Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Strigător la cer! De ce împovărează Guvernul microîntreprinderile și PFA-urile, pentru a încasa suplimentar doar 6 miliarde lei, când ANAF are de recuperat de la companii 70 miliarde lei?

Iancu Guda img

Foto: Facebook Iancu Guda

Strigător la cer! Tocmai ce am analizat sumele pe care ANAF le are de recuperat de la companii - sold la 30 iunie 2023: circa 70 miliarde lei.

Dintre acestea, top 1000 companii datornice au restanțe de 58,8 mld lei. Din 58,8 mld lei datorii neplătite la ANAF de top 1.000 companii, 18,7 miliarde lei provin de la 103 firme unde statul este acționar. Dacă ne referim la top 10 restanțieri, dintre aceștia 6 sunt companii de stat care datorează în total 12,77 miliarde lei (cele marcate cu galben în tabel).

clic pe imagine pentru a mări

Întrebare: De ce împovărează Guvernul microîntreprinderile (200.000 de companii afectate cu 700.000 angajați) și PFA-urile (300.000 de persoane) pentru a încasa suplimentar doar 6 miliarde lei prin taxe suplimentare de la buni platnici... când există 70 miliarde lei necolectați datorii restante la ANAF, din care top 1.000 companii au 58 miliarde lei?

Se poate face un efort concentrat împotriva celor 1.000 de companii pentru accelerarea procesului de executare, deoarece statul are prioritate la masa credală, aceste companii având active de 65 miliarde lei. De ce statul NU face asta? De ce nu își face statul treaba cu recuperarea restantelor fiscale? De ce nu execută, deși are prioritate la masa credală? De ce nu se îmbunătățește legea insolvenței pentru a eficientiza și urgenta recuperarea datoriilor? De ce nu vinde statul o parte din aceste creanțe, cu procedură de licitație transparentă, și recuperează rapid banii? Mulți nu ar mai deschide procedura de insolvență de frică să nu piardă firma. De ce să plătească 1 milion de suflete (buni platnici) micro și PFA împovărate fiscal … când statul nu își face treaba să recupereze de zece ori mai mult doar de la 1.000 de restanțieri?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adrian S check icon
    Pentru ca este greu de recuperat si 5% din cele 70 miliarde. E mai usor sa identifici contabil o creanta decat sa o recuperezi.
    In teorie, oamenii vor platii noile taxe si totul va merge inainte. In practica, va creste evaziunea si mai mult si se va reduce conformarea voluntara. Vor alerga si mai mult pentru aceiasi bani
    • Like 1
  • nicu check icon
    Un guvern de doi bani.
    • Like 0
  • Gigi check icon
    Statul nu are prioritate la masa credala.Salariatii si creditorii garantati(banci in principal).Daca apare si statul cu garantii, in general e vorba de active fara valoare(care nu sunt atractive pt banci).Societatile de stat in general, sunt in dificultate datorita deciziilor politice din ultimii 30 de ani, decizii privind subventii nevirate, conduceri politice incompetente.La toate astea se adauga legislatia extrem de permisiva, legislatie care limiteaza activitatea de recuperare.
    • Like 4
  • Economists offer various reasons why governments do not collect taxes in enterprises in which they are shareholders.

    If there is a mix of government and private shareholders in a company, then lowering the tax burden could make these enterprises more attractive to investors. More capital investment leads to job creation, economists would argue.
    Of course, being competitive, especially in sectors where private business dominates, is another factor. By exempting or reducing taxes on these enterprises, governments can help them compete more effectively with private sector counterparts,
    Also, some industries are considered strategically important for a country's security, stability, or long-term economic goals. In such cases, governments might accept tax losses to ensure the viability and growth of these enterprises. This is often seen in sectors like defence, energy, and infrastructure.
    If we consider the Chinese economic model, for example, the government heavily subsidises key industries.
    There is one argument that Romanian economists could not offer, however. It's called “cross-subsidization.” This involves governments using revenue generated from profitable state-owned enterprises to subsidize less profitable ones or to support public services. By not taxing these enterprises heavily, governments can ensure that they contribute more to the public good.
    However, saying 'the public good' and 'PSD' in the same sentence might cause risible laughter!
    There is an explanation that only prudent, honest governments with long-term policy objectives can offer. This, of course, excludes Kleptocracies that brutalise their aging population. Governments can use state-owned enterprises to achieve specific policy objectives, such as providing affordable services, creating jobs in targeted regions, or support research and development. Not imposing heavy taxes on these enterprises can help achieve these goals more effectively.
    Governments can maintain control and influence over state-owned enterprises when taxation is lower. If enterprises are burdened by high taxes, governments who hold shares have less flexibility in directing operations.
    This is a very important aspect of government participation in the economy. Governments want to attract foreign investors as partners in state-owned enterprises. By offering tax incentives to these investors, governments can encourage international collaboration and technology transfer.
    Technology transfer is a vital aspect of business today. The USA, has deep pockets and can afford to invest in research and development. If the benefits of this R&D are transferred to Romania via investment in state-run enterprises, that is a cost saving for the Romanian company. Win-win!
    One must also consider that heavy taxation of state-owned enterprises might lead to a public backlash if it is perceived as a drain on public resources, or if it results in price increases for essential goods or services.

    Finally, there is one more factor to consider. Not collecting taxes efficiently might simply be because the government is run by thieves and incompetent idiots. You decide!
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult