Foto: Colegiul Medicilor din Philadelphia via History of Vaccines
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, variola făcea ravagii în toată lumea. Cel puțin 30% dintre cei care contractau boala mureau, iar marea majoritatea a supraviețuitorilor purtau tot restul zilelor cicatrici severe pe față. Mulți orbeau, în timp ce unii rămâneau cu deformări osoase. Se estimează că, la acea vreme, boala ucidea 400.000 de europeni anual fie ei săraci sau de viță nobilă.
Spre finalul veacului un medic englez din Berkeley, pe nume Edward Jenner, a observat că lăptăresele care contractaseră variola bovinelor, o boală infecțioasă care deși era transmisibilă la om nu punea mari probleme de sănătate, nu prezentau simptome atunci când erau expuse la variolă. Ca să-și testeze teoria, Jenner a luat, în mai 1796, material din pustula de pe mâna unei lăptărese pe nume Sarah Nelmes și i l-a inoculat fiului grădinarului său, un băiețel de 8 ani pe nume James Phipps. Deși ulterior Jenner l-a expus deliberat pe James la variolă, acesta nu a făcut niciodată boala.
În imagine, Edward Jenner, vaccinându-l pe James Phipps/ Profimedia Images
Procedura, a fost denumită vaccinare, de la varianta în latină a cuvântului vacă - vaccinae. Iar termenul avea să facă istorie.
În articolul „Edward Jenner și istoria variolei și a vaccinării”, se arată că medicul a oferit mai multe mostre unor confrați care au început să le inoculeze pacienților.
Totodată, în ciuda dificultăților întâmpinate, acesta trimitea vaccinul tuturor cunoștințelor sale din domeniul medical, dar și altor oameni care îl solicitau. Până la 1800, vaccinarea începuse să devină o practică din ce în ce mai răspândită în Europa. Un medic care a primit vaccinul de la Edward Jenner în 1800 a trimis o parte din material în SUA la Benjamin Waterhouse, profesor de fizică la Universitatea Harvard. Waterhouse a introdus vaccinarea în New England și apoi l-a convins pe Thomas Jefferson să o încerce în Virginia. În 1801, după ce a ajuns președinte, Thomas Jefferson declara vaccinarea prioritate națională.
În ciuda succesului său, Jenner nu a făcut nimic pentru a se îmbogăți. Dimpotrivă, a dedicat atât de mult timp cercetării sale despre vaccinare încât cabinetul său a avut de suferit din punct de vedere financiar, se arată în textul mai sus citat. În 1802, Jenner a obținut recunoașterea publică, după ce parlamentul britanic i-a acordat un grant de 10.000 de lire pentru meritele sale în lupta împotriva variolei, iar cinci ani mai târziu unul de 20.000 de lire. Însă, cu toate că este primul specialist în sănătate din lume care a încercat să controleze o boală prin imunizare, medicul a fost de multe ori contestat și ridiculizat de contemporanii săi.
Mișcarea anti-vaccin, născută odată cu prima vaccinare
Odată cu prima vaccinare s-a născut și mișcarea anti-vaccin, care a devenit din ce în ce mai vocală pe parcursul secolului 19 și 20, cu intensificări la fiecare progres științific în domeniul imunologiei și la fiecare pas legislativ care presupunea imunizarea unui număr mai mare de oameni.
Iată cum satiriza, în anul 1802, caricaturistul James Gillray fricile, dezinformările și miturile din jurul vaccinării. În lucrarea sa „Efectele minunate ale noii inoculări”, un medic, asistat de un personaj cu nanism, injectează la grămadă bieți oameni, cărora încep să le crească din diverse părți ale corpului capete și coarne de vacă, în timp ce pe perete tronează un tablou cu vițelul de aur.
Foto: Getty Images
Însă dezinformările cu privire la vaccinare au continuat să crească și să se rostogolească în SUA și Europa. De la jumătatea secolului al 19-lea, s-au născut organizații anti-vaccinare a căror retorică este extrem de asemănătoare cu cea a anti-vaxxerilor de astăzi.
„Ritul sălbatic al vaccinării”
Iată o mostră de la 1920, din „Ororile vaccinării expuse și ilustrate”, o petiție de peste 220 de pagini prin care fondatorul Ligii Anti-Vaccinare din America, cerea președintelui Woodrow Wilson interzicerea vaccinării obligatorii contra variolei în Armată și Marină. Sub o fotografie cu un medic vaccinând copii stă scris: „Ritul sălbatic al vaccinării ilustrat în acțiune”.
Foto: medicalheritage.org
„Această imagine arată actele de rănire și infectare a copiilor forțați, înspăimântați, care suferă și protestează. Următoarele pagini vor dezvălui că această sălbăticiei medicală sfârșește prin a handicapa și ucide atât de mulți copii de pe acest pământ, din cauza otrăvirii sângelui. Măcelărirea copiilor noștri atinge cifre din ce în ce mai șocante de la an la an, care depășesc morțile cauzate de variolă”, scrie autorul care pretinde că vaccinul este de multe ori mai nociv decât variola în stare naturală, iar autoritățile medicale ascund acest fapt.
În 1853, Marea Britanie introduce vaccinarea obligatorie împotriva variolei pentru bebelușii cu vârste de până la 3 luni, extinzând, în 1867, obligativitatea vaccinării pentru copiii până la 14 ani, sub presiunea sancțiunilor severe pentru părinți. Imediat au fost voci care s-au opus noțiunii de obligativitate și au acuzat autoritățile de „tiranie medicală”. În anul 1898, la presiunea ligii anti-vaccinare a fost introdusă în legislația britanică o clauză de conștiință, care le permitea părinților să refuze vaccinarea.
Moartea, vaccinatorul
Antivacciniștii din perioada victoriană se foloseau de instrumente foarte eficiente pentru a-și susține cauza. Desenele pe care le promovau aveau un mesaj extrem de percutant: copilul este vaccinat cu moarte, iar medicii recomandă vaccinarea doar pentru bani.
Foto: Colegiul Medicilor din Philadelphia via History of Vaccines
A fost creat chiar și un plic pentru scrisori cu tema „Moartea, vaccinatorul”, în care copilul este injectat de un schelet.
Foto: Colegiul Medicilor din Philadelphia via History of Vaccines
„Vaccinează! Vaccinează! Vaccinează! Aduce bani”
Foto: Colegiul Medicilor din Philadelphia via History of Vaccines
Astfel de mesaje sunt propagate și peste Ocean. O publicație anti-vaccin din Montreal susținea în 1885 că boala este răspândită și intensificată prin vaccin, care presupune introducerea germenilor de variolă în sânge, „care este viața”. Un alt lucru susținut aici este că nu vaccinul este calea pentru prevenirea infectării cu variolă, ci curățenia și măsurile sanitare de bun simț.
Epidemia din Gloucester: 287 de copii sub 10 ani morți de variolă, niciunul vaccinat
Teza era împărtășită și de anti-vacciniștii englezi, care susțineau că măsurile de igienă și carantinarea persoanelor bolnave sunt suficiente pentru a ține sub control epidemia și fără vaccin. Însă importanța imunizării avea să se dovedească în Gloucester, un oraș cu o rată scăzută de vaccinare, sever lovit de o epidemie în 1895-1896, care provoca 300 de cazuri noi pe zi. Când anti-vacciniștii au acuzat autoritățile că de vină pentru situația critică ar fi fost igiena deficitară, medicul șef al orașului a venit cu statistici care le-au contrazis teza. În timpul epidemiei, niciun copil vaccinat cu vârsta sub șapte ani nu se îmbolnăvise. Au existat doar 23 de cazuri între copiii vaccinați sub 10 ani, însă niciun deces. În schimb, 687 de copii nevaccinați sub 10 ani au contractat boala, dintre care 287 au murit, se arată în articolul „Politica prevenției: Mișcarea anti-vaccinare și sănătatea publică în Anglia secolului al 19-lea”. A fost momentul în care mișcarea anti-vaccin a pierdut din popularitate în Gloucester.
O imagine grăitoare din Leicester: doi băieți, unul nevaccinat, altul vaccinat, expuși la variolă
În Leicester, fieful anti-vaccin din Marea Britanie, un medic pe nume Allan Warner fotografia pacienții cu variolă, în diferite stadii ale erupției. Într-una din ele, publicată în 1901, Warner a surprins, conform explicației care însoțește imaginea, doi băieți de 13 ani care luaseră boala din aceeași zi, din aceeași sursă. Cel din stânga, nevaccinat, avea trunchiul brațele și capul pline de pustule. Cel vaccinat când fusese mic avea doar câteva bube care începuseră să se usuce.
Sursa imaginii: Dr. Jenner's House/ Twitter
La mai bine de 150 de ani de la prima vaccinare făcută de Edward Jenner, în 1977, se înregistra ultimul caz de variolă din lume.
Boala fusese eradicată printr-un efort global de imunizare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
nu-i asa ca nu pricepi ce zic?
Există google. Același internet cu care ați comentat. Dați-i o căutare și rezervați-vă ceva timp.
Unii care au mai mult decât ceva cunoștințe medicale vă pot contrazice numai că mulți s-au lăsat păgubași și nu degeaba: când vă citesc teoriile își dau seama că vă lipsesc multe cunoștințe și aproape toată logica așa că, conchid instantaneu că n-are rost să-și bată gura ori tastatura.
Virusurile si bacteriile există pur si simplu dar sunt unele inofensive pe când altele omoară. Sistemul imun al unui om normal e destul de competent, sigur, cu suișuri și coborâșuri. Dar unele virusuri îl pot ataca, oricât de bun ar fi.
De ce să faci vaccinuri pentru toate tipurile de virusuri? Fiindcă nu merită să faci un vaccin pentru guturai. Dar pentru turbare cam merită, nu? Dacă teoria asta cu Big Farma ar fi adevărată, poate atunci ar fi vaccin pentru orice.
Iar acum renunț, sistemul meu de detecție mi-a dat alarma iar tastatura deja protestează...