Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Sunt un vagabond într-un „Be-Em-Veu” decapotabil. Am căutat prin centrul Capitalei „un om de valoare” și am descoperit cum „haina îl face pe om”

BMW decapotabil

Foto: Răzvan Vasile

Ca să ai, precum Charlie Chaplin, puterea de a construi un personaj de măreția și amplitudinea Vagabondului, trebuie să înțelegi și să cunoști umanitatea în măruntaiele sale. Iar umanitatea este cinică! Sunt ferm convins că Chaplin a fost un cinic și jumătate și că a fost prieten bun cu depresia.

Experiment excentric: ca un cerșetor în Centrul Vechi

Acum câteva veri mi-am luat tricoul meu preferat cu Chaplin, și am pornit desculț prin Centrul Vechi. Literalmente desculț. Eu, tricoul și niște pantaloni din in. Lumea se uita la mine ca la un cerșetor - ceea ce și intenționasem într-o anumită măsură. Doar un tip a surprins experimentul social pe care-l făceam, și mi-a spus: „Foarte tare, frate!”. În rest, am fost arătat pe stradă cu mult amuzament, și cu o anumită repulsie din partea unora.

Câteodată este bine să faci un pas înapoi, și să ieși din bula pe care ți-ai construit-o. Nu vei ști niciodată peste ce Charlot s-ar putea să dai în drum.

Experimentul Diogene: „Caut un om de valoare”

Vară, sfârșitul anului I de facultate. Tocmai ce cumpărasem un fel de torță din bambus, de culoare neagră, dar la capăt avea o lumânare. Mă îmbrăcasem în alb complet (pantaloni și cămașă) și am ieșit prin oraș cu torța-lumânare aprinsă. Eu în alb, torța-lumânarea neagră - ieșeam în evidență de departe. Am cutreierat inițial holurile Universității; de la matematici la litere, de la istorie la geografie. Toată lumea mă întreba ce fac cu lumânarea aprinsă, iar răspunsul era invariabil același: „Caut un om de valoare”. Reacțiile iarăși variau. Toți erau surprinși, dar unii priveau cu amuzament totul, alții în schimb erau foarte intrigați. Câțiva se lansau în discuții, dar majoritatea mă privea ca pe o ciudățenie.

Ca Pascal odionioară, mi-am lărgit cercul. Prin urmare am ieșit din Universitate și m-am plimbat pe afară cu torța-lumânare în continuare aprinsă. Vreo oră întreagă am colindat fără să se întâmple nimic spectaculos. Eram oarecum dezamăgit. Nimeni, dar absolut nimeni nu știa de povestea lui Diogene. Tot ce mi-aș fi dorit să găsesc era o persoană cu care să port o conversație semnificativă/profundă. Atâta tot. Dar nu o găsisem.

Obosit, mă duc să mă așez pe băncile de la fântâna din Piața Universității. Lângă mine, un cerșetor. Și cum meditam eu la cât de superficială e lumea, trec prin fața mea doi bărbați în etate. Unul dintre mă observă, se oprește, și ca toată lumea mă întreabă ce fac cu torța aprinsă? Același răspuns, caut un om de valoare. Evident, rămâne și el mirat; nici el nu auzise de povestea lui Diogene… Se uită la mine, mă măsoară din cap până în picioare și-mi spune: „Caută lucruri simple! S-ar putea să găsești mai multă înțelepciune într-o discuție cu cerșetorul de lângă tine!”.

În timp ce primul bătrân pleca, al doilea mi-a mărturisit cu un zîmbet pe față: „Vezi că e Johny Răducanu”. În sinea mea, nu știu, boss, cine e Johnny Răducanu. Dar poate că o avea și bătrânelul dreptate… Am vorbit cu toată lumea, mai puțin cu acest cerșetor. Oricum ce mai am de pierdut?! Am vorbit cu cerșetorul și, așa cum mă așteptam, a fost o discuție atât de plictisitoare… Na, fraiere! Johnny, NeJohnny… n-ai avut dreptate! Și nici măcar n-ai știut cine este Diogene…

În orice caz, eram totuși curios să aflu cine e acest Johnny Răducanu; parcă prea îi pronunțase numele cu multă emfază. În acea seară am știut că am întâlnit un om de valoare. Totuși, nu am dormit toată noaptea. 

Aroganța, la fel ca respectul, se câștigă! Cerșetor în „Be-Em-Veu” la Praktiker

Arc peste timp, în zilele contemporane. Se întâmplă să conduc un Be-Em-Veu decapotabil, care întoarce privirile. Într-una din zilele acestea trebăluiam prin curte și evident eram în niște haine de lucru. Niște pantaloni din in rupți în lateral, o cămașă tot din in, dar cu două rupturi în zona omoplatului, și niște mocasini maro ponosiți. Aveam nevoie câteva chestii și am dat o tură pînă în Praktiker.

Ajung la casa de marcat. În spatele meu, un cuplu cu vârstele undeva între 30-35 de ani. Era puțină coadă, prin urmare am avut timp să ne studiem reciproc. Cei doi făceau parte din clasa de mijloc, dar se observa după imprimeurile hainelor că nu o duceau prea bine cu banii. Păreau niște persoane normale, cu job-uri normale. Cum ar spune englezul „average”. Tipa lăsa să se întrevadă niște forme sexy, dar se vedea că lipsa banilor nu-i permitea să se aranjeze.

În timpul ăsta hihihi și hahaha în spatele meu. Așa cum era ușor de intuit, cei doi se amuzau pe seama look-ului meu - un cerșetor veritabil. Pe principiul, uită-l și p-ăsta cum este îmbrăcat. Ceea ce este fascinant în sine - având în vedere că nici ei nu o duceau prea bine cu banii, totuși cei doi găsiseră pe cineva de care să râdă. Îmi întorc și eu privirea ușor amuzată către ei, și în acel moment cei doi bufnesc în râs. Mă amuz și eu odată cu ei, dar ce-i drept, din motive separate.

Ajung eu la mașină, ei după mine. În timpul acesta apucasem să decapotez mașina. Cei doi trec pe lângă mine, și dintr-o dată li s-au împietrit fețele când m-au văzut. Au făcut niște ochi mari ca în desenele animate, și tot zâmbetul anterior dispăruse de pe fețele lor, lăsând să se întrevadă doar uimirea genuină. Îi observam cum treceau pe lîngă mine, și cum ei mă țintuiau cu privirea. Și ca să fie treaba treabă, când ajunge în dreptul portierei, tipa îmi zâmbește ușor complice, ușor a flirt.

Acum ceva ani, datorită unor contexte nefericite, am cunoscut sărăcia lucie. Încă aveam hainele pe mine, încă aveam un smartphone, încă aveam un acoperiș deasupra capului. Dar niște luni bune n-am avut bani. Deloc. Dacă aș fi vândut lucruri din casă, însemna să-mi accept condiția, și să mă las înfrânt. Am refuzat să fiu un perdant. Am muncit mult până am reușit să-mi revin financiar. Dar am reușit. Totuși, în perioada aceea, niște săptămâni bune am mâncat pâine cu usturoi. Pâinea umplea stomacul, ustoriul tăia senzația de foame. Țin minte că ieșisem cu o prietenă bună din Paris la un suc. I-am spus că ies cu ea doar la un suc, pentru că nu am bani de mai mult. Am stat, am pălăvrăgit, ca între prieteni vechi. Când discuția a atins și punctul sensibil, starea mea financiară, i-am spus: „Uită de hainele de pe mine și de telefonul din mână. Sunt sărac!”.

Am învățat multe din perioada aceea. Că sărăcia împinge la sărăcie. Că intri într-un cerc vicios, din care ieși cu enormă greutate. Nu ai bani pentru o alimentație corectă. Mănânci toate prostiile pline de grăsimi și chimicale pentru că sunt ieftine, doar ca să îți taie foamea.

Am învățat că mersul la doctor este printre ultimele lucruri pe lista ta de priorități și cheltuieli. Că vezi cum sănătatea ți se șubrezește ușor, ușor, dar tu nu ai ce face, pentru că nu ai bani. Și am învățat să plâng, când am găsit într-un sacou o bancnotă uitată de 50 de lei.

Pe lângă senzația de foame constantă (pe care nu o să o uit niciodată!), ce nu voi uita în veci este că sărăcia duce la prostie, la îndobitocire. În acea perioadă nu am putut să citesc nicio carte. Timp aveam. Dar efectiv nu am putut. Eram așa măcinat de starea mea financiară, de fiecare ban cum să-l drămuiesc, încât mi-era o lehamite cruntă de a citi. Erau seri și nopți în care îmi uram efectiv biblioteca din casă, doar pentru că ea reprezenta un reminder constant la degradării mele intelectuale și culturale. Cumplită perioadă! Și-acum mă trec fiori când mă gândesc la ea…

Haina îl face pe om! Iar Chaplin a știut asta. Tipul cu Be-Em-Veu va cuceri fata în 999 din 1000 cazuri, în detrimentul tipului care se plimbă desculț prin Centrul Vechi. A presupune că acest lucru nu este o realitate, reprezintă un act de o mare naivitate. Există și un imperativ evolutiv pentru care acest lucru se întâmplă. După cum spuneam, realitatea e cinică…

Există genii, există cerșetori. Extremele se remarcă rapid. Dar ce te faci cînd trece pe lîngă tine un Johny Răducanu, iar tu ești prea ignorant ca să știi cine este?

Oare noi, cei cu BMW decapotabil, cu Kindle-ul boem sub copac, noi cei care ne cumpărăm televizor doar ca să avem unde rupe Netflix-ul, noi cei care dezbatem rolul inteligenței artificiale în societatea modernă, și de asemenea dezbatem ideea unui posibil basic income la nivel planetar, în fine, noi cei care citim Medium.com, The Verge, Financial Times sau The Economist și noi cei care citim presa din România doar ca să fim cu ochii pe Dragnea and Co, oare noi nu purtăm nicio responsabilitate morală în raport cum trăiește cealaltă jumătate din România, cea care votează cu PSD? Oare noi nu suntem aroganți în ignoranța noastră? Așa cum am fost eu cu Johny Răducanu, și alții cu mine?

Haina îl face pe om! Depinde doar de noi dacă vom ști să purtăm aceste haine cu noblețe sau nu.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu, boss!
    O arzi socialist și "aware" pentru că nu ți-a fost niciodată atât de rău. Câteva luni suferi și după o iubire pierdută. Îți zici aia e, te ștergi la ochi și înveți ceva. Însă alta ar fi fost să nu te fi iubit nimeni niciodată.

    Altele sunt viziunile și considerentele. Rationalitate există și acolo, cum există iluzii de ambele părți. Responsabilitatea nu e în datul de lecții sau în heirupisme, responsabilitatea e doar acolo unde există putința de a ajuta acolo unde ți s-a cerut. Altfel, toți avem o viață și toți murim.

    • Like 0
  • Ce bine le mai scrie baiatul asta! o.O
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    ...sau ignoranți in aroganța noastră.Cultura si eruditia duc un pic la aroganta dar mai ales la singurătate,adevarul e ca nu prea ai cu cine sa discuți despre o temă interesantă...Experimentele ma lasă rece, însă cel mai drastic "experiment" i-a fost servit de realitate, a reusit cu greu sa se ridice după un impas financiar de proporții si ăsta nu-i lucru puțin.Sa vedem mai bine partea plină a paharului in loc sa ne enervam ca altii au curajul sa fie altfel si a naibii, nu "corespund" -cu prejudecatile noastre adică!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Nu mai pot cu oamenii astia care au impresia ca lumea le datoreaza ceva si ca tot ce ating se transforma in aur.

    1. Bun, mergi descult prin centrul capitalei; si ce te astepti? Sa ti se faca statuie? Sa fii aplaudat, ovationat, etc? Intreb pt ca nu ma prind. Esti doar un oarecare descult... si ATAT. In cel mai bun caz vei starni rasete.
    Apropo, pe vremea mea descult iesea din casa vecinul Gigi cand nu isi lua pastilele, iar tu astepti recunoastere din partea umanitatii.

    2. Te-ai plimbat cu torta in mana prin Bucuresti. Repet: care sunt asteptarile? Traiesti oare cu impresia ca tu trebuie sa validezi oamenii? Trebuie oamenii sa-ti demonstreze tie ceva? De ce te astepti ca oamenii sa inteleaga fiecare gest al tau si sa-l aprecieze? Oare tu intelegi oamenii?

    3. Ai iesit la cumparaturi si iar esti imbracat prost, iar unii oameni au simtit nevoia sa rada (ca deh, asta le face lor viata mai frumoasa... poti tu sa te opui in calea fericirii lor? O vorba spune ca lucrurile marunte aduc fericirea). Care e problema?
    Dar nu, tu ai simtit nevoia sa le demonstrezi cat de instarit esti, asa ca te-ai asigurat ca te vor vedea in masina ta sport.
    Pai parca spuneai ca "haina nu il face pe om". Pe bune?! Cat de penibil poate sa fie asta?

    @Autor: esti doar un copil fudul. Eu zic sa o lasi mai moale cu asteptarile astea de la oameni. Nimeni nu trebuie sa iti demonstreze tie nimic.
    @Republica: ma asteptam sa filtrati articolele pe care le publicati. Am citit multe articole bune aici si de aceea consider ca acest articol nu are ce sa caute pe acest portal.

    P.S.: M-am enervat atat de mult cand am citit acest articol incat am decis sa-mi fac cont doar ca sa public acest comentariu. De aceeas sper sa nu-l stergeti.

    P.P.S.: "Datorita" se foloseste doar in contexte pozitive. In "contexte nefericite" se foloseste "Din cauza".
    • Like 7
    • @ Valentin
      Corina check icon
      Spuneți că v-ați făcut cont doar ca să publicați comentariul de mai sus. Dar pe Republica mai scrie cineva cu exact acest nume. Sper că nu sunt posibile tehnic astfel de dubluri. Ar crea confuzie.
      • Like 0
    • @ Valentin
      dalex check icon
      Esti sigur ca enervarea nu este de fapt invidie?
      Cum are asta BMW si EU nu ?
      Sa nu mai scrie ca ma ENERVEZ !
      • Like 1
    • @ dalex
      Valentin check icon
      Ma scuzati, rectific comentariul anterior:

      P.S.: M-am simtit atat de invidios pe BMW-ul autorului cand am citit acest articol incat am decis sa-mi fac cont doar ca sa public acest comentariu. De aceeas sper sa nu-l stergeti.
      • Like 0
  • Se intampla sa traiesc in alta tara de vreo 3 ani, unde nu mai am grija ca salariul se termina inainte sa vina celalalt. Nu ca in Romania o duceam prost, dar aici e mult mai bine. Vin acasa de Paste, in 2017, iau masina care inca e acasa, mai merge cumnatul cu ea, Ajung la Petrom, ma intreaba un domn la vreo 50+ de ani, de cati bani vreau motorina. Eu, instinctiv, ii spun: "plinul". Face niste ochi mari la mine, moment in care detectez marea greseala pe care am facut-o, si o dreg repede: "stiti, macar de Paste sa vada si ea un plin". Dupa faza asta am realizat de unde am plecat, caci in urma cu 3 ani, chiar asa era, masina vedea plinul la vreun drum spre mare sau munte, dar mi-a parut rau si pentru ca in Romania se traieste prost, nu spun de cei care beau sampanie la Nuba (cand dracu a mai aparut si clubul asta, ca nu era?) sau oameni care iesi permit masini de peste 15000 euro (eu sa fiu milionar nu as cumpara o masina mai scumpa la ce drumuri avem). Inca am vazut in 2017 cand motorina nu era atat de scumpa, cum oameni relativ bine imbracati puneau de 30-50 de lei ... In conditiile astea, cand te gandesti de cati lei sa pui benzina, 50 sau 100 , parca e putin mai greu sa te intereseze de abuzul lui dragnea si de ce vorbeste tariceanu prostii, nu ? Ei bine, asa eram si eu, nu puneam chiar de 50 de lei, eram in bula mea de corporatist, pana am schimbat tara si mi-au disparut grijile. Atunci am inceput sa ma implic civic si in politica. Cum spunea o doamna pe aici, haina il face pe om pana la un punct, pentru ca exista multe prejudecati in lumea asta. Autorului nu i-au folosit hainele jerpelite si o faclie care sa gaseasca un om sa stie povestea lui Diogene, desi aceste experimente sociale sunt sortite esecului ,avand in vedere nivelul analfabetismului functional in Romania, cat si rezultatele la BAC de vreo 10 ani incoace. Asta se vede la tot pasul, ia mergeti la un interviu imbracati la misto, sport, chiar daca sunteti expert pt pozitia aia. Nu o sa-l luati... bine, in Romania e posibil, din nou, pentru ca e un caz aparte: lipsa de forta de munca. Nici mie nu mi-ar fi folosit plinul la masina, sau jordanii de 200 de euro, daca nu il respectam pe omul ala cu 20 de ani mai batran decat mine, care manuia o pompa intr-o benzinarie. Cred ca aici e diferenta intre haina il face pe om sau nu.
    • Like 3
    • @ Radu Andrei Malica
      Dacă te duci îmbrăcat sport la un interviu, impresia lăsată va fi că nu dai 2 bani pe firma aia și imaginea ei. Logic că n-ai să iei interviul, doar dacă printr-un noroc chior dai peste un „Diogene” la HR-ul lor.
      • Like 3
  • Foarte bun text! Curată proza scurta! V-ați gândit sa scrieți ficțiune? Îmi plac mult stilul frust, cunoașterea psihologiei oamenilor (tampiti) și accesul rapid la esențial pe care le demonstrați din plin.
    • Like 0
  • Roxana B check icon
    Acum 2 luni socrul meu a murit.Batrin.Ne asteptam.A facut multe lucruri bune in viata, inclusiv multe cladiri -reper in Bucurestiul de azi(Televiziunea Romana, Spitalul Floreasca si multe altele) el fiind inginer constructor.Dupa inmormintare am primit de la cimitir o hirtie din care am retinut ca trebuie platita o taxa pt suprafata de 3 metri patrati pe care el o "ocupa"la ora actuala......
    In timpul vietii avea o suprafata de 7 mii de mp ai lui , privati, de care trebuia sa se ingrijeasca......pe mine personal m-a impresionat....diferenta....
    E adevarat ca haina face pe om.Pina la un punct.Nu orice cersetor e un om educat care a esuat in viata conform standardelor societatii .Tot conform standardelor unor societati dezvoltate, un BMW decapotabil nu e neaparat un aspirator de "gagici".Mercedes, BMW s-au "bagatelizat" deja.....Pretentii se pot emite de la Jaguar in sus.....
    Pe vremuri erau multi din cei care emigrauin State de ex , si trimeteau poze cu ei linga piscina sau linga un Cadillac.
    Uitau sa mentioneze ca piscina apartinea complexului de locuinte unde locuiau, si ca masina respectiva nu era a lor.Dar toata lumea ramasa in tara era convinsa ca persoana in cauza"s-a ajuns".
    So, haina face pe om la prima vedere.E drept ca ai mai multe sanse cind esti bine imbracat.Dar daca n-ai substanta, intr-un final degeaba mai ai haine si BMW.
    Si la finalul cel mare.....ramin tot cei 3 mp....

    • Like 4
  • Bine scris ! Am citit despre Diogene,Socrate ,Platon.,Aristotel. Și l-am ascultat de multe ori pe Johny Răducanu cântând si la contrabas şi la pian.Îmi place jazzul. Păcat că el a decedat.
    • Like 1
  • Laugh out loud! Sau lol! nu pot sa nu ma gandesc cum cei care se gandesc la experimente sociale ajung la concluzia ca saracia te indobitoceste in asa hal incat nu esti in stare sa iesi din ea! Apoi ne lamentam luni intregi suficient de mult ca sa nu avem timp sa citim o carte, daraminte una in format electronic pe Kindle. Daca ajungi sa gandesti asa atunci esti un perdant care cauta sansa. Realitatea este ca om de succes esti in momentul in care ajungi ce ti-ai dorit, in care faci ce-ti place, cand poti impinge mai departe acele lucruri mici de care te indragostesti suficient de tare ca sa nu te mai desparti de ele, nu atunci cand ai o gramada mare de bani pe care-i numeri de zece ori pe zi. Daca ai ajuns sa mori de foame este pentru ca te consideri prea sus pentru a te uita in jos! Good luck cu experimentele sociale, poate ajungi sa cauti si lucruri simple cum spunea Johny Raducanu!
    • Like 4
  • Corina check icon
    Întâi mi s-au părut entuziasmante ideea experimentului, disponibilitatea pentru așa ceva și fapta în sine. Dar parcă nu e cine știe ce profunzime în spatele lor. Teste de cultură generală cu semenii. Și o concluzie de fond.... sărăcăcioasă. Reduceți totul la bani (adică vă închipuiți că numai de la o sumă anume începe tot binele și există speranță). În fine, cred că judecați cu cinism femeile.
    • Like 3


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult