A anunța că intenționezi să votezi pe cineva nu înseamnă nicidecum, pentru mine, și a-l susține.

„Aș face ca în China, i-aș împușca pe stadion”, zice Crin Antonescu despre traficanții de droguri. După care mai zice că nu intenționează să introducă pedeapsa cu moartea. Și atunci de ce zice? Pentru că dl. Antonescu nu zice, dar spune. Lăudat de diverși pentru „talentul oratoric”, Crin Antonescu n-are frână și nu știe când să tacă. E doar un vorbete incontinent și de multe ori vorbește gura fără el. foto Inquam Photos / Pană Tudor

Cu alte cuvinte, amândoi adunați laolaltă, formează o sumă nulă, în sensul că ei nu produc nici o plusvaloare. (Profimedia Images)

Crin Antonescu, acest Rică Venturiano al zilelor noastre, în discursul său de la Congresul PSD de desemnare a candidatului la președinție, este „condamnat” de destin să fie președintele României. S-a văzut cât de mult își dorește să fie în fruntea statului, probabil împins de soție, cu toate că doar cu câteva săptămâni în urmă își denunța unilateral, într-un mod total nefiresc și nevricos,contractul de candidatură cu PSD – PNL – UDMR, gest ce nu dădea bine nici în spațiul public românesc, nici în ceea ce privește imaginea României peste hotare.

Îl știu foarte bine pe Crin Antonescu cel de acum mai bine de 10 ani. M-am întrebat dacă a rămas același. Dacă n-a scăzut în tot acest timp.

Crin Antonescu, mai jos este o lista de 35 de fabrici închise în România după 1989 – multe sunt din București, Cluj-Napoca, Sibiu și Lugoj, orașe pe care le știu mai bine, multe sunt din industria chimică, domeniu pe care îl cunosc mai bine. Lista poate continua până la peste 2.000 de fabrici închise, în locul lor, mai ales în orașele mari, au apărut mult iubitele blocuri de locuințe, clădiri de birouri și mall-uri. foto: Inquam Photos / George Călin

Ultimele săptămâni au fost unele în care întrebarea fundamentală care s-a regăsit pe buzele românilor a fost dacă politicienii noștri au înțeles ceva din votul lor. Această întrebare i-a fost acum adresată și lui Crin Antonescu, care se dorește a fi adversarul lui Călin Georgescu, despre care spune că ar fi totuși bine să poată candida și astfel să fie ales în mod democratic, dacă asta își va dori poporul după ce va vedea dezbaterile firești în campanie.

Pentru mine, una dintre cele mai proaste evoluții (dincolo de prăbușirea statului - asta e cea mai proastă dintre toate) este continuarea procedurii de nominalizare a lui Crin Antonescu pentru funcția de președinte. Nu doar din pricina absenței calităților domnului Antonescu pentru fișa postului de președinte. Nici doar din pricina istoricului politic dezastruos cu care va veni în fața alegătorilor - și care, evident, va fi muniție extraordinară pentru contracandidatul extremist, oricare va fi el/ea. Ci fiindcă, o dată în plus, confirmă îngrozitoarea lipsă de viziune strategică a partidelor mari.

Candidatul declarat al coaliției de guvernare la alegerile prezidențiale, Crin Antonescu, vrea să fie luat în serios de partidele care l-au împins în povestea asta. Și nici nu-și pune problema unei candidaturi independente, pentru că, spune el, nu are resursele necesare unei astfel de intenții și nici nu ține neapărat să fie președintele țării. Însă își declară din nou, la mulți ani distanță, încrederea în PSD. Mai exact, în Marcel Ciolacu. Deși experiența cu Victor Ponta pe vremuri nu pare să-l fi încântat în mod deosebit, de vreme ce declară că nu mai are nicio relație cu acesta.

„Eu îl declar suspendat. Pentru că sunt două părți aici”. Foto: Inquam Photos / George Călin