Foto: Apaimages / Sipa Press / Profimedia
Circulă pe reţeaua lui Mark un clip de promovare a comediei Une année difficile, în care apar frânturi din diverse discursuri ale preşedinţilor Franţei, de la d’Estaign la Hollande. Propoziţia comună tuturor este, poate, preferata politicienilor şi multor analişti de azi: „A fost un an dificil.”
În Europa, la înseşi graniţele Uniunii, este în desfăşurare un conflict al cărui deznodământ este incert, în ciuda aprobării ultimului ajutor american, blocat multă vreme de trumpişti. În Palestina, după odiosul atac al militanţilor Hamas din toamnă, avem un război sângeros, cu zeci de mii de victime civile. Iranul şi Israelul îşi trimit rachete şi drone care zboară peste Irak şi Iordania. În Africa, în ultimii doi ani, au fost răsturnate numeroase guverne de către militari care urlă împotriva Occidentului în vreme ce îşi masacrează cetăţenii. China se joacă de-a şoarecele și pisica cu Taiwanul. Toată lumea se înarmează, în vreme ce războiul pentru minţile şi dorinţele europenilor şi americanilor se poartă insidios, pe reţele sociale.
„Este un an greu pentru lumea occidentală aflată în continuu declin.” Sunt mulţi care afirmă asta, pregătiţi să îi cânte prohodul. Unii de bună-credinţă, alţii care îşi vor încasa un serios bonus în caz că se va întâmpla, măcar parţial, asta.
Cât adevăr este oare în această afirmaţie?
În 1940, lumea liberă era pe marginea prăpastiei. Inclusiv „imperiul peste care soarele nu apunea niciodată”, făcea faţă cu greu atacurilor germane. Când războiul s-a terminat şi lumea a răsuflat uşurată, a durat doar un an până ca Churchill să spună că „o cortină de fier s-a coborât de-a curmezişul continentului european”. Fără ajutorul SUA, RFG, Franţa sau Italia ar fi căzut rapid pradă unei puteri imperialiste, dar primitive, URSS. Să nu uităm că Spania a scăpat de dictatura franchistă de-abia în 1975. În Italia, în 1978, premierul Aldo Moro era răpit şi ucis de Brigăzile roşii, o organizaţie comunistă italiană. Nu a fost nimic roz în lumea liberă de atunci căreia, noi, nu îi aparţineam.
Război în Orientul Mijlociu? Ar mai putea fi aceasta o ştire care să ne înspăimânte? Este starea firească a lucrurilor în această regiune, din păcate, iar, la fel ca în ultimii şaptezeci şi cinci de ani, Statele Unite sunt dușmanul de serviciu. Am scris pe larg despre conflictele de acolo în De la Şeherezada la Osama bin Laden: istoria fascinantă a Orientului Mijlociu. Să vedem cum au pierdut posesiunile de acolo Marea Britanie şi Franţa în anii ’50 şi ’60 şi ceea ce se întâmplă acum nu ar mai putea fi deloc considerată o slăbiciune a Occidentului în regiune.
Societatea americană este divizată, în pragul războiului civil, democraţia este pe cale să se prăbuşească? Haideţi să vedem ce s-a întâmplat în timpul Războiului din Vietnam în Statele Unite, ce imensă fractură era atunci în societatea americană. Ori cât de aproape a fost lumea de distrugere în criza rachetelor cubaneze.
Trăim finalul unor decenii în care mulţi dintre noi am crezut că trăim sfârșitul istoriei, că raţiunea, ştiinţa, bunăstarea şi democraţia vor copleşi întregul Pământ. Mai dura puţin şi s-ar fi transformat într-un Eden. Statele Unite dictau ordinea mondială, fiindcă rămăseseră singura superputere. Nici măcar 9/11 nu putea schimba această paradigmă, iar succesele rapide din Irak şi Afganistan confirmau noua ordine în care democraţia şi mondializarea urmau să triumfe. Rusia era condusă de un tânăr care vorbea perfect germana, se arăta prietenos Europei şi vindea gaz ieftin, China era copleşită de binefacerile colaborării economice cu Occidentul şi îşi deschidea larg porţile investitorilor străini. Numai Coreea de Nord părea statul dement care nu înţelegea încotro merge lumea.
Dar, la fel cum ne surprinsese criza economică din 2008, am început să ne trezim din visare. La fel cum nu înţelegem de ce PSD câştigă mereu, în ciuda hoţiei evidente, la fel nu înţelegem ce se întâmplă acum cu lumea liberă. Ne extaziem în faţa trenurilor de mare viteză din China sau în faţa demonstraţiilor de virtuozitate ale piloţilor de pe vreun Sukhoi, clipuri de propagandă care rulează programatic pe reţelele de socializare şi lăudăm ceea ce a fost în stare să producă Estul, chiar dacă realizările noastre tehnice sunt mult superioare. Discursul anti-occidental, critica, uneori îndreptăţită, a instituţiilor europene, au redevenit la modă şi pare că însufleţesc tot mai mulţi cetăţeni parcă sătui de binefacerile libertăţii politice şi economice.
Democraţia este cel mai fragil sistem politic. A demonstrat-o întreaga istorie, începând din Grecia antică. Este nevoie de un permanent echilibru, de înţelepciune individuală şi un anumit grad de evoluţie socială, dar, câteodată, şi de jocuri de culise mai puţin morale, pentru a putea lua naştere sau a supravieţui. Este suficient să ne amintim datorită căror jocuri de culise s-a realizat Unirea Principatelor în 1859 (şi, aici, vorbim de o proto-democraţie). Deciziile într-o societate democratică sunt complexe şi dificile, fiindcă opiniile cetăţenilor sunt diverse şi diferite, iar consensul nu este simplu, ci rod al negocierilor. Numai într-o dictatură totul este clar ca lumina zilei şi fără opoziţie: voinţa despotului este lege, indiferent de câtă lume suferă. Într-o democraţie sunt respectate drepturile indivizilor în consens cu binele comun; într-o dictatură, cetăţenii sunt doar pioni pentru o viziune grandioasă a celui care decide şi a camarilei sale, binele comun poate pune capăt bunăstării indivizilor şi chiar vieţii lor în numele unei străluciri viitoare care, de obicei, nu se împlineşte sau, atunci când se împlineşte, nu servește oamenilor. La ce a folosit statutul de super-putere al URSS dacă cetăţenii săi trăiau mult mai rău decât cei ai Occidentului, dacă se culcau mereu cu spaima de a fi spus ceva care contravenea dorinţelor Partidului şi puteau fi trimişi în Gulag?
În următoarea perioadă, vom vedea tot mai multe „dovezi” ale slăbiciunii lumii noastre libere. Unele reale, multe imaginate şi livrate pe social media de acest trio al satrapilor orientali.
Lumea liberă, din care, în acest moment de confruntare, în mod fericit facem şi noi parte, nu a fost şi nu va fi niciodată învingătoare încă de la început într-un conflict major. Da, după terminarea Războiului Rece, ne aflăm iarăşi într-o confruntare mondială. Nu e vorba de o “ciocnire a civilizaţiilor”, ci de nemuritoarea înfruntare pentru supremaţie şi resurse. Din păcate, aşa cum nici creşterea economică nu poate continua la nesfârşit, tot aşa raţiunea şi foloasele unei lumi libere, economic şi politic, nu vor fi împărtăşite de toate statele lumii. Suntem diferiţi ca indivizi, ca naţiuni, şi, chiar unor persoane care înţeleg lumea şi cugetă înainte de a se arunca în extremisme, într-un anumit context, poate să le pară preferabil un mic tiran în locul unui birocrat. Evident, birocratul poate fi înlăturat în mod legal şi fără suferinţe, dar nu se va întâmpla asta cu un autocrat. Numai că asta se va întâmpla după ce va trece puţin timp. Dar, de cele mai multe ori, la fel ca în cazul situaţiilor care ne privesc exclusiv pe noi, deciziile nu sunt întotdeauna raţionale şi nici nu ţin cont de învăţămintele trecutului.
Da, atât Rusia, cât si China sau Iranul au în ADN dorinţa de a conduce, imperialismul. Dacă Rusia este cel mai nou venit, la scară istorică, în acest club al megalomanilor, Persia şi China au o lungă tradiţie. Iar perioadele lor dezastruoase, cel puţin în ultimele secole, au fost ca urmare a confruntării cu Occidentul. Tot cu interesele Occidentului se ciocnesc şi în ţările BRICS, în Africa sau America de Sud. Iar pentru a-şi ţine împreună supuşii, a le da un scop comun, Occidentul este duşmanul necesar, iar măreţia naţională pe care marşează dictaturile este de neimaginat fără a-l distruge.
Aşa că, in următoarea perioadă, vom vedea tot mai multe “dovezi” ale slăbiciunii lumii noastre libere. Unele reale, multe imaginate şi livrate pe social media de acest trio al satrapilor orientali. Da, democraţiile cumpănesc mult până să se arunce într-un conflict, mult mai mult decât o fac dictaturile şi am explicat deja de ce. Iar asta, în lumea lui “Make (… - puneţi dumneavoastră ce doriţi aici) again!”, sloganul preferat al oricărui autoritarist, este o dovadă de slăbiciune. Să mori pentru patrie este dovada supremă de curaj şi bărbăţie, nu-i aşa? Din păcate, moartea va veni pentru a satisface dorinţele unui satrap, iar nu pentru a servi patria.
Starea lumii de-a lungul istoriei a fost, cu scurte şi surprinzătoare pauze, confruntarea la nivele mai mici sau mai mari. Trăim doar normalitatea istorică.
La fel cum o fac sectele milenariste care văd sfârşitul vremurilor aproape la orice conflict sau problemă globală, sunt destui şi vor fi şi mai mulţi care să cânte prohodul democraţiei şi al lumii noastre. Dacă satrapii ar fi siguri de victoria lor, conflictul ar fi fost deja început şi am fi plâns deja milioane de victime. Noi plecăm din pole-position, dar asta nu ne garantează victoria. Iar dacă, la sfârşitul acestei etape conflictuale, va învinge lumea liberă sau dictaturile orientale, depinde numai de noi. De fiecare dintre noi şi de înţelepciunea noastră.
Suntem doar în luna aprilie a unui an dificil. Un an cum au fost mai toţi din toate aceste milenii, de când o parte a lumii a fost numită „civilizată”, fie că a fost vorba de Mesopotamia, fie de Europa ori America.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„De ce oamenii inteligenți eșuează și proștii reușesc în viață”
Chiar asa, de ce? Andrei Chiru identifica cateva aspecte, trasaturi ale oamenilor destepti, care stau ca o frana in drumul lor spre afirmarea publica. Le argumenteaza si cred ca sunt corecte si adevarate. Redau cateva fragmente:
„Oamenii destepti sunt idioti Da, pentru niste oameni destepti, sunt destul de prosti.
Oamenii destepti nu inteleg ca Universul functioneaza dupa un principiu relativ simplu: actiune si reactiune.
Oamenii destepti gandesc prea mult Prostii actioneaza, desteptii analizeaza.
Daca un prost vrea sa mearga din punctul A in punctul B, o ia tot inainte pe aratura si vede el dupa-aia.
Daca un om destept vrea sa ajunga din punctul A in punctul B, intai face o analiza a traseelor posibile si a situatiilor neprevazute ce pot aparea in cale si isi face planul A, planul B si planul C, de backup.
Daca ii apare un zid in cale?
– O ia prin stanga sau prin dreapta sau face o gaura?
– Trece pe deasupra sau sapa un tunel pe dedesubt?
Oamenii destepti se plictisesc repede Un prost are o idee odata la 20 ani, de exemplu sa dea cartofi prajiti gratis in fiecare miercuri la shaormeria lui, si se tine de ea inca 20 ani.
Paradoxal sau nu, exact asa se construieste un brand, prin consecventa.
Oamenii destepti nu sunt consecventi, nu sunt perseverenti, au foarte multe idei si vor sa le incerce pe toate, trec de la una la alta in timp scurt, fara sa le dea timp sa se dezvolte.
Oamenii destepti vor sa schimbe lumea Cea mai mare prostie de idee pe care o poti avea.
Universul are 13 miliarde de ani. Tu cati ani ai? 18, 23, 27?
Ce te face sa crezi ca tu poti schimba felul in care functioneaza Universul? Ce te face sa crezi ca tu poti schimba natura umana?
Oamenii destepti lupta cu sistemul O, da!
Din aceeasi categorie cu schimbatul lumii e si lupta cu sistemul. Sistemul e rau, sistemul e asa si pe dincolo, bla bla bla…
Ce e sistemul? Pai, nu stiu, e o conspiratie, sunt corporatiile care ne baga consumerismul pe gat si vor sa ne controleze, e Matrix-ul care ne indobitoceste.
Oamenii destepti sunt socialisti Asta nu e o surpriza ci mai degraba un efect firesc. Oamenii destepti fac multa scoala iar scoala iti implanteaza idei socialiste in cap.
Idei precum taxarea averilor prea mari, luatul de la bogati si datul la saraci, etc…
In esenta, oamenii destepti vor sa-i ajute/sa-i salveze pe cei napastuiti de soarta insa cu toata inteligenta lor nu-si dau seama ca fac exact contrariul.
Daca pedepsesti oamenii eficienti si productivi, luandu-le banii munciti, si incurajezi oamenii lipsiti de initiativa, dandu-le bani degeaba, pur si simplu ii condamni pe toti in mod egal la saracie.
E ca si cum ai imparti o singura pizza in felii cat mai mici, ca sa ajunga la toata lumea, in loc sa stimulezi oamenii capabili sa produca mai multa pizza.
Daca vrei bani si bunastare trebuie sa incetezi sa mai fii impotriva oamenilor bogati si sa nu-i mai consideri dusmani.
Oamenii destepti refuza realitatea Asta e legata tot de ideile precedente, de lupta impotriva sistemului, de incercarea de a schimba lumea in mai bine.
Oamenii nu accepta ca nu exista „ar trebui sa fie”, „merita”, „ar merita”, etc… ci exista doar ESTE.
Fiecare argumentatie pe care am auzit-o de la oameni destepti contine cate un verb din cele de mai sus:
• n-ar trebui sa aiba profituri atat de mari
• nu merita sa aiba salariu asa mic
• ar trebui sa faca statul …
• ar trebui, ar merita, ar, ar ,ar …
Efectul Dunning-Kruger Asta in timp ce oamenii destepti fac exact invers, se autoevalueaza mai jos decat sunt, se vand pe bani putini si nu au incredere in propriile capacitati, sunt ezitanti si in final renunta de-a dreptul.
Oamenilor destepti le e frica de judecata celorlalti Imagineaza-ti ca stai pe toaleta si iti faci linistit nevoile. Inchizi ochii o fractiune de secunda si clipesti.
Cand ii deschizi esti pe o scena, cu toate reflectoarele indreptate spre tine si lumea te arata cu degetul si rade.
Cam asta isi inchipuie oamenii destepti ca se intampla atunci cand trebuie sa isi afiseze sau sa-si promoveze munca sau ideile.
Oamenii destepti sunt romantici Li se inoculeaza din scoala ideea ca saracia e plina de romantism si boem: pictori saraci, poeti saraci, artistii adevarati sunt saraci.
Adica oamenii inteligenti si capabili sa gandesca si sa creeze sunt deasupra ideilor de bani si avere, sunt superiori moral.
Astfel, si ei la randul lor resping ideea de bani pentru a se alatura grupului, pentru a simti ca apartin acestei elite intelectuale care e deasupra notiunilor pamantesti de avere.
Oamenii destepti n-au tupeu Daca ingredientul principal al succesului e actiunea, tupeul vine imediat pe locul 2.
Oamenii destepti nu vor sa aiba succes si nici bani Sigur, e alegerea lor. Pe mine nu ma deranjeaza.
Dar daca zici ca nu vrei bani, ca nu asta conteaza, ca sunt lucruri mai importante, atunci de ce te mai plangi ca altii au prea multi bani si ca nu merita sa-i aiba pentru ca sunt mai prosti decat tine". - https://andreichira.ro/de-ce-oamenii-inteligenti-esueaza-si-prostii-reusesc-in-viata/
Lista ramane deschisa: „Oare de ce naiba oamenii inteligenti nu ajung niciodata sefi?”
De asta lumea merge prost. Oamenii prosti sunt cei care se cocoata pe masa si mananca direct din farfurie.
Desteptii pana se spala pe maini, pana cauta un scaun liber, pana isi pun servetelul pe genunchi, pana iau tacamurile corecte pentru respectivul fel de mancare, se termina mancarea. Asta e.
Si nu, in niciun caz nu e o pledoarie pentru nesimtire. In niciun caz. E vorba ca oamenii destepti isi fac o mie de probleme, au ezitari, nu se considera suficient de buni si stau deoparte. Nici nu prea sunt bagati in seama pentru ca gastile de la putere sunt formate din oameni cu tupeu, oameni prosti, oameni care stiu sa profite si stiu sa se puna in capul mesei. Acesti oameni ajung de multe ori sa influenteze decisiv mersul lumii. Nu mai vorbim de dictaturi. Aici prostii destepti sunt la ei acasa.
(Teoriile astea nu se pot proba in proportie de 100%, ca de altfel nimic pe lumea asta ce tine de natura umana).
Si da, am spus la final ca toate aceste teorii nu se pot proba si nici aplica in proportie de 100%. E practic imposibil din cauza naturii umane varita si amestecata in care se gaseste in diferite proportii prosti destepti si destepti prosti.
Dar oricat am incerca sa negam realitatea, ea exista ca de aia e realitate, asa ca nu cred ca putem sa-l vedem pe Macron in chip de Hitler sau pe Ciolacu in chip de Cartarescu. La un punct apele se despart: cei rai de cei buni, cei prosti de cei destepti. Din pacate prostii inving. Cam intotdeauna. Nu e 100% asa, dar e pe la 70-75%? Oricum suficient ca lumea sa nu mearga in directia cea buna.
Si daca revenim pe plaiuri mioritice de-a binelea, aici situatia e clara: o mana de indivizi analfabeti functional, corupti, lacomi si prosti conduc niste milioane de oameni dupa ureche, asa cum le convine. Deciziile lor se reflecta in viata noastra.
Mai la est e un nebun (sunt mai multi) dictator ce vrea sa destructureze lumea, ca daca el moare, sa moara toti. Individul asta influenteaza viata oamenilor, o schimba, decide cine traieste si cine moare. Are pe constiinta sute de mii de vieti.
Si tot asa. Cat de prosti sau destepti sunt acesti oameni? Cert este ca ei ne traseaza cursul pe care viata noastra o ia.
Spre exemplu Los Angeles Times si BBC nu vor sa mai auda de niciun argument impotriva apocalipsei climatice. Indiferent cine esti si ce ai de zis (au fost oameni cu Nobel-ul in buzunar) pe ei nu-i intereseaza. Au decis: e apocalipsa. Punct. Ei influenteaza cititorii sau telespectatorii. Ei le schimba perceptia, ii determina sa vada lucrurile prin ochii lor. Poate le schimba chiar viata, deciziile.
Cei prosti ii influenteaza pe cei destepti. Vorba aia: un prost arunca o piatra in apa si zece destepti se duc s-o caute. De aia nu merge bine viata pe Terra. Diversi insi in diverse functii, raspanditi pe tot globul conduc, dirijeaza, hotarasc, legifereaza viata a 8 miliarde de oameni. Rezultatul final nu e chiar o fericire, dupa cum arata Pamantul la ora actuala.
Clar e ca nimeni nu e 100% destept, dar 100% prost sunt o gramada.
Procentele de 70-75% pe care le-ați estimat pentru proști nu prea bat cu zicala că "Un prost aruncă o piatră în apă și zece deștepți se duc s-o caute". Acolo ar ieși cam 9% proști-deștepți și 91% deștepți-proști (înțelepții care caută piatra).
:)
Da, lucrurile sunt imposibil de descifrat. Asa cum spunea si dl. Mihai, asa cum spuneti si dvs. si exact ce sustin si eu: sunt miliarde de nuante.
Ce mi se pare clar e ca avem parte de multi prosti. Si cand spun asta nu ma gandesc strict doar la definitia cuvantului „prost” din dictionar. E un amalgam de prostie cu marsavie, coruptie, delasare, incompetenta.
Candidatii propusi pentru alegerile de anul asta arata exact unde suntem. Multi din politic sunt oameni care fac parte din lumea interlopa, sunt semianalfabeti, sunt insi care si-au luat bacalaureatul pe la 35 de ani si facultatea au terminat-o la Spiru Haret pe la 45 de ani, dar imediat si-au luat si doctoratul. Asta a mers repede.
Era un studiu din 2013 al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania care spunea ca „11 facultati de Drept din tara nu au niciun student care sa fi luat examenul de intrare in avocatura. Universitatea Bucuresti este prima in top, cu doar 37% promovabilitate, fapt ce oglindeste nivelul scazut al pregatirii viitorilor magistrati si avocati. Ce este si mai alarmant este faptul ca dintr-un total de 47 de Facultati de Drept, doar 14 dintre ele au un grad de promovabilitate peste 0%”. - https://www.luju.ro/jale-la-drept-11-facultati-de-drept-din-tara-
Acesti oameni sunt si usor de corupt, neavand nicio chemare pentru respectiva meserie, nu au nicio problema in a se lasa cumparati. Deci alti oameni prosti care decid, dau sentinte, hotarasc.
E plina Romania politica de jigodii tupeiste, corupte si proaste. Ei conduc, ei decid, ei legifereaza. Economia merge prost, imprumuturi avem cu duiumul, tot sistemul e in prag de prabusire. Spitalele sunt la pamant, dar Marcelino s-a gandit sa puna niste bete in roate spitalului construit din donatii. Nu avea intabularea!!! Intr-un sistem sanitar in care se moare in spitale din cauza mizeriei, a lipsurilor, a nepasarii, a incompetentei, in care cad tavanele pe pacienti si umbla gandacii peste seringi vine Marcelino si zice: n-are hartia nu poate functiona. A tinut la usa niste copii bolnavi de o boala cumplita care nu au copilarie si multi nu stiu daca vor apuca Craciunul.
E ceva inimaginabil. Asta-i prostie pura. Insii astia decid soarta oamenilor. Unul care-si spune Piedone, fost sef de restaurant, una ca Firea care nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase etc.
Din cauza acestor insi, oamenii destepti nu au loc. Sunt pur si simplu ejectati, expulzati de sistem.
P.S. Un exemplu de prostie uriasa este cazul judecatoarei din procesul 2 Mai. Nu stia ce vorbeste in sala de judecata si debita doar prostii facand o gafa uriasa. Apoi in fata presei s-a gandit sa taca exact ca proasta. Si e o persoana tanara, presupui ca nu e imbacsita de sistem. Daca era o persoana desteapta, empatica, cu bun-simt, cu o morala si dragoste pentru meseria sa ar fi iesit in public, imediat dupa gafa, si si-ar fi cerut scuze. Ar fi spus cateva cuvinte care sa lamureasca greseala. Ar fi fost ceva ce pana la urma s-ar fi inteles. Nu cred ca o omora cineva.
Dar prostia nu o lasa. Atitudinea ei spune totul.
Referitor la spitalul model, făcut din donații, Ciolacu ar fi trebuit să împingă lucrurile spre rezolvare urgentă, nu spre blocare. Spitalul ăla minunat le stă în gât guvernanților pentru că prezintă standarde actuale de calitate, dotări de ultimă oră și un concept de realizare care ar trebui luat ca etalon. În plus, a demonstrat și care sunt fondurile necesare pentru realizarea lui.
Occidentul "nostru" în schimb, "ciuca bătăilor", varză total, preocupat de ideologii tembele nu de economie, militar vorbind vai steaua lui, social vorbind Africa-wannabe, fiul ploii.
Combinația "ideală" dintre crizele succesive și tâmpenia "liderilor", Europa a ajuns la punctul în care chiar nu mai poate fi salvată DECÂT DE UN LIDER AUTORITAR care să pună cu adevărat EUROPA pe primul plan, nu Africa, nu Orientul Mijlociu, nu ideologiile tembele.
Și nu, democrația care se pierde în nesfârșite discuții NU este soluția, în ritmul ăsta, dacă mai continuă UvdL-style încă un ciclu electoral facem parastasul UE în 2030 maxim!
„RazvanP
acum 10 ore
Europa a ajuns la punctul în care chiar nu mai poate fi salvată DECÂT DE UN LIDER AUTORITAR care să pună cu adevărat EUROPA pe primul plan, nu Africa, nu Orientul Mijlociu, nu ideologiile tembele.
Și nu, democrația care se pierde în nesfârșite discuții NU este soluția”
Ce „tentativă de dezbatere” ar putea exista cu unul care nu vrea „nesfârșite discuții”, pe care oricum „UN LIDER AUTORITAR” le-ar interzice.