Țin minte și acum că luau gresie și faianță de câți bani aveau și mi-a rămas în minte un hol în care luase gresie, dar nu pentru tot holul. Și luna viitoare n-a mai găsit aceeași culoare de gresie și a luat una care semăna, după care au acoperit gresia cu un covor, să nu se vadă diferența de nuanță. Foto: Luka/ ImageSource/ Profimedia
Ne uităm la felul în care sunt influențați copiii de schimbare climatice, prin indexul de riscuri climatice al UNICEF, care arată că un miliard de copii sunt riscant de expuși la impactul schimbărilor climatice. Viețile a milioane de copii din întreaga lume sunt schimbate – chiar și în țările cu venituri mari – și lumea nu face suficient pentru a-i proteja, arată raportul. În Europa, Canada și Statele Unite, copiii cu astm și alte afecțiuni respiratorii au avut probleme de respirație și mai grave, cauzate de inhalarea particulelor produse de fumul de incendiu în plămânii lor tineri. Foto: Rami al SAYED / AFP / Profimedia
Eram la vârsta la care bătrânețea nu avea niciun contur, ca în zorii lăptoși ai zilei, când încă nu se disting formele din jur. Nu era nici măcar un cuvânt în vocabularul meu. Cum nu era nici “tată”... Stăteam cuminte pe genunchii ciolănoși ai bunicului și repetam după el: “Tatăl nostru care ești în Ceruri...” Bunicul nu știa să citească. Făcuse doar clasele primare, iar pe a patra o tot repetase până primise ordin să plece în armata. În școală se împrietenise doar cu majusculele, iar ani mai târziu, când abandonam ziare sau cărți pe masa de sub părul din curte, dibuia doar prima literă din titlul unei știri; în rest, privea literele cu uimire. Însă, așa cum orbii reușesc să se descurce în beznă ascuțindu-și auzul, el își antrenase memoria. Știa sute de povestiri, anecdote, pasaje din Biblie, rugăciuni. Nu le culesese din cărți, ci se hrănise din ceea ce auzise în jur, așa cum erau și pildele pe care i le dădea “doctorul de suflete” la care trăgea în fiecare toamnă târzie, când de crengile pomilor nu se mai ținea nicio frunză îngălbenită. Foto: MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia
Ne mințim dacă spunem că ne iubim copiii, dar suntem complici la festivalul de fentare a plății contribuțiilor, taxelor și impozitelor, bani care trebuie să ajungă în primul rând la copii. Poate o să vă mire corelația, dar până și criza demografică este cauzată de neplata contribuțiilor, taxelor și impozitelor, nu sunt bani pentru proiecte financiare de stimulare a creșterii natalității. Foto: Tennessee Witney/ Alamy/ Profimedia
Se pleca noaptea, se puneau prosoape în geam, ne opream să mâncăm sandvișuri sau pentru să mai deschidem capota. Fierbea motorul și spre mare? Nu era imposibil. Dar cum încă mi se pare așa ceva ca fiind „bine"? Gabriela Insuratelu / Alamy / Profimedia
Albert Einstein spunea că nicio mare descoperire ori vreun progres nu are durată lungă în această lume, atâta vreme cât va exista un singur copil trist. Gândindu-mă la vorbele astea, mi-am amintit ceea ce zicea jurnalista Liana Alexandru acum șase ani: „Ziua asta, 1 iunie, ar trebui să fie mai puțin despre festivismul baloanelor, mersul cu copiii la terase și basme care nu devin realitate în nicio lume. 1 iunie ar trebui să fie mai mult un prilej de reflecție pentru părinți despre cum arată azi țara (și societatea) în care i-am născut. Ce fel de nație (și societate) le lăsăm copiilor noștri?”. Ei bine, Ziua Copilului din 2024 ne prinde iar într-o realitate dificilă, în care mulți copii suferă. Foto: World Vision Romania/Facebook
Copilărie. Vreme dulce în care toți suntem stăpânii Universului și simțim că avem puteri nelimitate cu care să facem tot ceea ce ne dorim. Grijile sunt puține și avem convingerea că suntem centrul tuturor, că oamenii se rotesc în jurul nostru, îndeplinind așteptările pe care le avem. Nimic din ceea ce pare a fi rău nu are durabilitate, iar puterea binelui veghează asupra a toți și toate. Foto: Profimedia
Prima mea carte a fost o carte de poezii din care mi-a rămas doar amintirea a patru versuri: „Când erai tu foarte mică, gălbenuș pulsând sub coajă, când întreaga ta făptură era jumătate vrajă…” Ani de-a rândul m-am întrebat ce urmează după aceste cuvinte magice, care, de la vârsta de doi ani și până astăzi, mi-au rămas agățate în memorie. Foto: Profimedia
