Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mulți au impresia că amnezia ne-a lovit pe toți. Ei bine, nu este așa

C Bălăceanu-Stolnici

Foto - Inquam Photos

Despărțirea de regimul comunist – cu toate instituțiile, rețelele și reflexele aferente – nu a fost ușoară după decembrie 1989. Dacă ne gândim bine, nu s-a încheiat nici astăzi, în pofida schimbărilor politice și instituționale, protestelor publice, comisiilor oficiale, textelor programatice sau de analiză.

Înțelegem astfel mai ușor de ce diverși inși pe care îi recunoaștem ca foști activiști PCR, propagandiști în cenacluri pilotate de fostul regim, în teatre, filme, emisiuni de televiziune, școli, universități, întreprinderi, securiști sau informatori etc. sunt mereu elogiați în instituțiile care le moștenesc pe cele comuniste, dar și în partide, culte, universități, academii și în diverse alte forme de asociere, de care e plină lumea românească. 

Când acești conaționali își încheie socotelile cu viața, au parte, adesea, de funeralii naționale, pentru că au fost decorați, de multe ori la grămadă, oficialitățile publică ferpare în ziare sau pe rețelele sociale și îi însoțesc la cimitir, gărzi militare le prezintă onorul, iar la televiziuni se spun cuvinte pompoase.

Probabil destui au impresia că amnezia ne-a lovit pe toți. Ei bine, nu este așa. Sau nu ar trebui să fie așa. Pentru că o societate clădită pe uitare este una fragilă. E important să putem spune explicit, ținând cont de evidențe, de probe, că W a fost activist, X propagandist, Y securist și Z informator. Adică – fără să ne ascundem după vorbe – au fost slujitori ai unui regim totalitar. Pentru că regimul comunist a fost impus și s-a menținut mai bine de patru decenii prin forță, prin teroare, prin distrugerea multor vieți.

Nu am scris întâmplător cele de mai sus. Am fost „provocat” de sfârșitul lui „Laurențiu”/Constantin Bălăceanu-Stolnici, dar mai ales de necrologurile scrise cu această ocazie de mai multe instituții sau organizații cu care omul a avut de-a face din plin până mai ieri, dar și de persoane publice cunoscute pentru versatilitate. Nu am văzut din partea acestora niciun rând, nicio aluzie la trecutul ascuns al defunctului. Ca și cum nu ar conta pentru viața noastră publică. Când era omagiat, decorat, slăvit, ei bine, toate acestea se întâmplau în spațiul public, cu participarea mărimilor din diverse structuri. Inclusiv luna trecută. În plus, nu trebuie trecut ușor peste faptul că acțiunile sale din umbră au avut consecințe – grave – asupra multor oameni.

Unii au evidențiat că „Laurențiu” avea ceas de buzunar, baston cu măciulie aurită și o vorbire căutată. Toate acestea pălesc în fața realității că a fost și el, asemeni multor altora, un impenitent. Nu știu să fi regretat public cele comise în lunga sa carieră – un sfert de veac – de delator plătit de Securitate. Partea proastă este că au făcut-o puțini înaintea lui, cel mai probabil o vor face la fel de puțini și în viitor. Din ce motive? Asta este o discuție nu doar complicată, ci și neplăcută.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul care scrie acest articol stie bine ca C.B.-Stolnici a dat informatii exclusiv despre cetateni ai altor state, pe care Securitatea nu avea cum sa-i pedepseasca asa cum o facea cu cei din tara. Ii interesa in masura in care puteau sa-i racoleze. Nu exista nicio dovada ca vreunul dintre cei cu privire la care CB-S a dat informatii a avut de suferit in urma informatiilor respective. De unde deci toate aceste porniri impotriva lui? Cand se stie ca daca nu acceptai colaborarea nu vedeai niciun pasaport, mai ales daca erai urmasul unor mari boieri. In loc sa sarim pe cei care ii obligau sa colaboreze, noi le luam gatul victimelor lor. Iar securistilor le dam pensii speciale.
    • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      "Nu exista nicio dovada ca vreunul dintre cei cu privire la care CB-S a dat informatii a avut de suferit in urma informatiilor respective."

      La cerera lui, Laurențiu fost primit de Vlad Georgescu (directorul secției românești de la Europa Liberă) la el acasă. Acolo n-a stat degeaba, în timpul discuţiei urmărea totul până la cel mai mic detaliu. Întors în țară, a predat Securității schița apartamentului lui Vlad Georgescu, în care figurau până și poziția vazelor de flori, a telefonului și canapelelor. Schiţa este îndosariată în arhivele securității, acolo unde este descris şi cum s-a lăudat Laurenţiu, cu mândrie, în fața securiștilor prin ce subterfugii a reușit să intre în casa lui Vlad Georgescu și să obțină informațiile cerute.

      În 1987, Vlad Georgescu a decis să citească pe post fragmente din cartea fugarului Ioan Pacepa „Orizonturi roșii”, care făcea dezvăluiri teribile despre regimul ceaușist și Securitate. Un an mai târziu, Vlad Georgescu a fost asasinat prin iradiere. Nu era primul director al secției române a postului de radio Europa Liberă care murea de cancer. Cei doi directori care-l precedaseră, Noël Bernard și Mihail Cismărescu (Radu Gorun), fuseseră doborâți de aceeași boală, dezvoltată cu aceeași suspectă rapiditate.

      O dovadă că “unul dintre cei cu privire la care CB-S a dat informatii a avut de suferit in urma informatiilor respective."
      • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      Daniel00 check icon
      Curat murdar, coane Tudorica! Nici usturoi n-a mancat si nici gura nu-i miroase... "E" cu dovezi, coane Tudorica. E un criminal dovedit.
      • Like 0
    • @ Rocky's Dad
      Ahaa! Nu stiam. Deci e clar: Securitatea, avand la indemana schita locuintei lui Vlad, a patruns prin efractie, a lasat in apartament un aparat de produs raze mortale, Vlad s-a imbolnavit de cancer si a murit, in final securistul a intrat din nou in apartament prin efractie, a luat aparatul de produs radiatii si a sters toate urmele. Intr-adevar, o dovada irefutabila; alta explicatie a bolii lui Vlad nu poate exista.
      • Like 0
    • @ Daniel00
      Aveti dreptate, vedeti raspunsul dat lui Rocky's Dad.
      O dovada in plus: Vlad a plecat din tara cu pasaport in regula, avand si dreptul de a lua cu el manuscrisele lucrarilor nepublicate in tara. Numai ca dupa aia Securitatea s-a razgandit si a zis: am gresit, asta nu e omul nostru, i-a sa-l ucidem noi, ca tot avem la indemana schita apartamentului lui facuta de securistul nostru destept care a stiut cum sa-l descoase pe Laurentiu incat sa poata face apoi si schita. Iar cand o sa cada toata sandramaua, noi a sa zicem ca daca Laurentiu nu ne spunea cum e apartamentul, Vlad nu ar fi murit si se vor gasi destui care vor sari la gatul lui, incitati de ziaristii care stiu sa manipuleze in scop politic.
      • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      Daniel00 check icon
      Toate presupunerile tale nu fac 2 bani, fata de dovezile gasite la Securitate (!?!) despre activitatea acestui criminal.
      • Like 0
  • Bătrânii de viță (și de pușcării, după...) spuneau că dl Bălăceanu Stolnici era, de fapt, fiul natural al Regelui Ferdinand, dat spre discretă adopție și creștere familiei Bălăceanu. Numai Dumnezeu mai știe adevărul. Dar... când am văzut prima oară bustul Regelui Ferdinand din centrul Timișoarei, m-a izbit asemănarea fizionomică flagrantă. La fel de fiu natural și cu toate drepturile fusese și Carol II. Caracterul e altă chestie.
    • Like 0
  • Daniel00 check icon
    Și acest neom, pe numele lui c. b. s a făcut parte dintr-o haita in care viața era văzută ca o prada. Nu contează că avea baston și ceas de aur, tot javră a rămas. Cel puțin acum nu mai poate să latre, să muște, să ucidă...
    • Like 1
  • Normal ca este neplacuta discutia , pentru ca este despre noi, ca popor. Moralitatea noastra colectiva dupa cel de-al doilea razboi mondial este deplorabila. Cum toti ne identificam cu acesta perioada, este foarte greu sa ne dezicem de mocirla vietii noastre. Mai mult, majoritatea celor "speciali" din epoca comunisto-securista, au ramas acasa patrioti fiind , dupa modelul cainelui de la macelarie. Sistemul i-a acomodat pe toti dupa 89' . Aia fara busola si relatii, care nu au stiut sa se descurce in anii 90 in Romanica , s-au cam carat prin America sau Europa, deci majoritatea familiilor cu scheleti in dulap s-a consolidat pe plaiurile mioritice. Multi dintre ei sunt oameni foarte in regula, dar care-si cunosc vulnerabilitatile si prefera sa stea de partea sistemului. Oamenii independenti sunt o minoritate. Marele atu este ca mai toti romanii cu carte securisti sau nu , incercam sa ne trimitem copii la studii afara, deci astia o sa-si schimbe ADN-ul. Daca stam cuminti in UE si in NATO probabil ca in 30-40 de ani o sa fim mai curati . Acum suntem la jumatatea drumului ...
    • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult