Am trecut spre sfârșit de an de la agonie la extaz, dar și în extaz aveam încă inima din agonie.

Poate că mulţi din cei care îşi neagă copilul interior nu ştiu cum l-ar putea aduce la suprafaţă, asculta şi vindeca. (Foto: Rebecca Nelson / ImageSource / Profimedia)

Când am deschis în sfârșit ușița de fier, era acolo, între pliante cu oferte expirate: un dar întârziat, a cărui vreme nu trecuse însă. (Foto: Profimedia Images)

Cel mai bun și eficient cadou pentru copii este timpul vostru și dedicarea maximă a atenției în perioada aceasta. Nu le oferiți doar amintiri explicite raționale, ci și emoționale. (Foto: Wavebreak / Profimedia)

„Mergeți cu colindul?” Întrebarea din acest articol nu este, așadar, ”Primiți cu colindul?”, ci dacă...mergeți la colindat. Din experiență proprie (însoțindu-i pe nepoții mei de câteva ori), pot spune că românul primește cu drag colindători, ușa rămânând de obicei închisă doar când nimeni nu este acasă. Multe familii se reunesc în număr mare la bunici, iar atunci apartamentele noastre rămân nelocuite la vreme de sărbătoare, nu de puține ori. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Rata inflației în noiembrie a ajuns la aproape 17% (16,8%), față de doar 15,3% cât era în luna precedentă, conform Institutului Național de Statistică. (Foto: Profimedia)

Vitrinele de Crăciun au devenit de-a lungul anilor o adevărată tradiție, ocazie cu care marile magazine sau brandurile de lux mizează pe magie și se întrec în creativitate. Ca în fiecare an, am făcut o plimbare prin Paris de pe Rive Droite pe Rive Gauche să văd ce povești au pregătit de data aceasta. Iar la marile magazine de pe Rive Droite, mi-a plăcut să văd că reciclarea și responsabilitatea față de modă sunt parte esențială din concept.

A mai lipsit foarte puțin ca Bucureștiul să se umple de turiști din toată lumea suferind de angoase, mari depresii și tristeți remediabile, de tineri aparținând culturii Goth, de fani Adams Family. Și astfel, Bucureștiul ar fi ocupat un binemeritat loc I în lume în topul decorării triste de Crăciun. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Îmi amintesc că într-o iarnă, să fi avut vreo doisprezece ani, m-a trimis mama în ziua de Crăciun să duc de mâncare unor femei necăjite, două surori, ce stăteau imediat după școala din Mălini. Am dus greu trăistuța în care mama pusese câte un pic din tot ceea ce aveam noi pe masă, căci nici noi nu eram bogați. Am ajuns la căsuță. Era un bordei cu un ochi de geam împărțit în patru de o cruce de cercevele. În singura cameră a casei se intra printr-o tindă laterală cu acoperișul înclinat.

Cadourile sunt un capitol dificil pentru mulți dintre noi, pentru că nu doar găsirea darurilor potrivite este o problemă. După achiziție, urmează împachetarea lor - operațiune pe care unii o considera atât de complicată încât renunță la ea. (Foto: gabiralea.ro)