Un fost ministru de Externe anunță o reconfigurare totală a lumii: „Suntem într-un moment care închide un ciclu istoric”. Ce se întâmplă cu România, UE, SUA

sursa foto: Profimedia

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, scriitorul Emil Hurezeanu, fost ambasador și Ministru de Externe, a răspuns celor 10 întrebări scurte, adresate de jurnalistul Florin Negruțiu.

1. Care este antonimul „naționalismului sănătos”?

Patriotismul practicat în liniște și cu rezultate democratice.

2. Democrația liberală traversează o criză temporară sau suntem la sfârșitul unei epoci?

Arată ca și cum am fi la sfârșitul ei. Sfârșitul Imperiului Roman a durat aproape la fel de mult ca epoca lui glorioasă.

Deci vom mai trăi ceva sfârșitul democrației.

Trebuie să facem tot posibilul să o păstrăm încă cu noi.

3. Ce ni s-a întâmplat după „sfârșitul istoriei” de acum trei decenii? (n.a. o carte celebră cu acest titlu)

A fost o greșeală de interpretare în defavoarea acelui domn, Francis Fukuyama, care e profesor undeva în California în continuare. Am citit tocmai zilele trecute un interviu.

Cartea lui se numea „Sfârșitul istoriei și ultimul om”. A doua parte a cărții a fost uitată atunci, în valul acela de euforie cumva legitimă a tuturor, care ba scăpau de comunism, ba descopereau minunile Vestului.

El, în povestea cu „ultimul om”, se referă la prototipul acelui om al lui Nietzsche, omul debusolat, omul ajuns la sfârșitul răbdării, omul lipsit de Dumnezeu, omul sfârșit.

Deci „sfârșitul istoriei” nu există, există posibilitatea ca să confundăm ceea ce pare să fie o oboseală cronică și de neredresat a omului, cu sfârșitul istoriei. Istoria va continua, într-un fel sau altul.

Dar noi trebuie să vedem unde suntem. Suntem în istmul acela despre care se vorbea pe vremuri, în timpul comunismului, care este Europa. Un fel de istm al Euro-Asiei, în care conduce Rusia, Uniunea Sovietică.

Dincolo e America, care acum și-a făcut hartă, ați văzut, punând steagul american și pe Canada, și pe Mexic, și pe Antilele Franceze, și pe Groenlanda, și pe Islanda.

Mai e și China. Ăștia toți se uită ca la masa asta rotundă, noi suntem în mijloc, nu mai suntem decât o piață cu principii de democrație liberală...

Cu „principii sănătoase”.

Principii sănătoase. Ăștia abia așteaptă să smulgă câte ceva de la noi sau să ne transforme în ceea ce sunt ei.

4. De ce nu mai înțeleg partidele tradiționale societatea?

Bună întrebare, aș vrea să dau un răspuns foarte scurt sau pur și simplu un răspuns. Pentru că societatea este mai evoluată decât sistemul politic, dar nu numai la noi.

Societatea crede că este mai informată, pentru că stăpânește mijloacele informaționale pentru prima oară în istorie, într-un fel în care nu a mai făcut-o niciodată.

Și anume, oameni care primesc informația instant, care o tiktok-izează, o instagramează. Ne despărțim de trecut, ceea ce este o mare nenorocire, pentru noi, nu pentru cei din trecut.

Despărțirea de trecut înseamnă că renunțăm la câteva învățăminte de bază. Nicio societate nu avansează fără învățămintele asimilate ale trecutului.

Prin sistemul acesta de tehnologie secvențială, societatea este mai avansată decât clasa politică, dar nu o ajută prea mult. Tot cu clasa politică va trebuie să iasă la...

Avansată, dar nu neapărat evoluată.

Da, exact.

5. Unde se termină patriotismul și începe naționalismul?

Păi patriotismul este, cum vă spuneam, o noțiune ca Zeul necunoscut al romanilor. Adică el există, e în noi, în „toate cele ce sunt și mâine vor râde la soare”. Nu, acum e o parodie controlată, totuși...

Patriotismul este sistemul nostru cardio-vascular când suntem tineri, frumoși și sănătoși. Ne gândim la valve, ne gândim la embolii? Nu. Ăla e patriotismul.

Naționalismul începe când mai îmi pun un stent, mi-am schimbat sexul...

6. Se mai poate baza Europa pe America?

Nu are încotro, trebuie să se bazeze cât mai mult. Revenirea lui Trump, cu o realegere formidabilă (n.a. a câștigat atât votul electoral, cât și votul popular, în 2024), este semnul că societatea americană de fapt s-a schimbat.

Nu trebuie să ne mai tot mirăm atât ba că vin, ba că pleacă americanii. Ei par, așa cum spuneam că e societatea puțin mai înainte, par conectați la toate informațiile astea, mai ales la platforma de TruthSocial a lui Trump, care în timpul weekend-ului ajunge la 90 de postări. Când începe săptămâna de lucru, mai coboară...

Are nevoie Europa de America, dar cred că și America are nevoie de Europa. Să vedem cine se înșală primul.

7. Fără Germania, ar mai fi Uniunea Europeană?

Plecarea sau retragerea Franței sau a Germaniei din acest edificiu ar echivala cu sfârșitul Uniunii Europene.

8. De ce n-am scăpat de Securitate nici după 36 de ani?

Pentru că nici nu vrem să scăpăm de ea. Pentru că Securitatea s-a transformat într-un fel de „plasă de siguranță” dedesubt, pentru partide mai mult sau mai puțin eficiente.

Securitatea a rămas, în psihologia noastră colectivă, ca un instrument superior Partidului Comunist Român. Ceaușescu târziu și-a dat seama că trebuie să schimbe lucrurile cu Securitatea și să o repună sub controlul partidului.

Silviu Brucan, în „Scrisoarea celor 6” - celebră, care l-a dat jos pe Ceaușescu, a fost unul din „cartușele” care au tras spre Ceaușescu (n.a. un document citit la Europa Liberă și BBC în martie 1989) - spune: „Tovarăși, nu pentru asta am înființat Securitatea, să fie împotriva muncitorilor”.

Păi da, dar pentru ce am înființat-o? Am înființat-o ca să rămână în imaginarul nostru colectiv, și chiar în realitate, ca un fel de bau-bau permanent. Există legi ale Serviciilor secrete care nu s-au schimbat demult și există o permanență ocultă a unei structuri în care ne place să avem încredere. Chiar și cei care suntem împotriva Securității.

De ce? Când nu avem încredere în celelalte structuri oficiale, transparente, ne place să credem că nu se întâmplă lucrurile...

Că există cineva care are grijă.

Că nu e o dezordine totală. Or, dacă lași prea mult, investești totul în cineva care „are grijă”, atunci lucrurile încep să nu mai fie prea... În primul rând, ies de sub control.

9. Ce carte să citesc ca să înțeleg lumea de azi?

Hm... Istoria Imperiului Roman, în diverse variante. Pentru că nu vreau să par steril, tehnic, că nu am decât ca amator înclinații de Oswald Spengler. Oswald Spengler a scris „Declinul Occidentului”.

Există, însă, în mod evident cicluri istorice, există momente care închid ciclurile istorice și cred că suntem într-un astfel de moment.

10. De ce vă este cel mai frică?

De transformarea neîncrederii, care tinde să domine astăzi climatul public și climatul social și climatul politic din România, într-o condiție de evoluție. Ceea ce e o contradicție în termeni.

Adică dacă neîncrederea continuă să fie dominanta scenei noastre publice, care le include pe toate celelalte - politice, sociale, economice -, atunci cred că suntem pierduți. De asta mi-e frică.

Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp