Foto - Inquam Photos/ George Călin
Nu sunt nici conservator, nici progresist. Sunt liberal. Cred, cu alte cuvinte, că toate stilurile de viață sunt legitime atâta vreme cât sunt asumate voluntar, că nu există stiluri de viață superioare altora și că nimeni – individ, grup, majoritate – nu are dreptul să impună altora stilul de viață și valorile proprii.
Cred că diversitatea și incluziunea trebuie practicate față de toți, nu doar față de grupurile „bune” din perspectiva ideologiei la care aderăm.
Cred că fiecare dintre noi consideră, în public, în privat sau doar în mintea lui/ei, că anumite stiluri de viață sunt revoltătoare, dezgustătoare, stranii sau cel puțin nerecomandabile. Doar că o astfel de considerație nu poate justifica niciodată interzicerea/pedepsirea acelor stiluri de viață. Cred că libertatea nu este gratuită, și că prețul pe care suntem ținuți să-l plătim pentru a locui într-o societatea liberă și deschisă este tocmai tolerarea acelor stiluri de viață pe care noi le considerăm revoltătoare, dezgustătoare, stranii sau cel puțin nerecomandabile.
Pot înțelege că, dacă ești conservator religios, găsești dezgustătoare relațiile gay, sau cele poliamoroase, de exemplu. Și sunt ok cu asta. Serios, chiar n-am nicio problemă. Cred că ai dreptul la stilul tău de viață și că nimeni nu are dreptul să te oblige să-ți schimbi opțiunile. Dar, la fel, nici tu nu ai dreptul să interzici relațiile gay șamd.
Pot, la fel, înțelege dacă ești vegan. E dreptul tău. Dar dacă ceri să fiu urmărit ca să se vadă dacă mănânc carne – și, în caz că o fac, să fiu pedepsit – și dacă începi să urli când mă vezi mâncând carne, avem o problemă. Serioasă.
Libertatea are întotdeauna un preț. Cine nu e dispus să-l plătească e, de fapt, ostil libertății – fie că e conservator, fie că e progresist.
Pentru că libertatea e incompatibilă cu moralismul agresiv, cu public shaming șamd. Moralismul agresiv etc. e doar un instrument utilizat în jocuri de putere – iar jocurile de putere sunt practicate doar de cei care cred că lumea e ierarhică și că ei trebuie să fie în vârful ierarhiei.
Dacă ești religios, pot înțelege de ce-ai putea crede că dacă sunt ateu sau agnostic o să ajung în iad. Dar îți interzic să-mi interzici ateismul/agnosticismul și te invit să-ți vezi mai degrabă doar de relația dintre tine și zeul tău. Lasă-mă pe mine în pace, mă descurc, mulțumesc. Mi-e bine cum sunt și unde sunt.
La fel, pot înțelege când spui, ca progresist, că, în calitate de bărbat alb heterosexual, sunt privilegiat. Și-ți dau dreptate: așa e. Doar că afirmația ta sper să reflecte credința într-o lume în care toți suntem egali și în care, pe cât posibil, nu mai există privilegii. Dacă însă faci afirmația asta doar ca să-mi închizi gura și ca vocea mea să nu se mai poată auzi niciodată, nu-mi arăți decât că vrei să trăim în aceeași lume ierarhică, dar având tu privilegiile mele. Ceea ce, zău, e trist.
Live and let live. Tratează ca fiind egale în demnitate toate stilurile de viață, inclusiv alea care-ți displac sau te scot din sărite. Ăsta e crezul liberal.
Iar dacă azi mă vedeți ostil conservatorilor și apărător al tuturor cauzelor progresiste, fiți convinși că mâine, dacă lumea progresistă care va prinde viață va fi tot la fel de prost articulată ca lumea conservatoare de azi, voi fi aliatul conservatorilor și religioșilor – din exact aceleași motive și în baza acelorași valori care azi mă fac să fiu aliatul progresiștilor.
De-asta mi-ar plăcea ca și progresiștii și conservatorii să se alieze cu liberalii mai degrabă decât cu extremele obsedate de putere și control din tabăra lor.
Am fi cu toții mai relaxați și-am trăi într-o lume mai deschisă. Pe cuvânt.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dvs sunteți acum, din ce scrieți, clar ”progresist”, NU liberal. De fapt, adevărații liberali nu prea mai există. Marile curente aflate în opoziție sunt acum TRADIȚIONALISMUL (sau conservatorismul) și PROGRESISMUL (sau neomarxismul). Liberalismul e la capitolul ”și altele”, dacă mai e și acolo.
Uneori o frază, sau o expresie, sunt suficient de semnificative pentru a devoala opțiunile ideologice ale cuiva. Expresia folosită de Dvs în articol ”zeul tău” este suficient de clară pentru a arăta orientarea Dvs progresistă. Nu încercați să faceți pe înțeleptul echilibrat, de centru, că nu sunteți așa ceva. Spuneți că dacă vreodată regimul neomarxist (eventual) instalat (Doamne-ferește, zic eu) la putere va avea derapaje la fel de mari ca cel actual, conservator, atunci veți deveni cumva ”avocatul” vechilor consrvatori pentru contrabalansarea situației. Dar la pariu că Dvs personal niciodată nu vi se va părea că regimul neomarxist va avea vreun derapaj? Fiindcă Dvs asta sunteți: neomarxist. Strategia articolului este propaganda neomarxistă, dar prin autoprezentarea autorului ca fiind un om echilibrat, de centru, din asta trebuind să rezulte că ideile sale neomarxiste, ar fi de fapt niște idei de bun simț, de centru. Iar acum mai la concret.
Despre legăturile GAY, că aici e controversa principală. Aici avem 2 aspecte distincte. Unul este dacă legăturile gay sunt sau nu ”normale” și al doilea este ce anume atitudine să avem față de ei. Sunt 2 lucruri diferite. Pentru mine răspunsul la prima chestiune este că relațiile gay NU sunt normale. Ele nu reprezintă o simplă ORIENTARE sexuală, așa cum ne IMPUN să credem (repet cuvântul IMPUN) conducerile actuale, de sorginte progresistă evidentă. Homosexualitatea este de fapt o DEVIAȚIE sexuală. Așa cum sunt atâtea altele: pedofilia, zoofilia, necrofilia, exhibiționismul, sado-masochismul, fetișismul, transgenderismul și poate și altele. Dintre toate acestea, societatea ne ”bagă pe gât” să recunoaștem ca normale homosexualitatea, transgenderismul și alte câteva mai mărunte. Dar dacă e să ducem lucrurile până la capăt de ce considerăm homosexualitatea OK, în schimb pedofilia, zoofilia, necrofilia etc NU? Adevărul că toate sunt deviații, alienări ale dorinței sexuale. Practic niște ”defecte” ale naturii. Acum, ce atitudine să avem față de devianți? Eu zic că una MODERATĂ. Adică nici să îi condamnăm penal, cum era legiferat pe vremea lui Ceaușescu, dar nici să îi considerăm perfect OK. E bine să-i lăsăm să facă ce vor, să acceptăm tacit relațiile lor sexuale, dar să avem dreptul să-i evităm, să nu avem de-a face cu ei. Să nu se considere dreptul nostru de a fi scârbiți de ei ca o DISCRIMINARE a lor. Să aibă dreptul la un ”parteneriat civil”, din motive financiare și administrative, dar să NU aibă dreptul la căsătorie. Și în niciun caz să nu aibă dreptul la ADOPȚIE. Adică pe scurt să-i TOLERĂM, dar să nu-i ÎNCURAJĂM. Să acceptăm tacit deviația și imoralitatea, dar să nu le PROPAGĂM. Copiii au dreptul să știe că homosexualitatea nu e ceva haios, dezirabil, care eventual merită eventual încercat, că e la modă, ci ceva DEVIANT, urât, imoral, care ar fi bine să nu existe deloc, dar fiindcă asta nu se poate, o acceptăm cu inima strânsă, dar nu o promovăm.
Oricum să nu aud că pentru menajarea sensibiliităților psihice ale homosexualilor trebuie să ne întoarcem noi viața pe dos. Să nu mai existe mamă și tată, ci părinte 1 și părinte 2. Ce-i oribilitatea asta? Dacă unii sunt devianți, că să nu-i lezeze normalitatea noastră atunci trebuie să de anulăm și noi spiritualitatea? Asta arvrea ei. De fapt nu de la ei a pornit, ci de la conducătorii neomarxiști, care i-au folosit pe ei ca subiect. Iar ei, dacă tot sunt împinși în față să primească din ce în ce mai multe ”drepturi” zic și ei că așa e corect și continuă ideea. Dar asta se vrea. Să devenim și noi, normalii sexual, cât mai devianți și cât mai nepăsători la morală și spiritualitate. Mă opresc aici, deși aș mai avea multe de spus. Poate mai încolo, pe parcurs.
Homosexualitatea e întâlnită, desigur, peste tot la regnul animal, dar asta nu înseamnă că nu ar fi o deviație. ”Rebuturi” apar mereu și în natură ba chiar și pe liniile de producție din industrie. Pentru amuzament, mi-amintesc un banc spus în serialul Cernobîl de către șeful minerilor, la un șpriț. Citez din memorie, imperfect, dar cam asta era ideea: ”ce e mare cât casa, consumă o gămadă de benzină, scoate fum foarte mult, face zgomot ca naiba și taie merele în trei? Răspuns: o mașină sovietică pentru tăiat merele în PATRU”. Asta a propos de rebuturile de care vorbeam. Revenind. Dacă natura ne-a dotat cu organe sexuale perfect proiectate anatomic pentru scopul pe care-l știm cu toții (perpetuarea speciei), a considera că homosexualitatea reprezintă doar un mecanism intern al speciei pentru autoreglare e GREȘIT atât din punct de vedere al bunului simț comun, cât și tehnic, științific. Pentru a fi eficient un astfel de mecanism, ar trebui ca proporția de indivizi homosexuali să fie mult mai mare decât este. E greu de calculat și pentru mine, care am fost și sunt familiar cu matematica, darămite pentru Dvs... Dar intuiesc că proporția de homosexuali ar trebui să fie mai mare de 50%. Dar repet, nu pot ști chiar exact. Dar ideea e că ponderea elementului care se opune direcției creșterii populației ar trebui să fie cel puțin egală cu ponderea elementului care face să crească populația, dar să se manifeste FIN, cu intermitențe, în sens reglator. E greu de explicat unui nespecialist ideea sitemelor cu reacție negativă (unde efectul se opune cauzei), dar oricum concluzia este că nu avem un astfel de sistem în cazul nostru, din moment ce ponderea homosexualității, deși constantă la om și la alte specii (Dvs ați zis asta mai demult, eu nu știu, doar am preluat ideea Dvs) este bănuiesc de doar câteva procente. Și oricum indiferent de teoriile noastre sofisticate, rezultatul e vizibil: populația a crescut și crește vertiginos, chiar îngrijorător. Dar ce a ținut până acum creșterea în frâu? Păi au ținut-o ALTE MECANISME, mult mai eficiente. În cazul animalelor, lucrurile sunt simple: e vorba de lanțul trofic, de dușmanii naturali. Faptul că se mănâncă unii pe alții credeți-mă că are un așa efect reglator al populației, încât chiar nu mai e nevoie de altceva. Dar cu toate astea mai există mecanisme de reglare, mai ales că există și specii fără dușmani naturali. Deci mai avem luptele uneori mortale ale masculilor pentru favorurile sexuale ale femelei. Plus luptele pentru cucerirea / păstrarea teritoriilor. Și nu în ultimul rând condițiile naturale, uneori benefice, alteori vitrege sau chiar mortale. De exemplu dinozaurii n-au avut nevoie de homosexualitate pentru a dispărea brusc (la scara istoriei).
În cazul oamenilor, principalele mecanisme de reglare au fost SĂRĂCIA (ÎNFOMETAREA), BOLILE, RĂZBOAIELE, CONDIȚIILE NATURALE, iar uneori, în mică măsură și dușmanii din lumea animală (mai ales în perioadele primitive). Ce efect de reglare a populației să mai aibă câteva cazuri de deviații sexuale, în tot acest tablou? Și oricum, pentru presupusa reglare a populației, nu ar fi fost mai simplu ca în loc de homosexualitate să existe în unele cazuri LIPSA INSTINCTULUI SEXUAL pur și simplu? Hai să fim serioși, ce naiba! Toată acestă teorie a Dvs este cum spun filosofii ”PARTINICĂ”, adică e subiectivă în sensul în care vreți să vă susțineți propriile convingeri. Care sunt neomarxiste. Iar neomarxismul, pe lângă multe alte bazaconii pe care le are în ideologie, în dorița sa de a pune pe picior de perfectă egalitate oamenii normali sexual cu cei devianți sexual, susțin că deviațiile acestea sunt și ele tot o normalitate. Dar evident că nu e așa. Mai bine am renunța toți la ipocrizie și nu am mai susține că negrul e alb și albul e negru. Contează doar să ne purtăm ca oamenii unii cu alții, cu MODERAȚIA necesară (am expus părerile mele în postarea proprie) nu să concepem false teorii pentru a ”Înghesui” realitatea obiectivă în ”patul lui Procust” al fantasmelor noastre ideologice.
P.S. A! și încă ceva: pedofilia, zoofilia, necrofilia, sado-masochismul, fetișismul, exhibiționismul ce rol ”reglator” au pentru mărimea populației? Repet: hai să fim serioși și să coborâm cu picioarele pe pământ.
În altă ordine de idei, nu văd de ce aș avea stofă de inchizitor (și încă șef!), în afara faptului că țin la valorile tradiționale, la spiritualitate, iar neomarxiștii propun, în opinia mea, exact opusul valorilor pe care eu le prețuiesc, ba mai mult, cred că ar trebui să le prețuiască orice om care mai are o brumă de spirit. Nu am îndrăgit niciodată violența. Nu am spus că devianții sexual ar trebui pedepsiți sau persecutați. Am spus doar că NU trebuie încurajați și nu ar trebui să ne întoarcem noi toate valorile morale, de bun simț, după morala lor strâmbă. Am spus că ar trebui să aibă dreptul la un parteneriat civil, dar NU la căsătorie și Nu la adopție. Pentru a NU încuraja și printre ceilalți concetățeni și mai ales printre copii, o practică imorală și neavenită. Am zis că trebuie să îi tolerăm, să îi acceptăm tacit, dar să spunem răspicat că ce fac ei e o practică TOLERATĂ, acceptată prin bunăvoința noastră. Ei NU au niciun motiv să vină și să răspândească ideea de ”PRIDE” (mândrie) pentru ce fac ei. Dimpotrivă ar fi mai degrabă vorba de ”SHAME” (rușine).
În concluzie, nici nu vreau să-i persecutăm pe homosexuali și pe alți devianți, dar nici să ne menținem pe linia actuală, ”politically correct” în care îi ”pupăm” în dos și le oferim uneori chiar discriminare POZITIVĂ. Totul e bine atât timp cât ne purtăm cu MODERAȚIE și omenie, dar fără a renunța la bunul nostru simț și la valorile spirituale.
Mare inchizitor aș fi, ce să zic :-) :-) Eu vorbesc de parteneriatul civil între homosexuali iar Dvs vorbiți de ”aprinderea rugului” pentru ei. Poate ați visat ceva urât, nu știu ce să zic...
Desigur, dvs. o puteți numi cum doriți, dar este o realitate cu rol de reglare a populației. Lipsa instinctului sexual și infertilitatea sunt alte mecanisme de reglare.
Tehnic, când avem o constantă - și homosexualitatea își menține un procent constant - nu putem vorbi de rebut, ci un mecanism de reglaj natural.
Deci: probabil că ideea asta halucinantă cu homosexualitatea care trebuie cu orice preț să fie normală fiindcă așa vor politicienii de azi, probabil v-a furnizat-o vreun studiu pseudo-științific. Fiindcă de multă vreme cercetătorii, în special grupulețele independente, au început să aibă foarte multe originalități zblobii, ca să mă exprim ponderat. Iar în ultima vreme, totul a început să se politizeze la extrem. Se poate susține orice până la urmă, chiar cu date științifice, obținute și interpretate ”cum trebuie”. Există un articol scris de Andrei Plesu, acum mai mulți ani, în care se abordează subiectul crecetărilor ridicole. E un articol relativ scurt, dar savuros. Și atunci încă nu erau lucrurile politizate ca acum, cum s-a dovedit de exemplu pe timpul pandemiei.
Linkul articolului este mai jos. Insist să-l citiți, n-o să vă pară rău și chiar mi-ar plăcea un feed-back. Încă o dată, articolul a fost scris de Pleșu, nu de ”Gică de la sculărie”. De ce vi l-am recomandat? Fiindcă teza Dvs cu homosexualitatea reglatoare, deși nu e prezentă în articol, totuși face parte din aceeași cateogorie valorică cu ceea ce se descrie în articol. Vă las și vă invit apoi să-mi oferiți un feed-back și să aveți ultimul cuvânt, așa cum vă place. Indiferent cu ce o să mai veniți acum, fie să rămână concluzia Dvs netulburată de mine, ca să n-o mai lungim.
ENJOY!
https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/un-grup-de-cercetatori-647552.html
Toate cele bune.
In privinta normalitatii homosexualitatii, e adevarat ca in unele societati, de-a lungul timpului, acest lucru a fost considerat, poate e mult spus, un rafinament. Sa nu uitam pedofilia intalnita, in special la lumea turco-arabo-asiatica (japonia, cel putin din literatura), iar hosexualitatea era tot o placere si o necesitate a paturii sarace orientale, patura ce nu avea posibilitatea de a achizitiona si intretine una, doua sau mai multe femei.
Deci nu este un moft impus al politicienilor de azi ci din toate timpurile. De-a lungul timpului aceasta meteahna a fost imitata, acceptata sau infierata si pedepsita aspru, chiar cu luarea vietii. Vremurile se schimba periodic, iar la carma societatii se perinda, ciclic "si buni si rai". Acum a venit timpul celor "rai". Va trece. Cum? Sunt convins ca numai cu blandete nu. Se vad deja "mugurii"!
Un lucru este clar: homosexualitatea nu este un procedeu reglator al cresterii demografice exagerate ci o deviatie genetica, de care majoritatea lor nu este vinovata. Sunt si parsivi, ca in toate celelalte, care tin sa creeze prozeliti. Primii trebuie tratati, daca se poate, dar ultimii trebuie eradicati.
Pentru ca majoritatea să se regleze e nevoie de mecanisme de reglaj. Mecanismele de reglaj nu sunt deviante, deoarece, chiar dacă proporția lor este redusă, ele devin o regulă pentru fiecare specie. Gândiți-vă la plăcuțele de frână: ca suprafață, ele sunt reduse comparativ cu restul automobilului. Rostul mașinii este să se deplaseze, dar plăcuțele de frână îi opresc deplasarea. Practic fac opusul menirii mașinii: o opresc. Totuși, ele su sunt o parte vitală a întregului și se întâlnesc la toate modelele de automobile.
Acum să continuăm cu altă speță amintită de Dvs. Sigur că surdo-muții trebuie protejați, tolerați, încurajați să se integreze în muncă și societate. Nu e totuși aceeași situație cu a homosexualilor, desigur, care pot foarte bine să muncească și să participe la viața socială, fiindcă nu-i împiedică niciun handicap și nici nu îi oprește nimeni. Plus că teoretic, homosexualii au opțiunea de deveni abstinenți, dacă sunt extrem de spirituali și nu vor să cedeze în fața unui lucru pe care-l consideră imoral. Surdo-muții NU pot să facă abstracție, să se detașeze de handicapul lor. Ce ar fi însă, dacă conducerile progresiste ale statelor ar începe să considere surzenia doar o ORIENTARE AUDITIVĂ și nu un handicap? Dar dacă surdo-muții ar avea pretenția să începem să vorbim toți prin semne, chiar când nu sunt ei de față, pentru a nu se simți inconfortabil, pentru a-și alunga senzația că au handicapul pe care-l au? Mi-ați mai zice că sunt retrograd dacă nu aș gândi așa? Întrebare retorică....
De aici încolo putem să ne lăsăm imaginația să zburde liber: necrofilii ar avea dreptul să se căsătorească cu o ”corpse bride” și să adopte un copil (sau un schelet). Zoofilii ar putea să-și găsească și ei aleasa în persoana unei oi. Și ar trebui desigur să poată să adopte copii. SAU MIELUȘEI. Și de aici încolo ar trebui să nu se mai spună OM și ANIMAL ci FIINȚĂ, pentru a nu deranja sensibilitățile zoofililor.
Deci sunt eu retrograd sau lumea are premisa să o ia razna de tot? Fiindcă, nu rîdeți, ce e acum fantasmagoric, în viitorul ”luminos” ar putea deveni crunta realitate. Chiar Dvs ați spus-o: altă dată erau dacii liberi cu sacrificiile lor umane. Azi sunt ”orientările sexuale”, cu cuplurile lor contra naturii și cu posibilitatea adopțiilor. Mâine vom avea cupluri zoofile, necrofile, cu posibilitatea adopțiilor de copii, animăluțe sau, de ce nu, roboței :-( :-(
Nu strâmbați din nas, că dovediți înapoiere. Fiți un progresist adevărat, nu fiți retrograd :-) :-)
La 1) Într-adevăr nu există reglementări pornite strict din partea comunităților de minoritari: dar asta fiindcă ei, de unii singuri, nu prea au nicio putere de inițiativă legislativă, ca și alte grupuri de simpli cetățeni. Ideea e că ideologii progresiști îi încurajează să iasă în față și încearcă să impună o stare de fapt favorabilă lor.
La 2) nu e nicio discuție fantezistă, sunt încercări clare și consistente în acest sens în occident. Știu de asta în cazul Franței, dar și în Italia - până la noul regim naționalist, care a acționat în sensul revenirii la normalitate. Ba mai există câte un exces de zel și pe la noi (vă vine să credeți?). Dacă nu credeți, accesați următoarle link-uri de mai jos, plus că dacă dați căutare pe Google ”parinte 1 si parinte 2” o să puteți afla. Deci
https://erichmocanu.tv/scandal/dovada-ca-clo-tilde-arm-and-nu-este-normala-document-cu-parinte-1-si-parinte-2/
https://www.hotnews.ro/stiri-international-22971980-parinte-1-parinte-2-inlocuieste-mama-tata-formularele-scolare-din-franta-proiect.htm
Ca o glumă: bineînțeles că Dvs o să fiți ”părinte 2”, nu 1, fiindcă evident că femeile vor fi ”discriminate pozitiv” :-) :-)
Ca o informație banală, în 2021 am fost în concediu în Grecia, ca de obicei. Dar era în plină pandemie și erau restricții. Trebuia să completăm fiecare un formular cu date de personale și de călătorie (PLF). Printre date trebuia scris (bifat) și sexul personal. Iar variantele erau.: MALE, FEMALE și OTHER. Abia mi-am stăpânit impulsul de a bifa, la mișto OTHER, dar mi-am dat seama că nu folosește la nimic, dimpotrivă, m-aș fi rușinat ulterior. Dar se observă că în toate încercările de schimbare / resetare a staării de fapt normale, se aplică POLITICA PAȘILOR MĂRUNȚI. Încet-încet, azi cu ceva aproape rezonabil, mâine cu încă ceva, poimâine cu încă ceva. Fiecare schimbare măruntă ni se va părea acceptabilă și inofensivă pe moment, dar dacă vom compara ulterior situația cu starea de fapt de acum câțiva ani, ne vom cruci. În fine....
Sunt și eu PENTRU parteneriatul civil dintre homosexuali, dar nimic mai mult, adică NU căsătorie și NU adopții.
Dar e halucinant că unele biserici și-au încălcat propria dogmă, acceptând cununia RELIGIOASĂ dintre homosexuali. Uitați încă un link:
https://www.vice.com/ro/article/9kmzae/am-vorbit-cu-preoti-din-suedia-despre-casatoriile-gay
Poziția papei este absolut decentă și respectabilă, ca orice face și spune omul ăsta extraordinar, plin de har, dar și de omenie.
P.S. Link-urile oferite de mine le-am căutat în grabă, ”pe picior”, pentru a completa postarea, fiindcă nu m-am agitat până acum să găsesc mai multe. Deci sigur nu sunt cele mai reprezentative. Dar dacă veți căuta Dvs înșivă mai multe în domeniile respective, sunt sigur că veți da de material cu grămada. Și poate-poate veți deveni un pic mai circumspect în legătură cu ”viitorul luminos” care ne paște dacă suntem prea relaxați.
Revin acum și precizez că nu sunt așa de pornit cum par împotriva PERSOANELOR care au respectivele deviații. Să nu fiu greșit înțeles. Sunt pornit împotriva POLITICILOR și TENDINȚELOR. Și a nesimțirii și lipsei de frământări și dileme. Dar în același timp empatizez cu tot ce e omenesc și de bun simț. Am văzut mai demult un film, nu mai țin minte cum se chema sau mare lucru din acțiune, dar știu că la americani, într-un orășel mic, de provincie, locuia un tip numit de ceilalți, în șoaptă ”PERVERSUL”. Deh, orășel provincial. Nu reieșea exact ce făcea omul, dar se pare că era un fel de exhibiționist pedofil. Dar omul inspira milă telespectatorului. Locuia cu maică-sa și era un frustrat, un retras, un trist. Dintre cei din orășel era cineva care îl miștocărea și îl hărțuia mai mult ca alții. Dar la un moment dat se petrece o fază absolut impresionantă, tulburătoare. ”Perversul” se mutilează singur la nivelul organelor genitale. Când îl descoperă așa hărțuitorul său, și află că omul făcuse asta într-un acces de disperare, ca să scape de povara perversiunii sale native, el trece imediat în partea celaltă și nu numai că nu îl mai disprețuiește, ci e tulburat și empatizează total și imediat cu el. Practic se înduioșază, îl iubește brusc, ca pe o rudă sau copil și, cuprins și de vinovăție, într-o scenă extrem de intensă și tulburătoare, îl ia în brațe ca pe copilul său și fuge cu el la spital (era noapte și pustiu, n-avea ce să facă imediat altceva). Iată că nu tot ce vine dinspre devianți e dezgustător. Doamne-ferește nu promovez automutilarea și nici altfel de atitudini dramatice. Sper să nu fiu greșit înțeles, descriam doar un act artistic semnificativ. Dar când e vorba de lucruri omenești: de suferință, de durere, de frustrare, de disperare, de renunțare, de smerenie, pot exista lucruri ”înălțătoare” în orice om. Când văd oameni smeriți oricât ar fi fost de imorali sau perverși sau ticăloși în trecut, îi apreciez la maximum și țin la ei ca la orice oameni buni. Findcă prin smerenie asta au devenit: oameni buni și spirituali. Dar când văd că unii organizează ”Bucharest Pride” și se fâțâie provocator prin fața noastră, mândri de cum sunt... completați Dvs spațiile punctate.
O seară bună vă doresc.