Există o idee falsă ce domină gândirea majorităţii oamenilor atunci când aud de revolta unor profesori în faţa platformelor de predat online. E trist, dar nu e o tragedie faptul că nişte profesori au rămas în urma vremurilor. Uneori e chiar uşor amuzant faptul că nu ştiu să ataşeze un document unui email şi apelează la copiii lor sau la elevi. (Foto: Profimedia Images)

Copiii au rămas cu părinții, ei s-au ocupat să se conecteze, să știe ce să facă, pe ce să apese, ei i-au avut în casă, nu eu, in plus, pe mine nu mă doare capul pentru restul zilei.

„În momentul în care un copil îmi aude vocea, îmi vede zâmbetul, știe că l-am încurajat, lucrul acesta poate să facă învățarea mult mai eficientă”, spune Aida Frujină, învățătoare la școala 195 din București.

„Vrei, nu vrei, elevii te văd pe tine ca model. Dacă ei nu te văd că înveți, nici ei nu vor învăța”, crede profesorul Cătălin Ciupală, de la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov.

Pe de altă parte, părinții rămân sursa cea mai importantă de suport tehnic la nevoie, mereu pe recepție. (Foto Robin Utrecht / Sipa Press / Profimedia)

Conținuturile școlare se pot recupera. Viața și sănătatea, nu!

Statul român nu a fost nici cât negru sub unghie pregătit pentru activitate didactică la distanță. Nu are niciun plan coerent, o infrastructură minimă pentru a pune în aplicare o eventuală strategie. (Foto: Guliver/ Getty Images)