De ce diploma nu (mai) garantează competența. O radiografie a eșecului sistemic pe piața muncii

foto: Profimedia

Absolvirea facultății ar trebui să fie un moment de triumf, o lansare la apă a unei nave pregătite să înfrunte oceanul profesional. În realitate, pentru zeci de mii de tineri, este momentul în care realizează că au primit o vâslă, dar nava lipsește, iar oceanul este plin de rechini.

Trăim o criză acută de competență, mascată de o inflație de diplome. Avem absolvenți de Marketing care nu au rulat o singură campanie în social media, ingineri care au făcut proiectare doar pe hârtie și absolvenți de Litere care pot recita critici literare din anii '70, dar nu pot redacta un email profesional coerent și persuasive (da, știm, AI-ul ne poate ajuta… dar chiar asta ne dorim sau asta să fie soluția?).

Această situație nu este un accident; este rezultatul unui "dialog al surzilor" între trei actori majori: sistemul educațional, angajatorii și noile generații.

1. Universitățile: fabrici de teorie, muzee ale pedagogiei

Problema fundamentală începe în bănci. Încă avem profesori universitari care predau după aceleași notițe îngălbenite de vreme, refuzând să accepte că lumea s-a schimbat din 1990. Se practică "dictarea" - acea metodă arhaică prin care informația trece din caietul profesorului în caietul studentului, fără a trece prin mintea niciunuia. Mai mult, egourile prezente la catedră dezumanizează complet relația formator - elev/student. 

Ruptura de realitate este brutală.

• Exemplu concret: În timp ce companiile folosesc metodologii Agile, Slack, Jira și AI pentru a optimiza fluxurile, studenții sunt puși să memoreze definiții seci ale managementului, scrise de autori care nu au condus niciodată o echipă reală.
• Lipsa flexibilității: Un profesor rigid, care penalizează o opinie proprie sau o abordare creativă doar pentru că "nu e ca în curs", nu doar că ucide entuziasmul, dar distruge exact acea competență pe care World Economic Forum o plasează în topul cerințelor pentru 2025: gândirea critică și rezolvarea complexă a problemelor.

Absolventul iese din școală știind "ce" este lucrul, dar neavând nicio idee despre "cum" se face lucrul. Este un teoretician al înotului care se îneacă la prima intrare în bazin.

2. Angajatorii: căutarea unicornului și lipsa de empatie

De cealaltă parte a baricadei, angajatorii afișează o reticență vecină cu cinismul. Anunțurile de angajare au devenit meme-uri dureroase: "Căutăm junior, experiență minim 3 ani".

Această cerință absurdă denotă o lipsă totală de asumare a rolului de formator. Companiile vor "plug & play" - angajați care să producă din prima zi, ignorând faptul că nicio școală nu poate replica perfect cultura și procesele interne ale unei companii.

Mai mult, există o lipsă acută de empatie organizațională.

• Angajatorii îi etichetează rapid pe tineri ca fiind "fără chef de muncă" sau "pretențioși", fără a încerca să înțeleagă că aceștia nu mai răspund la vechile pârghii de motivare (frică, autoritate, promisiuni vagi).
• Procesele de recrutare sunt adesea dezumanizate, bazate pe algoritmi ATS (Applicant Tracking Systems) care resping CV-uri bune doar pentru că lipsesc niște cuvinte cheie, adâncind frustrarea tinerilor.

3. Generația Z: între anxietate și nevoia de sens

Nu putem ignora elefantul din cameră: provocările specifice Generației Z. Acești tineri nu sunt nici "fulgi de nea", nici "leneși", dar sunt fundamental diferiți.

• Deficitul de soft (social) skills: Un studiu realizat de Harvard University, Carnegie Foundation și Stanford Research Center a concluzionat că 85% din succesul profesional se datorează abilităților soft (inteligență emoțională, comunicare, negociere) și doar 15% abilităților tehnice. Exact aici este punctul nevralgic al Gen Z. Obișnuiți cu interacțiunea mediată de ecrane, mulți tineri au dificultăți majore în a gestiona conflicte față în față, în a accepta feedback constructiv (pe care îl percep ca pe un atac la persoană) sau în a naviga politicile de birou. Să punctăm aici și lipsa de educație emoțională din familie și din școală.
• Pragul de reziliență: Tinerii de azi cedează mai repede sub presiune. Nu pentru că sunt slabi, ci pentru că sunt hiper-conștienți de sănătatea lor mintală. Însă piața muncii, adesea brutală și competitivă, nu are răbdare cu anxietățile lor.
• Nevoia de scop: Ei nu mai muncesc doar pentru salariu ("work to live", nu "live to work"). Dacă nu văd un sens în ceea ce fac, dacă nu simt că munca lor contează, pleacă. Această mobilitate (job hopping) îi înnebunește pe angajatorii care caută loialitate pe termen lung.

Suntem într-un cerc vicios.

Profesorii spun: "Nu e treaba noastră să vă învățăm meserie, noi vă formăm gândirea." Fals, o gândire fără aplicabilitate este sterilă.

Angajatorii spun: "Nu e treaba noastră să vă învățăm, asta trebuia să facă școala." Fals, mentoratul, programele de onboarding, de shadowing, coachingul, formarea profesională, planificarea carierei sunt esențiale.

Absolvenții spun: "Nimeni nu-mi dă o șansă." Parțial adevărat, dar adesea lipsește proactivitatea de a învăța singur, în afara curriculei.

Soluția nu e simplă, dar e clară:

1. Reforma curriculară: nu mai avem nevoie de memorare. Avem nevoie de proiecte practice, stagii de practică reale (nu doar semnături pe o foaie), parteneriate obligatorii între facultăți și companii, intervenții ale practicienilor la cursuri.

2. Schimbarea mentalității de angajare: companiile trebuie să investească în potențial, nu doar în experiență dovedită. Să angajeze și pentru atitudine, potențial, vocație și să antreneze pentru abilități. Și să considere antrenamentul o investiție, nu un cost.

3. Responsabilizare individuală: tinerii trebuie să înțeleagă că diploma e doar biletul de intrare. Educația reală începe singur: cursuri online, voluntariat, proiecte personale, stagii de practică reale, programe de internship, joburi pe perioada verii etc.

Până când aceste trei lumi nu vor începe să vorbească aceeași limbă, vom continua să producem șomeri cu diplomă și companii care se plâng că nu au pe cine să angajeze, într-o piață a muncii tot mai distantă și incertă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp