„Când erai tu foarte mică, gălbenuș pulsând sub coajă…”

Foto: Profimedia

Prima mea carte a fost o carte de poezii din care mi-a rămas doar amintirea câtorva versuri: „Când erai tu foarte mică, gălbenuș pulsând sub coajă, când întreaga ta făptură era jumătate vrajă…” Ani de-a rândul m-am întrebat ce urmează după aceste cuvinte magice, care, de la vârsta de doi ani și până astăzi, mi-au rămas agățate în memorie.

Când mergeam la mama acasă mă trezeam uneori căutându-mi cartea. „Poate a rearanjat volumele și o să-mi sară în ochi…”, „Poate e totuși pe raftul ăsta la care se ajunge greu…”, „Poate e undeva pe balcon…” Câteodată, parcă nici nu voiam să o găsesc și să aflu continuarea poeziei-incantație: când îi știam doar începutul, deschidea un univers nesfârșit de posibilități. Dacă-i aflam finalul, ar fi rămas doar una și totul s-ar fi închis. Însă, de cele mai multe ori, tânjeam după cartea mea, tactil, ca un copil, de parcă din toate versurile pe care le-am citit vreodată doar acestea puteau avea consistență în lumea fizică. Într-un final, a trebuit să accept că am pierdut-o și că, dacă vreau un răspuns, trebuie să îl caut în lumea largă.

Am tastat versurile pe Google și am descoperit întreaga poezie, care nu-și pierde din magia începutului, și numele autoarei ei, Daniela Crăsnaru. Am dat chiar și peste un format PDF al unei ediții în care a fost publicată, de prin `86-`87, prea recentă ca să fie cea din care îmi citea mama. Aceea trebuie să fi apărut cel mai târziu în 1982 și mi-am promis că, dacă voi descoperi vreodată vreun exemplar din ea, să îl cumpăr negreșit.

Luna trecută am găsit cartea într-un anticariat, în stare perfectă, de parcă peste ea nu trecuse timpul, ci doar filtrul sepia al amintirii.

Se cheamă „Carte pentru fata GU, o fetiță cum ești tu”. Am redescoperit în ea tot ce credeam că uitasem, imaginile familiare dintr-un ieri îndepărtat și poeziile senzoriale, jucăușe și gingașe, care fac o emoționantă cronică a începutului de viață. Mi-aș fi dorit să o am când am devenit la rândul meu mamă și mi-a părut rău că nu a mai fost reeditată după Revoluție.