Vulnerabilitatea este o caracteristică intrinsecă a condiției umane și a sistemelor complexe. Termenul poate fi aplicat atât la nivel individual, referindu-se la fragilitatea unei persoane în fața dificultăților sau la susceptibilitatea sa la factori stresanți, cât și la nivelul sistemelor, indicând punctele slabe sau expuse la riscuri.
La nivel personal, vulnerabilitatea este o parte naturală a vieții. Individul poate fi vulnerabil la schimbări, la pierderi, la eșecuri sau la suferință emoțională. A accepta și a înțelege propria vulnerabilitate poate duce la creșterea personală și la dezvoltarea unei reziliențe mai mari în fața provocărilor vieții.
În cadrul sistemelor și tehnologiilor, vulnerabilitatea se referă la slăbiciunile sau la lacunele care pot fi exploatate de către atacatori pentru a compromite securitatea unui sistem. Acest lucru poate include programe informatice, rețele de calculatoare sau alte infrastructuri tehnologice. Dezvoltatorii și administratorii de sistem lucrează constant pentru a identifica și remedia aceste vulnerabilități prin actualizări de securitate și îmbunătățiri continue.
În relațiile interumane, a fi deschis și autentic poate aduce cu sine o anumită formă de vulnerabilitate. Împărtășirea gândurilor, sentimentelor și experiențelor poate crea legături mai profunde între oameni, dar poate și expune la riscul respingerii sau a judecății. Cu toate acestea, această formă de vulnerabilitate consolidează relațiile și promovează înțelegerea reciprocă.
Dacă este să vorbim de costurile unei vulnerabilități la nivel organizațional, acestea pot varia semnificativ în funcție de tipul de vulnerabilitate, industria, mărimea organizației și alți factori.
În general, vorbim despre:
1. Pierderi financiare directe: Acestea pot include furtul de date financiare, pierderi de fonduri sau costuri asociate cu recuperarea sistemelor afectate.
2. Reputaționale: O vulnerabilitate exploatată poate afecta reputația unei organizații, ducând la pierderea încrederii clienților, candidaților la pozițiile vacante, angajaților, partenerilor de afaceri și investitorilor.
3. Pierderea clienților: Dacă datele clienților sunt compromise, organizația poate pierde clienți din cauza îngrijorărilor legate de securitate.
4. Pierderea operațională: O exploatare a vulnerabilității poate duce la oprirea sau reducerea operativității sistemelor, ceea ce poate afecta negativ afacerea.
5. Costuri legale și de conformitate: Organizațiile pot fi supuse amenzilor și altor costuri legale dacă nu respectă reglementările de securitate și protecție a datelor. Ba mai mult, nerespectarea drepturilor angajaților și a obligațiilor contractuale de către angajatori sau nerespectarea obligațiilor contractuale de către angajat, orice fel de abuz mai ales având în vedere portițele (a se citi vulnerabilitățile) legislative pot conduce la consecințe grave care de multe ori nu sunt sancționate corespunzător.
6. Costuri de remediere: Remedierea vulnerabilităților poate implica costuri semnificative pentru implementarea unor soluții de securitate, actualizarea sistemelor și formarea oamenilor în sensul acesta.
7. Pierderea de date sensibile: Dacă datele sensibile sunt expuse sau compromise, pot apărea costuri legate de recuperarea, notificarea afectaților și potențialele acțiuni judiciare. Ajunse în posesia unor oameni cu intenții criminale, datele devin adevărate arme și pot sta la baza a numeroase conflicte atât invididuale cât și la scară largă, la nivel internațional.
8. Impact asupra productivității: Dacă o vulnerabilitate afectează sistemul IT sau rețeaua unei organizații, aceasta poate duce la scăderea productivității și la pierdere de venituri semnificative.
9. Costuri de asigurare: Organizațiile pot plăti prime mai mari pentru asigurările de securitate cibernetică sau pot avea dificultăți în obținerea de acoperire în urma exploatării unei vulnerabilități.
10. Costuri de investigație: Organizațiile pot trebui să aloce resurse financiare și umane pentru a investiga cauza și impactul unei vulnerabilități exploatate.
La nivel de comunitate și societate, vulnerabilitățile oricărui sistem ne costă enorm, inclusiv vieți omenești.
Lacunele din educație ne-au condus la analfabestism funcțional de peste 45%, la țara cu cele mai multe mame minore la nivel European (doar în 2023 au născut estimativ 700 de fete sub 15 ani), la o rată de absorbție a tinerilor pe piața muncii din ce în ce mai scăzută din cauza unor angajatori care nu sunt dispuși să investească, a lipsei de competențe, de responsabilizare și a lipsei de conștientizare a ceea ce înseamnă munca (căci nu prea avem modele pozitive care să îndemne la muncă cinstită...), la un risc major legat de lipsa de profesionalism care se reflectă în lucrurile făcute superficial în toate industriile, la manifestări de violență (România se află printre țările europene cu cele mai multe cazuri de violență domestică).
Faptul că am avut peste 30 de miniștri la educație nu a transformat sistemul într-unul eficient, ci într-unul fără viziune, strategie, coerență și care niciodată nu a prioritizat nevoia copilului și nici a societății în care ulterior va activa adultul trecut prin școală.
Școli care se prăbușesc, toalete în fundul curții, lipsa finanțărilor, politizarea sistemului educațional, manuale pline de greșeli, profesori nepregătiți, elevi analfabeți funcțional, doctorate plagiate - aceasta este o parte a tabloului școlii românești la 35 de ani de la Revoluție.
Lacunele legislative lasă loc de corupție și de cazuri de eludare și de încălcare flagrantă a legii, inclusiv din partea reprezentanților autorităților, care ar trebui să fie ambasadori de țară și promotori ai integrității și aplicării legii. În fond, de la cei care ne conduc avem așteptarea să facă ceea ce promit că fac, doar că acest lucru nu s-a întâmplat mai deloc în anii de după 1989...
Lipsa sancțiunilor (inclusiv pentru pietonii cu tendințe sinucigașe, că altfel nu știu cum i-am mai putea numi), a profesionalismului în acordarea permiselor de conducere, corupția din sistem, delăsarea și amânarea rezolvării cazurilor, amenzile mici sau neaplicarea acestora, la care se adaugă starea deplorabilă a multor drumuri și lipsa infrastructurii, a dus și la dezastre pe șosele făcând din România, și aici, campioană la numărul de accidente rutiere.
Lacunele din sistemul de sănătate contribuie la lunga listă de vulnerabilități care ne lasă dezarmați complet în fața vieții care vine la pachet cu boală, bătrânețe, afecțiuni mintale etc.
“În sistemul de sănătate sunt trei niveluri cu risc de dezvoltare a corupției”, a comentat pentru Asociația Presei Independente (API) experta în sănătate publică, Rodica Rusu-Gramma. „Este vorba de corupție la nivel de sistem – atunci când sunt lacune în reglementare, acte normative insuficiente etc.; la nivel de management instituțional – organizare insuficientă și/sau frauduloasă în ceea ce privește procesul de prestare a serviciilor; la nivel de relații interumane profesionale – relații neetice și/sau conflicte de interese între lucrătorii medicali, medici – companii farmaceutice, medici – instituții private și relații neetice la nivel de lucrător medical – pacienți.”
Cât despre cele din sistemul politic.... nu mai este nevoie să le menționez, că le știe toată lumea: lipsa experienței (fabricată într-un CV scris pe genunchi), lipsa culturii generale, lipsa celui mai elementar bun simț, lipsa aplecării către oameni, lipsa studiilor de specialitate, lipsa competențelor practice, lipsa abilităților de a vorbi în public, lipsa integrității.... care ne-au costat, și ne costă în continuare, dar excelăm la capitolul orgoliu, misoginism, abuzuri, incompetență, decizii lipsite de coerență și fundament, incertitudine, lipsa credibilității, corupție...
Ca să gestionăm vulnerabilitățile, trebuie să le cunoaștem. Le cunoaștem, chiar prea bine, de multe ori pe pielea noastră. Iar după ce le cunoaștem, să găsim și soluții. Ar fi ele... dar soluțiile trebuie implementate de oameni care sunt capabili, dornici, responsabili, motivați să le implementeze și să se asigure că există o consecvență și o calibrare pe parcurs. Există și aceștia, care însă se împotmolesc în cele menționate mai sus. Aici este marea provocare... că până la Dumnezeu, vorba dictonului, te mănâncă îngerii.
Este important să gestionăm vulnerabilitatea într-un mod sănătos, învățând să ne protejăm și să ne adaptăm la schimbări, dar și să ne deschidem către ceilalți în mod autentic, în ciuda tuturor obstacolelor și incertitudinilor pe care le-am experimenta. Dacă toți renunțăm, atunci schimbarea nu se poate produce de la sine, căci ea necesită o masă critică de oameni care nu doar să creadă în schimbare, ci să o provoace și să o și pună-n aplicare.
Este extrem de important să conștientizăm cât suntem de expuși și care sunt cauzele, reale, așa cum le-am expus mai sus, ale acestor vulnerabilități. Nu mai este de foarte mult timp suficient să adoptăm măsuri proactive și preventive pentru a reduce riscul de vulnerabilități și pentru a gestiona eficient aceste riscuri atunci când apar, este nevoie de o reformă reală și unitară a tuturor sistemelor la nivel de țară, o reformă făcută de oameni cărora le pasă, cu adevărat, de bunăstarea celor care încă mai suntem pe aici, dar și a generațiilor de tineri care vin din urmă și care se vor confrunta, dacă nu vor alege să părăsească România, cu un câmp minat pe care nu vor ști să-l dezamorseze.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.