Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Când erai tu foarte mică, gălbenuș pulsând sub coajă…”

Parinte, citindu-i copilului mic

Foto: Profimedia

Prima mea carte a fost o carte de poezii din care mi-a rămas doar amintirea câtorva versuri: „Când erai tu foarte mică, gălbenuș pulsând sub coajă, când întreaga ta făptură era jumătate vrajă…” Ani de-a rândul m-am întrebat ce urmează după aceste cuvinte magice, care, de la vârsta de doi ani și până astăzi, mi-au rămas agățate în memorie.

Când mergeam la mama acasă mă trezeam uneori căutându-mi cartea. „Poate a rearanjat volumele și o să-mi sară în ochi…”, „Poate e totuși pe raftul ăsta la care se ajunge greu…”, „Poate e undeva pe balcon…” Câteodată, parcă nici nu voiam să o găsesc și să aflu continuarea poeziei-incantație: când îi știam doar începutul, deschidea un univers nesfârșit de posibilități. Dacă-i aflam finalul, ar fi rămas doar una și totul s-ar fi închis. Însă, de cele mai multe ori, tânjeam după cartea mea, tactil, ca un copil, de parcă din toate versurile pe care le-am citit vreodată doar acestea puteau avea consistență în lumea fizică. Într-un final, a trebuit să accept că am pierdut-o și că, dacă vreau un răspuns, trebuie să îl caut în lumea largă.

Am tastat versurile pe Google și am descoperit întreaga poezie, care nu-și pierde din magia începutului, și numele autoarei ei, Daniela Crăsnaru. Am dat chiar și peste un format PDF al unei ediții în care a fost publicată, de prin `86-`87, prea recentă ca să fie cea din care îmi citea mama. Aceea trebuie să fi apărut cel mai târziu în 1982 și mi-am promis că, dacă voi descoperi vreodată vreun exemplar din ea, să îl cumpăr negreșit.

Luna trecută am găsit cartea într-un anticariat, în stare perfectă, de parcă peste ea nu trecuse timpul, ci doar filtrul sepia al amintirii.

Se cheamă „Carte pentru fata GU, o fetiță cum ești tu”. Am redescoperit în ea tot ce credeam că uitasem, imaginile familiare dintr-un ieri îndepărtat și poeziile senzoriale, jucăușe și gingașe, care fac o emoționantă cronică a începutului de viață. Mi-aș fi dorit să o am când am devenit la rândul meu mamă și mi-a părut rău că nu a mai fost reeditată după Revoluție.

Acum o țin la vedere, ca pe dovada existenței unui semințe din care poți renaște iar și iar.

Titlul poeziei este „Poveste”:

„Când erai tu foarte mică,

gălbenuș pulsînd sub coajă,

cînd întreaga ta făptură

era jumătate vrajă,

cînd beai aerul cu mine,

cînd visai în visul meu,

cînd vedeai lumina lumii

pe care-o vedeam doar eu…

Ei, dar e-o Poveste lungă

despre Dor și Duioșie,

e o stranie poveste

despre Aripi-care-cresc,

pe care cînd vei fi mare

poate-odată și odată

tot am să ți-o povestesc.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon e-factura

Dacă ne uităm la primele 7 luni din 2025, cheltuielile au fost mai mari cu peste 20% decât veniturile, în condițiile în care acestea au crescut cu aproape 12% față de anul precedent. Cheltuielile de personal și asistență socială reprezintă aproape 67% din venituri. Dacă adăugăm și costul dobânzilor, care a crescut îngrijorător față de 2024, ajungem la peste 75% din total venituri. foto: Profimedia

Citește mai mult