Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Una dintre cele mai periculoase iluzii în care trăim e că cineva acolo sus are grijă de noi

Sediu MAI

 Foto - Inquam Photos/ George Călin

Cred că una dintre cele mai periculoase iluzii în care trăim e că cineva acolo sus are grijă de noi.

Că dacă noi ne-am ales niște conducători, ei vor lucra pentru binele poporului.

Că dacă am creat niște instituții, ele vor funcționa pentru bunăstarea cetățeanului.

Că dacă avem milioane de funcționari publici, ei vor servi interesul public.

La fel de rău, e o iluzie să crezi că dacă te îmbolnăvești într-un oraș mediu spre mare, în weekend, sau de Sfânta Măria, sau în liberele legale sau în zilele-punte, sau în concediile din sistemul sanitar, sau noaptea, sau în pauza de masă cineva te va îngriji sau că prin minune o să apară un medic de gardă într-un spital unde nu sunt medici de gardă. Vei naște pe trotuar sau vei muri în chinuri, fără aer, pe un pat de spital, cu copilul mort în burtă.

Tot la fel de rău, e o iluzie să crezi că dacă un meltean îți va da o flegmă cu șaorma pe parbriz în trafic, te va înjura sau îți va înfunda cu un pumn portiera, 100 de metri mai încolo un echipaj de poliție îl va opri.

Tot o iluzie e să crezi că, că dacă îți trimiți copilul la o școală bună, la un colegiu național, el va fi ferit de droguri. E o iluzie să-l înveți să spună NU drogurilor, când de fapt ar trebui să-l înveți să spună NU colegilor. Care colegi vin la școală cu Mercedes vintage, cu Balenciaga în picioare și cu praf în creieri, așa cum au văzut acasă la mami și tati.

E o iluzie să crezi că votul nostru va aduce soluții bune când tot ce putem spera este să alegem soluția cel mai puțin proastă dintre soluțiile proaste. Pentru că, în definitiv, conducătorii noștri sunt oglinda societății noastre, a tuturor oamenilor de lângă noi.

E mai sănătos să ieșim din această iluzie și să constatăm că suntem pe cont propriu și să nu mai așteptăm nimic „de sus”. Soluțiile sunt două, după părerea mea:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mai traieste cineva cu iluzia ca in pandemie, miile de oameni care au murit au murit de virus sau de proaste tratamente si ingrijire in spitale???? Pai daca acum fac asa in spitale, ....atunci cand nu intra decat Moartea pe usa,....credeti ca aceleasi asistente si aceiasi medici se dadeau de ceasul mortii sa salveze bolnavii????? Eu raman la parerea ca peste 70% din cei internati au murit cu zile, ...au murit de rele tratamente, indiferenta, si incompetenta.
    • Like 2
    • @ Eliza Mioc
      nicu check icon
      Le-au administrat oxigen după ureche haos total.
      • Like 0
  • N-am pomenit lamentație mai mediocră...
    • Like 1
    • @ Niculae Moromete
      Lamentați-vă dumneavoastră mai doct, atunci.
      Articolul mi se pare mai degrabă o descriere a statusului cetățeanului în România de azi, care, într-adevăr, sună a lamentație, pentru că acest status e lamentabil.
      Poți trăi cu asta (adică pe cont propriu) dacă ai bani și trib. Altfel, nu îți rămâne decât să speri că nu o să fii călcat pe stradă (evident că pe zebră și când tu ai verde la semafor), ars de viu într-un club/spital, omorât cu zile de nozocomiale sau de un implant cu piese reciclate de la cadavre – într-un alt spital, aruncat în aer lângă un depozit de GPL, adus la sapă de lemn pentru ca sinecuriștii să își mai facă o vilă în Monaco sau o vacanță în Dubai.
      Și stați foarte liniștit, ăsta e doar prologul, încă nici nu a început actul întâi al marii lamentații.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult