Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mulți au impresia că amnezia ne-a lovit pe toți. Ei bine, nu este așa

C Bălăceanu-Stolnici

Foto - Inquam Photos

Despărțirea de regimul comunist – cu toate instituțiile, rețelele și reflexele aferente – nu a fost ușoară după decembrie 1989. Dacă ne gândim bine, nu s-a încheiat nici astăzi, în pofida schimbărilor politice și instituționale, protestelor publice, comisiilor oficiale, textelor programatice sau de analiză.

Înțelegem astfel mai ușor de ce diverși inși pe care îi recunoaștem ca foști activiști PCR, propagandiști în cenacluri pilotate de fostul regim, în teatre, filme, emisiuni de televiziune, școli, universități, întreprinderi, securiști sau informatori etc. sunt mereu elogiați în instituțiile care le moștenesc pe cele comuniste, dar și în partide, culte, universități, academii și în diverse alte forme de asociere, de care e plină lumea românească. 

Când acești conaționali își încheie socotelile cu viața, au parte, adesea, de funeralii naționale, pentru că au fost decorați, de multe ori la grămadă, oficialitățile publică ferpare în ziare sau pe rețelele sociale și îi însoțesc la cimitir, gărzi militare le prezintă onorul, iar la televiziuni se spun cuvinte pompoase.

Probabil destui au impresia că amnezia ne-a lovit pe toți. Ei bine, nu este așa. Sau nu ar trebui să fie așa. Pentru că o societate clădită pe uitare este una fragilă. E important să putem spune explicit, ținând cont de evidențe, de probe, că W a fost activist, X propagandist, Y securist și Z informator. Adică – fără să ne ascundem după vorbe – au fost slujitori ai unui regim totalitar. Pentru că regimul comunist a fost impus și s-a menținut mai bine de patru decenii prin forță, prin teroare, prin distrugerea multor vieți.

Nu am scris întâmplător cele de mai sus. Am fost „provocat” de sfârșitul lui „Laurențiu”/Constantin Bălăceanu-Stolnici, dar mai ales de necrologurile scrise cu această ocazie de mai multe instituții sau organizații cu care omul a avut de-a face din plin până mai ieri, dar și de persoane publice cunoscute pentru versatilitate. Nu am văzut din partea acestora niciun rând, nicio aluzie la trecutul ascuns al defunctului. Ca și cum nu ar conta pentru viața noastră publică. Când era omagiat, decorat, slăvit, ei bine, toate acestea se întâmplau în spațiul public, cu participarea mărimilor din diverse structuri. Inclusiv luna trecută. În plus, nu trebuie trecut ușor peste faptul că acțiunile sale din umbră au avut consecințe – grave – asupra multor oameni.

Unii au evidențiat că „Laurențiu” avea ceas de buzunar, baston cu măciulie aurită și o vorbire căutată. Toate acestea pălesc în fața realității că a fost și el, asemeni multor altora, un impenitent. Nu știu să fi regretat public cele comise în lunga sa carieră – un sfert de veac – de delator plătit de Securitate. Partea proastă este că au făcut-o puțini înaintea lui, cel mai probabil o vor face la fel de puțini și în viitor. Din ce motive? Asta este o discuție nu doar complicată, ci și neplăcută.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul care scrie acest articol stie bine ca C.B.-Stolnici a dat informatii exclusiv despre cetateni ai altor state, pe care Securitatea nu avea cum sa-i pedepseasca asa cum o facea cu cei din tara. Ii interesa in masura in care puteau sa-i racoleze. Nu exista nicio dovada ca vreunul dintre cei cu privire la care CB-S a dat informatii a avut de suferit in urma informatiilor respective. De unde deci toate aceste porniri impotriva lui? Cand se stie ca daca nu acceptai colaborarea nu vedeai niciun pasaport, mai ales daca erai urmasul unor mari boieri. In loc sa sarim pe cei care ii obligau sa colaboreze, noi le luam gatul victimelor lor. Iar securistilor le dam pensii speciale.
    • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      "Nu exista nicio dovada ca vreunul dintre cei cu privire la care CB-S a dat informatii a avut de suferit in urma informatiilor respective."

      La cerera lui, Laurențiu fost primit de Vlad Georgescu (directorul secției românești de la Europa Liberă) la el acasă. Acolo n-a stat degeaba, în timpul discuţiei urmărea totul până la cel mai mic detaliu. Întors în țară, a predat Securității schița apartamentului lui Vlad Georgescu, în care figurau până și poziția vazelor de flori, a telefonului și canapelelor. Schiţa este îndosariată în arhivele securității, acolo unde este descris şi cum s-a lăudat Laurenţiu, cu mândrie, în fața securiștilor prin ce subterfugii a reușit să intre în casa lui Vlad Georgescu și să obțină informațiile cerute.

      În 1987, Vlad Georgescu a decis să citească pe post fragmente din cartea fugarului Ioan Pacepa „Orizonturi roșii”, care făcea dezvăluiri teribile despre regimul ceaușist și Securitate. Un an mai târziu, Vlad Georgescu a fost asasinat prin iradiere. Nu era primul director al secției române a postului de radio Europa Liberă care murea de cancer. Cei doi directori care-l precedaseră, Noël Bernard și Mihail Cismărescu (Radu Gorun), fuseseră doborâți de aceeași boală, dezvoltată cu aceeași suspectă rapiditate.

      O dovadă că “unul dintre cei cu privire la care CB-S a dat informatii a avut de suferit in urma informatiilor respective."
      • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      Daniel00 check icon
      Curat murdar, coane Tudorica! Nici usturoi n-a mancat si nici gura nu-i miroase... "E" cu dovezi, coane Tudorica. E un criminal dovedit.
      • Like 0
    • @ Rocky's Dad
      Ahaa! Nu stiam. Deci e clar: Securitatea, avand la indemana schita locuintei lui Vlad, a patruns prin efractie, a lasat in apartament un aparat de produs raze mortale, Vlad s-a imbolnavit de cancer si a murit, in final securistul a intrat din nou in apartament prin efractie, a luat aparatul de produs radiatii si a sters toate urmele. Intr-adevar, o dovada irefutabila; alta explicatie a bolii lui Vlad nu poate exista.
      • Like 0
    • @ Daniel00
      Aveti dreptate, vedeti raspunsul dat lui Rocky's Dad.
      O dovada in plus: Vlad a plecat din tara cu pasaport in regula, avand si dreptul de a lua cu el manuscrisele lucrarilor nepublicate in tara. Numai ca dupa aia Securitatea s-a razgandit si a zis: am gresit, asta nu e omul nostru, i-a sa-l ucidem noi, ca tot avem la indemana schita apartamentului lui facuta de securistul nostru destept care a stiut cum sa-l descoase pe Laurentiu incat sa poata face apoi si schita. Iar cand o sa cada toata sandramaua, noi a sa zicem ca daca Laurentiu nu ne spunea cum e apartamentul, Vlad nu ar fi murit si se vor gasi destui care vor sari la gatul lui, incitati de ziaristii care stiu sa manipuleze in scop politic.
      • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      Daniel00 check icon
      Toate presupunerile tale nu fac 2 bani, fata de dovezile gasite la Securitate (!?!) despre activitatea acestui criminal.
      • Like 0
  • Bătrânii de viță (și de pușcării, după...) spuneau că dl Bălăceanu Stolnici era, de fapt, fiul natural al Regelui Ferdinand, dat spre discretă adopție și creștere familiei Bălăceanu. Numai Dumnezeu mai știe adevărul. Dar... când am văzut prima oară bustul Regelui Ferdinand din centrul Timișoarei, m-a izbit asemănarea fizionomică flagrantă. La fel de fiu natural și cu toate drepturile fusese și Carol II. Caracterul e altă chestie.
    • Like 0
  • Daniel00 check icon
    Și acest neom, pe numele lui c. b. s a făcut parte dintr-o haita in care viața era văzută ca o prada. Nu contează că avea baston și ceas de aur, tot javră a rămas. Cel puțin acum nu mai poate să latre, să muște, să ucidă...
    • Like 1
  • Normal ca este neplacuta discutia , pentru ca este despre noi, ca popor. Moralitatea noastra colectiva dupa cel de-al doilea razboi mondial este deplorabila. Cum toti ne identificam cu acesta perioada, este foarte greu sa ne dezicem de mocirla vietii noastre. Mai mult, majoritatea celor "speciali" din epoca comunisto-securista, au ramas acasa patrioti fiind , dupa modelul cainelui de la macelarie. Sistemul i-a acomodat pe toti dupa 89' . Aia fara busola si relatii, care nu au stiut sa se descurce in anii 90 in Romanica , s-au cam carat prin America sau Europa, deci majoritatea familiilor cu scheleti in dulap s-a consolidat pe plaiurile mioritice. Multi dintre ei sunt oameni foarte in regula, dar care-si cunosc vulnerabilitatile si prefera sa stea de partea sistemului. Oamenii independenti sunt o minoritate. Marele atu este ca mai toti romanii cu carte securisti sau nu , incercam sa ne trimitem copii la studii afara, deci astia o sa-si schimbe ADN-ul. Daca stam cuminti in UE si in NATO probabil ca in 30-40 de ani o sa fim mai curati . Acum suntem la jumatatea drumului ...
    • Like 3


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult