PNRR, de la „Planul Marshall al României” la un eșec epic: ciuntit cu aproximativ 8 miliarde de euro și blocat pe ultima sută de metri

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Într-un context total nefavorabil, în care România se împrumută cu un miliard de euro pe săptămână pentru a face față cheltuielilor curente ale statului, asistăm la un val de contre între politicieni pe subiectul reformelor din PNRR. Și toate acestea au loc doar cu câteva zile până la expirarea termenului (31 august 2026) până la care trebuie finalizate reformele asumate prin PNRR. Banii care trebuie să vină din PNRR, circa 4,5 miliarde euro, reprezentând granturi, au fost incluși în calculul bugetului de stat pe acest an, când ne-am propus un deficit de 6,2%, din care circa 3% reprezintă nivelul dobânzilor pentru împrumuturile contractate de stat.

Pentru obținerea banilor de la Uniunea Europeană mai trebuie aprobate opt legi foarte importante, unele dintre acestea fiind și foarte sensibile, cu risc de a deranja enclavele bugetare, pline de neamuri și de amante, inexpugnabile, ajunse la nivel de super „Sparta”. Sau, cum ar spune un comentator de fotbal, „au băgat autobuzul în poarta pentru a se baricada” - echipele să nu primească gol, iar bugetarii ca să nu „primească” reformele necesare. O astfel de lege este legea salarizării unitare, „uitată” ani la rând prin sertarele ministerului. Alte legi de mare sensibilitate sunt: „Integritatea în funcțiile publice”, „Codul urbanismului”, „Decarbonizarea”. Amânările repetate ale reformelor au avut un singur scop: să nu deranjeze oamenii aflați în constelația partidelor, pietrificați pe funcții, iar „free lunch-ul” să fie omniprezent. Nimeni nu a vrut să perturbe acea lume minunată de la stat, banul public fiind carburantul care a întreținut această stare. Multe reforme, prin antijocul făcut de politicieni, au rămas în stadiul de deziderat, imposibil de urnit, fiind sugrumate chiar din fașă. Companiile de stat, cu pierderi imense, transformate în feude, atârnă greu în echilibrul bugetar.

În momentul de față PNRR are o valoare totală de 21,41 miliarde de euro, deși valoarea inițială a fost de 28,5 miliarde lei, dar a fost redus ca urmare a renegocierilor și a eliminării de proiecte. Cu doar 40 de zile înainte de termenul limită al înfăptuirii reformelor, rata de absorbție era de 61% din alocarea totală. Cauza este neîndeplinirea jaloanelor asumate prin negocieri cu Uniunea Europeană.

Ceea ce trebuia să fie un program de modernizare a României s-a transformat într-un meci al contrelor și al șantajului politic, având ca obiect reformele. Un fapt este cert „casta bugetară” - termen preluat de la Javier Milei, președintele Argentinei - nu acceptă sub nicio formă reformele care-i pot strica vibe-ul.

Deși situația bugetară este tragică, având o sminteală de deficit, bugetul sau „Bunul Samaritean”, cum ar trebui să i se mai spună de către politicieni, este golit, iar aceștia încă se încăpățânează să nu dea drumul proiectelor de lege. La toate acestea se mai adaugă și faptul ca agențiile de rating ne dau târcoale, iar un „junk” ne-ar îmbrânci într-o situație greu de închipuit.

Dacă la aprobarea PNRR exista o stare de optimism în rândul populației, pe parcursul implementării aceasta s-a diminuat, în primul rând din cauza tergiversărilor politicienilor care nu voiau să-și asume jaloanele din program. Ani la rând aceștia au dat shut down reformelor de care depindea primirea banilor din PNRR, planând asupra lor teama de a fi trimiși în tribună de către alegători.

România a ratat „Planul Marshall” acum câteva decenii, din motive obiective, fratele de la Răsărit nu a permis întregului lagăr socialist să se înfrupte din banii capitaliștilor americani. Am avut o scuză atunci, datorită contextului istoric. In schimb, acum nu avem nicio scuză pentru întârzierea PNRR-ului. Doar dorința politicienilor de a se erija în patroni ai vistieriei statului și de a dirija șuvoaiele de bani (împrumutați la dobânzi cămătărești) către „ai lor”, face să treneze finalizarea programului. Tot politicienii au dirijat reformele care condiționau plățile din PNRR pe drumul penibilului, prin amânări repetate și lipsă de asumare.

Pentru menținerea fragilului echilibru bugetar este nevoie de accesarea ultimelor tranșe din PNRR. Indiferent de culoarea politică trebuie făcut scut pentru apărarea PNRR-ului. Și pentru toate acestea este nevoie de (re)descoperirea apetitului reformist 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp