Foto: Ovidiu Luțu Instagram
Am traversat Brașovul în a doua zi de Crăciun și am constatat că la bradul din centru se merge ca la moaște. Poporul ăsta nu are stare, decât la alegeri. Fix atunci își găsește să lenevească.
Tocmai când trebuie să-și decidă soarta, se duce, nu oricum, ci decis, la culcare.
De 31 de ani ne înghesuim la orice se dă și nu ni se ia, inclusiv în pandemie. De fapt, mai ales în pandemie. Să ne amintim cum arăta în vară litoralul. În oricare aeroport din lume, terminalul spre România îl recunoști după tipul ăla de coadă dublă la salam și banane de pe vremea lui Tovarășu', de parcă avioanele sunt camioanele cu portocale de pe vremea comuniștilor. Dacă aeronava e low-cost, coada se transformă deja într-o mineriadă.
Nu știu ce mai văd copiii din brad, atunci când mișună printre picioarele adulților temerari, ce aleargă precum armăsarii pe hipodrom și se înghesuie ca pe plajă la Eforie de parcă s-ar da gratis parcele din Tărâmul Făgăduinței. Am văzut atâtea selfie-uri și live-uri ale adulților cu bradul, încât am crezut că în vârful lui era Bianca Drăgușanu care se suise să salveze un cotoi.
În îmbulzeala asta, puțini copii mai prindeau un loc lângă brad. Pare că în trei decenii de democrație tratată indolent, le-am confiscat până și Moșul, nu doar viitorul.
Străzile din Centrul Vechi care duc înspre și dinspre Piața Sfatului erau aglomerate precum mațele de caltaboș. Dacă intrai cu un aparat de fotografiat, spre exemplu pe Strada Sforii, probabil pe partea cealaltă ieșeai piftie, cu portretul imprimat pe propriile haine, gen Polaroid. Străduțele erau atât de împânzite de cozi babane la orice, încât cred că un reality show cu statul la coadă ar face senzație în România.
Mi-a atras atenția o secvență de câteva secunde. Într-un colț al pieții, la buza unei străduțe, își duc veacul câțiva oameni ai străzii. Aproape înghețați, aceștia priveau în gol forfota din jurul bradului. Sunt de ceva vreme acolo, i-am mai observat și în zilele de vară, dar asta e altă discuție despre administrația locală dacă știe, sau nu, de ei. În timp ce un cuplu de tineri își făcea un selfie cu orașul cucerit, din poziționarea și din nemulțumirea lor, am înțeles că în cadru le intrau și oamenii străzii. Tinerii au rotit telefonul până când cadrul a devenit perfect, fără niciun zgomot de fond.
La fel s-a întâmplat și acum 31 de ani, când s-a terminat Revoluția din '89. S-au rotit doar niște cadre de partid, până când poza a ieșit perfect, cu toți comuniștii băgați sub un preș, pe care nu l-am scuturat niciodată. L-am mai curățat de niște ace, pe ici pe colo, doar când ne-a ajuns cuțitul la os, dar în rest, ne-am holbat la el, ca la un brad magic de Crăciun, ce nu-și schimbă instalația roșie de lumini, niciodată.
La mulți ani, România!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.