Vă spuneam de locul acela foarte special, pe care nu-l accesez aproape niciodată și despre care n-am vorbit public, pentru că, așa cum se întâmplă în cazul multor jurnaliști, am și eu familie și n-aș vrea s-o supun unor îngrijorări suplimentare. Este vorba despre secțiunea de Spam a mesageriei private. Acolo am depozitat, de-a lungul anilor, mesajele de amenințare, jignirile și calomniile la adresa mea. Ce e drept, au fost vremuri în care numărul lor era copleșitor. În ultimii ani e doar mare. Asta nu înseamnă că nu contează sau că nu doare.

„Nu mai puteam, fiecare zi era zi de muncă, oriunde mă duceam nu mă puteam bucura de nimic, apăreau mereu din senin chestii de făcut, așa că am decis să renunț la presă. Și azi, dacă mă întrebi, nu cred că mă voi mai întoarce vreodată… Dar cine știe?" Cuvintele de mai sus sunt sinteza a tot ceea ce am auzit de-a lungul ultimilor ani de la jurnaliști care au decis să lase presa și să plece pe un drum cu totul și cu totul nou. (Foto: Profimedia Images)

În vârstă de 51 de ani, Brent Renaud a fost împușcat duminică la prânz, când forțele ruse au deschis focul asupra unei mașini în apropiere de Irpin. (Foto: Profimedia)

„O presă liberă și credibilă, care să confrunte puterile în stat și să vă fie incomodă, în calitate de oameni aleși sau numiți să conduceți, este esențială pentru o democrație stabilă.” Foto presidency.ro

Presupunând că ar intra în vigoare, măsura ar amputa ziariștilor in corpore dreptul de a critica alte categorii de "speciali" care primesc pensii mari sau diverse scutiri.

„Ai idee cât ține un coșmar? Al meu e de-a dreptul nesimțit. Nu vrea să mai plece”