Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Țara anului 2023

The Economist

Istoricii nu vor privi înapoi la 2023 ca la un an fericit pentru omenire. De ce? Pentru că au izbucnit noi războaie, regimurile autocratice au prins și mai multă putere, iar în multe țări oamenii puternici au încălcat legile și au îngrădit libertatea. Acesta este fundalul sumbru în care revista britanică The Economist a acordat titlul de „Țara anului 2023”.

Jurnaliștii britanici spun că dacă premiul ar fi fost pentru rezistența oamenilor obișnuiți în fața ororii, ar fi existat o mulțime de candidați, de la palestinienii și israelienii în conflictul lor acerb până la sudanezii care fug în timp ce țara lor face implozie.

Cu toate acestea, din 2013, de când The Economist a început să desemneze țările anului, s-a căutat recunoașterea a ceva diferit: locul care s-a îmbunătățit cel mai mult. Însă căutarea unui punct luminos într-o lume tot mai sumbră a determinat o parte din echipa celor de la The Economist să propună pentru „țara anului 2023” tărâmul lui Barbie, utopia roz de la Hollywood care a ținut în vară capul de afiș al presei internaționale.

Dincolo de ficțiune, există două seturi de țări care merită să fie recunoscute în 2023 pentru ce au făcut în mod real, scrie prestigioasa revistă financiară din Marea Britanie, precizând că prima categorie se referă la „locuri care au rezistat intimidărilor din partea vecinilor autocraţi” şi aici publicaţia include Ucraina - ţara premiată anul trecut - şi Republica Moldova, care fusese desemnată „ţara anului” în 2021.

Nu se poate spune că viaţa în Ucraina s-a îmbunătăţit, dar ţara şi-a continuat cu curaj lupta sa împotriva maşinăriei de război a lui Vladimir Putin, în ciuda unei ezitări din partea susţinătorilor săi occidentali, mai menţionează The Economist.

La rândul său, Moldova a rezistat intimidării ruseşti. Între timp, Finlanda s-a alăturat alianţei NATO şi Suedia o va urma în curând, iar în Asia, o serie de ţări şi-au păstrat cumpătul în faţa agresiunii chineze, adesea în colaborare cu America.

Filipine şi-a apărat graniţele maritime şi legea mării împotriva unor nave chinezeşti mult mai mari, iar în luna august, Japonia şi Coreea de Sud au lăsat deoparte nemulţumirile lor istorice pentru a-şi aprofunda cooperarea.

De asemenea, statul insular Tuvalu, cu o populaţie de 11.000 de locuitori, tocmai a semnat un tratat cu Australia care îi asigură populaţia împotriva schimbărilor climatice şi include o garanţie de securitate pentru a preveni căderea sub controlul Chinei.

Cel de-al doilea grup de ţări luat în calcul sunt cele care au apărat democraţia sau valorile liberale la ele acasă, iar aici The Economist menţionează Liberia, o ţară fragilă şi marcată de război, care a reuşit un transfer paşnic de putere. La fel a făcut şi Timorul de Est, care şi-a menţinut reputaţia de a respecta drepturile omului şi o presă liberă.

În unele ţări de dimensiuni medii, cum ar fi Thailanda şi Turcia, speranţa a pâlpâit în timp ce opoziţia a făcut presiuni puternice pentru a alunga regimurile autocratice, dar aceste regimuri au rezistat în urma unor alegeri înclinate în favoarea lor, se mai arată în evaluarea celor de la The Economist.

Totodată, trei ţări se remarcă prin faptul că s-au întors la moderaţie după ce au încercat latura extremistă. Brazilia a învestit un preşedinte de centru-stânga, Luiz Inácio Lula da Silva, după patru ani de populism mincinos sub conducerea lui Jair Bolsonaro, care a răspândit teorii ale conspiraţiei ce au provocat diviziuni, a răsfăţat poliţiştii care apasă uşor pe trăgaci, a sprijinit fermierii care torpilează pădurile tropicale, a refuzat să accepte înfrângerea electorală şi şi-a încurajat adepţii să încerce o insurecţie. Totuşi, recordul impresionant al Braziliei a fost umbrit de obiceiul lui Lula de a se apropia de Putin şi de despotul Venezuelei, Nicolás Maduro.

Printre țările care au înregistrat succese democratice în 2023 se numără și Polonia, care a avut un an remarcabil. Economia sa a rezistat şocului războiului din Ucraina vecină, a continuat să găzduiască aproape un milion de refugiaţi ucraineni, iar pentru a descuraja Rusia, guvernul de la Varșovia şi-a majorat cheltuielile pentru apărare la peste 3% din PIB, oferind colegilor aliați din NATO un exemplu de urmat. Cea mai mare problemă a ţării a fost dominaţia partidului populist-naţionalist Lege şi Justiţie (PiS), care a condus guvernul în ultimii opt ani, erodând independenţa instanţelor, umplând mass-media de stat cu oameni pe care să-i controleze şi alimentând capitalismul de cumetrie, mai punctează The Economist.

Numai că în octombrie, alegătorii au renunţat la PiS în favoarea unei serii de partide de opoziţie. Este încă devreme pentru noul guvern de coaliţie, condus de Donald Tusk, un centrist veteran, dar dacă acesta va reuşi să repare daunele provocate de PiS instituţiilor democratice, Polonia va fi un candidat puternic pentru a deveni „Țara anului în 2024”.

Între toate acestea, The Economist spune că câştigătorul premiului „Țara anului” în 2023 este Grecia.

De ce? Pentru că în urmă cu zece ani țara era paralizată de o criză a datoriilor şi ridiculizată pe Wall Street. Veniturile scăzuseră, contractul social se rupea, iar partidele extremiste de stânga şi de dreapta făceau ravagii. Guvernul a devenit atât de disperat, încât s-a apropiat de China şi, mai târziu, a vândut principalul său port, Pireu, unei firme chineze.

Astăzi, Grecia este departe de a fi perfectă. Un accident feroviar din februarie a scos la iveală corupţia şi infrastructura de proastă calitate. Mai mult, un scandal privind interceptările telefonice şi maltratarea migranţilor au sugerat că libertăţile civile pot fi îmbunătăţite, mai spune The Economist, care notează și că după ani de restructurare dureroasă, Grecia a ajuns în fruntea clasamentului anual al economiilor din lumea bogată în 2023.

Guvernul său de centru-dreapta a fost reales în iunie, iar politica sa externă este pro-americană, pro-UE şi precaută faţă de Rusia.

Prin urmare, Grecia arată că, din pragul colapsului, este posibil să se adopte reforme economice dure şi sensibile, să se reconstruiască contractul social, să se dea dovadă de patriotism reţinut, iar guvernul actual să reușească să câştige din nou alegerile. În condiţiile în care jumătate din lume urmează să voteze în 2024, The Economist spune că democraţiile de pretutindeni ar trebui să fie atente la exemplul Greciei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Exemplul Greciei este bun pentru partea ascendentă, nu și pentru partea când a picat în freză...
    • Like 0


Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult