Suntem, adesea, mult prea duri cu noi înșine. Dacă un prieten ne-ar critica atât de mult, probabil că i-am spune „Adio”. 6 instrumente de auto-cunoaștere

Foto: Guliver/ Getty Images

În perioada în care mă documentam pentru a scrie cartea “Dream Management”, am pus internetului o întrebare simplă: ‘De ce este important să cunoaştem instrumentele cu care lucrăm?’. M-a fascinat răspunsul oferit de o doamnă, Rochelle Foles, pe www.quora.com. Ea vorbeşte despre instrumentele croitorilor: ‘…Fiecare tip de material şi fiecare lucrare are cerinţe specifice şi pentru fiecare dintre aceste cerinţe există o cale specifică şi instrumente ce trebuie folosite pentru realizarea obiectivului. Cunoaşterea instrumentelor este esenţială pentru o croială de succes. De exemplu, există multe tipuri de ace de gămălie pe care ai putea să le alegi pentru o anumită lucrare. Variază de la cele foarte mici şi uşoare, la cele foarte mari, lungi, cu gămălia de sticlă, pentru orice scop sau pentru tapiţerie. Să ştii pe care să le foloseşti atunci când croieşti flanelă mai degrabă decât bumbac sau mătase va avea o mare importanţă datorită felului în care ele interacţionează cu materialul’.

Nu mă gândisem niciodată la importanţa acelor de gămălie pentru o anumită categorie de profesionişti. Pentru mine un ac de gămălie e… un ac de gămălie: un obiect insignifiant, de care am nevoie rar spre deloc şi care stă cuminte în cutia cu ace şi aţe de cusut. Dar iată că pentru croitori acele de gămălie nu sunt doar foarte importante, dar există ace de diferite feluri, care sunt folosite pentru diferite materiale şi care se supun unor reguli foarte diferite de utilizare în funcţie de criterii pe care eu nici nu mi le pot imagina. “Fascinant!”, mi-am spus.  

Dacă ţesătorii şi croitorii trebuie să cunoască varietatea acelor de gămalie şi a foarfecilor pe care le folosesc, dacă pianiştii trebuie să ştie din memorie care este şi cum se creează sunetul pe care îl produce fiecare dintre cele 88 de clape ale pianului, dacă fotografii trebuie să poată să jongleze cu sutele de setări pe care le permite un aparat performant, care este instrumentul pe care trebuie să îl cunoască foarte bine cineva care are un vis sau un proiect profesional / personal important?

Este evident că un asemenea instrument nu există. Sau, mai bine zis, acest instrument este chiar sinele său. Dezvoltarea conştiinţei de sine, vechea şi banala auto-cunoaştere este una dintre cele mai importante investiţii pe care le putem face dacă avem planuri pe care vrem să le ducem la bun sfârşit, dacă avem copii pe care vrem să îi susţinem în viaţă, dacă vrem să trăim o viaţă împlinită, cu sens.

De aceea, am devenit foarte interesată de modalităţi, tehnici, instrumente şi metode pentru dezvoltarea conştiinţei de sine (self-awareness în limba engleză). De curând am fost rugată să ofer o sesiune de training pe această temă şi aşa mi-am pus panoplia în ordine: iată deci şase dintre instrumentele de auto-cunoaştere pe care le-am folosit cel mai mult în 2019, în cadrul atelierelor de Dream Management sau în lucrul cu clienţii individuali. Menţionez că toate aceste instrumente sunt în limba engleză şi nu pot decât să regret că nu există şi în limba română (cu excepţia Via Character Strengths). 

Aşadar:

1. Roata Vieţii, un instrument foarte utilizat mai ales în coaching. Poate părea banal, dar generează conversaţii extraordinare. Iată cum îl folosesc eu: După ce interlocutorul meu l-a completat, facem o succintă trecere în revistă, după care rog persoana să aleagă un domeniu pe care ar vrea să se concentreze. Apoi invit persoana să îşi imagineze un moment în viitorul mai îndepărtat (5-10 ani) în care respectiva “felie” de viaţă (carieră, familie, prieteni, etc.) este super ok. De nota 10. Discutăm şi analizăm ce ar însemna acest 10. Apoi rog persoana să imagineze cum ar arăta acea felie de viaţă dacă ar fi doar cu un punct peste ceea ce este acum. Apoi discutăm despre modalităţi de a “câştiga” acel punct. Introduc teoria paşilor mărunţi şi apoi, cu ajutorul ei, identificăm lucruri mici, în interiorul zonei de confort, pe care persoana le poate face imediat. Cel mai adesea, se porneşte aşa, un inevitabil bulgăre de zăpadă al schimbării. Foarte uşor de completat aici. 

2. Subjective Happiness Scale, 4 itemi, foarte scurt, dar revelator, aplicarea şi interpretarea durează 3-4 minute: http://sonjalyubomirsky.com/subjective-happiness-scale-shs. Autoarea acestei scale, Sonja Lyubomirsky, şi-a petrecut aproape întreaga carieră academică studiind tematica fericirii. Recomand şi cartea ei, tradusă în limba română: “Cum să fii fericit”. Scala se regăseşte şi în interiorul cărţii, împreună cu alte informaţii fascinante.

3. Via Character Strengths, o analiză a punctelor forte, ale valorilor noastre “în acţiune”, un instrument mult mai complex, pentru care puteţi să luaţi în calcul 15-20 minute ca necesar de timp. Dar merită! Are varianta pentru adulţi şi varianta pentru copii / tineri. În varianta gratuită, raportul pe care îl veţi primi va fi foarte succint. Pentru a primi un raport detaliat e nevoie de plată (10 USD pentru tineri, un pic mai mult pentru adulţi), dar datele din raportul gratuit sunt suficient de interesante pentru a ne pune pe gânduri. Iar apoi, dacă îţi pui şi câteva întrebări de reflecţie şi faci câteva din exerciţiile sugerate pe site… poate să fie chiar foarte interesant. https://www.viacharacter.org/survey/account/register#youth

4. Self-compassion scale. Prea adesea suntem duri cu noi. Avem o voce interioară care ne critică neîncetat fără ca noi să ne mai dăm măcar seama. Dacă am avea un prieten care ar fi aşa dur cu noi, probabil că i-am spune “Adio. Te invit să ieşi din viaţa mea”. Dar aşa, suferim în tăcere la mână celui mai agresiv inamic al nostru: propria minte. Dar nu trebuie să fie aşa. Putem să învăţăm să fim mai blânzi cu noi înşine, fără ca asta să însemne că devenim nişte papă-lapte fără ambiţii. Testul acesta este rapid de făcut, iar site-ul care îl găzduieşte propune diferite tehnici şi exerciţii: https://self-compassion.org/test-how-self-compassionate-you-are/.

5. Testul de inteligenţă pozitivă (măsura în care mintea ta e prietenul sau duşmanul proiectelor tale), a fost creat de Chamine Shirzad, a cărui carte “Inteligenţa pozitivă”, a fost tradusă şi în limba română. Mi-au plăcut conceptele esenţiale ale cărţii, deşi trebuie să recunosc că nu toate exemplele sale mi s-au părut inspirate. Însă testul merită să fie făcut: https://www.positiveintelligence.com/pq-score/.

6. Tot Chamine Shirzad, propune şi Testul Sabotorilor, adică al acelor mecanisme de apărare ale Eu-lui care se întorc împotriva noastră, deşi iniţial au avut un rol pozitiv în viaţa noastră: https://www.positiveintelligence.com/assessments.

Dacă ai citit întregul articol şi poate te gândeşti deja să îţi faci unele dintre aceste teste, înseamnă că eşti probabil convins că dezvoltarea conştiinţei de sine este importantă şi te întrebi cum să o dezvolţi pe a ta. Îţi recomand o carte, “Insight”, scrisă de Tasha Eurich. Tasha a studiat acest domeniu cu instrumente ştiinţifice. În cartea sa, ea spune că studiile sale i-au arătat că “unicornii conştiinţei de sine” – aceia dintre noi care au o conştiinţă de sine foarte dezvoltată – se deosebesc de ceilalţi oameni prin şapte tipuri de înţelegere pe care o au despre ei înşişi şi pe care ceilalţi oameni nu le au sau le au în mult mai mică măsură. A numit aceste şapte tipuri specifice de auto-înţelegere “pilonii conştiinţei de sine”. Aceştia sunt: valorile (principiile care îi ghidează în viaţă), pasiunile (ce le place să facă), aspiraţiile (ce doresc să experimenteze şi să realizeze), “încadrarea” (tipul de mediu de care au nevoie ca să fie fericiţi şi implicaţi), tiparele (moduri de gândire, simţire şi comportament pe care le repetă mereu în viaţă), reacţii (gânduri, emoţii şi comportamente care le relevă capacităţile), impact (efectul pe care îl au asupra altor persoane).

Dezvoltarea conştiinţei de sine mi se pare un domeniu de reflecţie şi studiu fascinant. Deşi sunt absolventă de psihologie şi ştiinţele educaţiei, multă vreme nu m-am gândit la asta. Acum a devenit nu doar un obiect de studiu, dar şi o plăcere. Plăcerea de a mă cunoaşte pe mine însămi şi pe cei din jur, pentru ca împreună să facem lucruri pe care nu am ştiut că suntem în stare să le facem. Dar acum ştim şi le facem. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp