Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Țara în care „dintr-un foc” speranța de viață s-a redus cu 15 ani. Și efectele dramatice asupra unui continent întreg

Luna martie e o lună tristă pentru milioane de bărbaţi, femei şi copii. 

Este luna în care, acum cinci ani, a izbucnit războiul din Siria, un război care a produs consecinţe devastatoare atât pentru această ţară, cât şi pentru ţările vecine şi chiar pentru Europa, având în vedere că întregul sistem european este supus unui test de rezistenţă (pe care încă nu ştim dacă îl va trece cu bine), din cauza acestui război.

La cinci ani de la izbucnirea conflictului, Biroul pentru Europa de Est şi Orientul Mijlociu al World Vision, alături de Frontier Economics, au lansat un raport care vorbeşte despre costurile războiului. 

Costul conflictului pentru Siria

Conform acestui raport, până la această dată conflictul a costat Siria nu mai puţin de 275 de miliarde de dolari, bani care din cauza oportunităţilor economice pierdute nu vor fi niciodată disponibili pentru a oferi servicii poporului sirian. Una din patru şcoli a fost afectată, distrusă sau transformată în adăpost pentru refugiaţii interni şi nu mai puţin de 5,7 milioane de copii sirieni nu merg la şcoală sau au parte de o şcolarizare extrem de deficitară. Speranţa de viaţă a sirienilor s-a redus cu 15 ani în aceşti ultimi cinci ani, în condiţiile în care doar 43% din spitalele siriene mai sunt (relativ) funcţionale, în timp ce jumătate din doctorii sirieni au fost nevoiţi să părăsească ţara. 

Costul acesta de 275 de miliarde de dolari este de 150 de ori mai mare decât costul întregului sistem de sănătate sirian de dinainte de începerea războiului, iar costul total al conflictului ar putea să se ridice la 1,3 trilioane de dolari (cam cât PIB-ul Spaniei) dacă războiul va continua până în anul 2020. Chiar dacă războiul s-ar termina anul acesta, costurile vor continua să crească (în termeni de oportunităţi economice nerealizate), până la un nivel de 450 – 690 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă de 140 de ori mai mult decât suma solicitată de Naţiunile Unite pentru a asista sirienii rămaşi în Siria şi de 100 de ori mai mult suma solicitată pentru a asista refugiaţii (persoanele care au părăsit Siria).

Costurile pentru ţările învecinate

Libanul este ţara cea mai afectată de războiul din Siria. PIB-ul său e acum cu 23% mai scăzut decât ar fi fost în absenţa conflictului. Economia Iordaniei a fost de asemenea afectată din cauza oportunităţilor pierdute de comerţ, însă Iordania a avut şi de beneficiat de pe urma expatrierii capitalului sirian. În ambele ţări presiunea pe serviciile de bază (şcoli, spitale etc.), a condus la scăderea calităţii îngrijirii pentru toate categoriile vulnerabile, atât sirieni, cât şi libanezi şi iordanieni, ceea ce a dus la creşterea morbidităţii şi mortalităţii, în special a copiilor sub 5 ani. Majoritatea (90%) refugiaţilor ajunşi în Iordania şi Liban sunt acum într-o stare de sărăcie acută, părinţii fiind nevoiţi să-şi trimită copiii la muncă sau căsătorindu-i de la o vârstă foarte fragedă (uneori în aranjamente care maschează prostituţia şi exploatarea sexuală). 8,2 milioane de copii sirieni sunt acum în condiţii disperate, de vulnerabilitate extremă, pradă foamei, a nesiguranţei şi chiar a traficanţilor de fiinţe umane care recrutează copii pentru muncă forţată şi pentru exploatare sexuală: se estimează că doar în Europa au ‘dispărut’ 10.000 de copii sirieni (e posibil ca unii dintre ei să fi reuşit să îşi găsească rudele sosite în Europa, dar există indicii că majoritatea au fost recrutaţi pentru traficul de carne vie).

Turcia a fost mult mai puţin afectată decât Libanul şi Iordania, datorită capacităţii sale economice net superioare, deşi până în acest moment Turcia a cheltuit mai mult de 7 miliarde de euro pentru a sprijini refugiaţii care au ajuns pe teritoriul său de la începutul războiului.

Costurile pentru Europa

Pentru anul 2016, dintr-un buget alocat de 155 miliarde de euro, 9.16 miliarde de euro vor fi alocate intervenţiilor în Orientul Mijlociu şi ajutorului umanitar pentru criza refugiaţilor. Fiecare din ţările de sosire (Italia, Grecia) sau de tranzit de pe ruta balcanică (Macedonia, Serbia, Slovenia) a fost nevoită să creeze sau să mărească bugetele alocate pentru asistenţa umanitară a refugiaţilor, după cum fiecare ţară a Uniunii Europene a fost solicitată să îşi îmbunătăţească procedurile şi capacitatea pentru primirea de refugiaţi (alte costuri, încă necentralizate la nivel UE, pentru a avea o privire de ansamblu).

Din cauza ineficienţei gestionării crizei şi a disensiunilor cu privire la felul în care trebuie gestionată această criză, Uniunea Europeană riscă să plătească cu unul din bunurile sale cele mai de preţ - spaţiul Schengen – în contextul în care unele ţări au socotit de cuviinţă să închidă graniţele cu ţările vecine (ex. Austria, cel mai recent exemplu, dar nu unicul) sau să construiască garduri de protecţie (Ungaria). Reintroducerea sistemului de control la graniţele interne ale UE ar însemna costuri uriaşe. Juncker, preşedintele Comisiei Europene, avertizează că sumele ar putea ajunge până la 3 miliarde de euro pe an, într-o spirală care ar putea duce până la dispariţia monedei unice. Închiderea graniţelor ar avea consecinţe dezastruoase pentru majoritatea ramurilor industriale din România (cu consecinţe extreme pentru industria de transport), iar slăbirea politică a Uniunii ar putea avea efecte dramatice asupra bunăstării noastre a tuturor: tendinţele auto-distructive ale unei naţiuni care se lasă condusă de o clasă politică profund coruptă ar putea să fie contracarate în mai mică măsură de o Uniune care se confruntă cu cea mai mare criză din istoria sa.

În fizică, un sistem este denumit „instabil” atunci când mici schimbări îi pot cauza distrugerea. Europa ar putea să devină un bun exemplu de sistem instabil. La perspectiva de a adăuga circa 1 milion de refugiaţi la o populaţie existentă de circa 500 milioane de locuitori, Uniunea este pe marginea unei prăpastii a dezintegrării. Dar acesta ar fi un factor de schimbare de 0.002, o cantitate practic neglijabilă, ceea ce ne demonstrează întreaga ironie, dacă nu nebunie, a ceea ce se întâmplă azi în Uniunea Europeană. Este o nebunie la care contribuie şi România din plin: după ce am trimis, chiar în lipsa unui război devastator precum cel din Siria, mai mult de 3 milioane de oameni ca migranţi economici în Europa (unul din şapte români), România ar trebui să fie ultima ţară care să refuze primirea a câtorva mii de refugiaţi sirieni, cu atât mai mult cu cât comunitatea istorică a sirienilor din România este foarte bine integrată şi e sursă de dezvoltare economică.

Refuzând să primim pe teritoriul Uniunii o picătură în oceanul populaţiei generale, am putea să fim nevoiţi să organizăm comitete de primire pentru alţi solicitanţi. Chiar în zilele acestea, la Bruxelles, Turcia şi Uniunea Europeană re-negociază un acord prin care Turcia ar putea să contribui masiv la stoparea fluxului de refugiaţi. Iniţial Turcia a solicitat 3 miliarde de euro, pentru ca acest lucru să îi fie în puteri: un miliard ar veni de la bugetul Uniunii şi două miliarde ar veni de la bugetele ţărilor membre. Luni, Turcia a şocat liderii europeni, dublând miza financiară şi (atenţie!) non-financiară. Astfel, Turcia solicită alte 3 miliarde în plus faţă de cele 3 miliarde iniţiale, liberalizarea vizelor pentru cetăţenii turci (75 milioane de persoane) şi accelerarea negocierilor pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Un candidat peren la Uniunea Europeană (prima sa solicitare de aderare datează din anii ’60), Turcia a fost constant refuzată, din pricina unei populaţii majoritar musulmane (existând temerea că o astfel de populaţie ar putea să schimbe dinamica valorilor în Uniune), din cauza unui sistem prea puţin democratic, a lipsei de respect pentru valorile civice şi drepturile omului şi poate chiar a vecinătăţii sensibile în care se află: prin integrarea Turciei, Uniunea ar deveni vecină cu ţări precum Iran şi Iraq, în condiţiile în care vecinătatea cu ţări mult mai puţin „complicate” precum Moldova şi Ucraina, i-au adus probleme semnificative.

Ce se poate face?

Nu este în interesul niciunui cetăţean cinstit ca Uniunea să se dezintegreze. Poate în România şi alte câteva ţări există persoane care ar prefera o Uniune mai slabă, pentru a putea să îşi desfăşoare în linişte faptele de corupţie, însă pentru toţi ceilalţi, majoritatea, acesta ar fi un dezastru. Devine tot mai evident cum faţa Uniunii ar putea să se schimbe iremediabil în funcţie de cum va fi gestionată această criză.

În acest context, există o serie întreagă de lucruri pe care am putea să le facem. Eu o să amintesc aici doar două:

1. Uniunea ar trebui să găsească de urgenţă modalităţi prin care criza acestor sau a altor refugiaţi să nu pună în pericol construcţia europeană. Ne aflăm la graniţa cu Ucraina, o ţară care se află în conflict deschis cu Rusia. Ucraina are o populaţie de 45 milioane de locuitori, faţă de cele 23 de milioane ale Siriei (în anul 2011). Ce s-ar întâmpla în cazul unui conflict grav în Ucraina? Unde credeţi că vor vrea să plece acei oameni? Pe termen mediu – lung, ar putea fi necesară crearea unei Agenţii pentru Incluziune Socială, care să se ocupe de integrarea cu succes a refugiaţilor. Românii care lucrează în Europa au contribuit la creşterea PIB-ului ţărilor care i-au primit. La fel, refugiaţii ar putea să contribuie la creşterea PIB-ului european dacă ar fi integraţi rapid şi eficient. Această Agenţie ar trebui să aibă în portofoliu integrarea nu doar a refugiaţilor, ci a tuturor celor care trăiesc în sărăcie şi marginalizare socială, fiindcă devine evident că în lipsa dezvoltării uniforme proiectul european este oricum în pericol. Fiind singura dintre ţările mari ale UE care nu are o Agenţie europeană pe teritoriul său şi având în vedere enormele probleme de incluziune socială pe care le are (în România 50% din copii trăiesc în sărăcie sau la risc de marginalizare socială), Bucureşti-ul ar fi o locaţie foarte bună pentru o astfel de agenţie.

2. Să încercăm să înţelegem durerea celor care fug din calea războiului şi să îi ajutăm. Înainte de declanşarea războiului Siria, cu o populaţie de circa 20 de milioane de locuitori (la fel ca România), era o ţară prosperă, cu o economie funcţională, cu un nivel de educaţie ridicat. Liderii lor poartă responsabilitatea acestui dezastru, însă în egală măsura responsabilitatea este purtată de puterile regionale şi globale (SUA, Rusia, Turcia, Arabia Saudita, Iran: pentru cei care înţeleg limba engleză, aici un filmuleţ de cinci minute care explică jocurile acestor puteri pe teritoriul sirian). Cu Rusia în coastă am putea să fim noi în locul lor (mai ales dacă nu am fi în Uniune). În mod concret, am putea să începem să refuzăm discursul flamboaiant al presei, care îşi face puncte de audienţă prezentând ca invazie sosirea primilor 15 refugiaţi în România. Trăim într-o ţară în care avem o acută lipsă de forţă de muncă. Nişte braţe în plus nu o să ne facă rău. Aici un articol al lui Viorel Ilişoi despre cum ar putea să fie. Mai mult, am putea să contribuim pentru ca refugiaţii să poată fii integraţi rapid în societate şi să contribuie la dezvoltarea ei, în loc să reprezinte o povară fiscală.

Asta pentru că atunci când Uniunea arde, ar fi mai bine ca baba să nu se pieptene.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Felicitări pentru articol, foarte obiectiv, documentat și bine scris. Aș vrea doar să vă atrag atenția asupra unui aspect cu care personal nu sunt de acord, și spun asta eu însumi fiind un emigrant și observând realitatea: românii plecați prin Europa fac eforturi să se integreze, la fel și indienii și într-o mai mică măsură rușii. În acest timp emigranții provenind din Turcia/Magreb nu doresc să se integreze și trăiesc în comunități închise, enclave. Sigur, cei mai mulți sunt oameni ok, cu care poți relaționa, dar integrarea în țara gazdă nu este dorită.
    • Like 0
  • si pana la urma ... la urma de tot ... de ce nu lupta pentru pamantul lor ? si apoi, daca simt ca migrarea este o solutie, de ce nu migreaza intro ordine si intelegere a regulilor ? ... si in finalul finalului de ce in europa, de ce nu migreaza catre o alta tara araba cu ac traditii ca ale lor ? de ce nu migreaza catre rusia, tara tuturor posibilitatilor si a egalitarismului socialist ? ... si de ce i-am primi noi, nu avem tiganii nostri, nu avem saracii nostrii, nu avem drogatii nostrii, nu avem curvele noastre, nu avem ... arafatii nostrii ... ? hai sa fim sinceri si sa ne intrebam : cui inchiriem camera din casa noastra ? atentie, de garagara sunt satul ... hai sa postam realitati :)
    • Like 1
    • @ Andriescuus Lucian
      Oamenii sanatosi la cap nu lupta pentru pamant, nu-si dau viata pentru pamant. asta cu sangele varsat pe pamantul patriei e propaganda pe care o inghitim de pe bancile scolii. Cand vine momentul adevarului, fiecare lupta pentru el, pentru familia lui. Asa a fost mereu, dar in trecut taranul trimis sa sangereze pe campul de lupta nu avea de ales, nu avea unde fugi.
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      cat despre de ce in europa, e la fel pentru romani, de ce au emigrat in occidentul capitalist pe jumatate catolic, pe jumatate ateu? de ce nu in rusia ortodoxa? pentru bani, pentru ca e viata mai buna acolo, pentru ca societatile sunt mai sigure si mai functionale. Toata lumea ravneste la tort, inclusiv noi, doar ca noi odata ajunsi acolo ne miram ca si altii indraznesc.
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Azilul se acorda în mod normal femeilor si copiiilor. Este o anomalie sa acorzi azil câtorva sute de mii de barbati tineri si în putere.
      • Like 0
    • @ Marius Malus
      bravos ... interesanta conceptie despre patriotism ! matale rostesti un adevar primordial ! multumesc
      • Like 0
    • @ Alexandru Diaconescu
      problema occidentului este rata de crestere a populatiei tradusa in circulatia/fluxul financiar, respectiv forta de munca capabila sa consume productia si sa achite impozitele curente, migrantii vin numai cu forta de munca, apoi in urmatorii 10 ani cheltuiesc cu 100% mai mult decat incaseaza pentru a ajunge la un standard normal de trai, asa au facut portughezii, spaniolii inainte de '90, apoi polonezii, ungurii, romanii ... si totusi astazi cifrele indica : germany -2.6, italy -1.4, ... mai multe aici https://en.wikipedia.org/wiki/Demographics_of_the_European_Union
      • Like 0
    • @ Marius Malus
      bravos, "pentru ca societatile sunt mai sigure si mai functionale" ! si ar mai fi "ceva" exista RESPECT pt munca si proprietate !
      • Like 0
  • Stimata doamna, tiganii sunt pe aici de niste sute de ani si tot n-au reusit sa se integreze. Pentru ca, dincolo de sincopele societatii romanesti, nici ei nu vor asta. Cum va asteptati sa se poata integra niste oameni care au fost si sunt educati sa dispretuiasca si sa urasca exact valorile si ideile pe care este construita Europa si mai ales Europa Occidentala? Cum?

    Toti vorbesc cu nonsalanta de integrare parind sa uite un factor esential pentru ca ea sa fie o reusita: ca exista doua parti si ca cei pe care vrem sa ii integram TREBUIE SA VREA SI EI asta la rindul lor. Altfel, vorbim povesti de adormit copiii, aruncam idei care sa dea bine dar fara aplicabilitate practica. Pe acesti oameni i-a intrebat cineva daca ei vor sa se integreze, daca vor sa respecte valorile si regulile de adoptie?! Fiindca ei nu prea dau semne ca ar vrea. Ce facem, ii integram cu forta sau ii lasam sa isi faca de cap?
    • Like 5
  • Un articol cu cifre naucitoare! Nu inteleg de ce, dupa ce vedem matematic proportiile dezastrului din Siria, mai avem resurse sa condamnam venirea lor. Unde e crestinatatea noastra? Ce tot despicam firul in 100 de ite contrare?! Nu ne e rusine sa folosim drept argumente niste prejudecati si niste fobii inflamate de media execrabila pe care-o avem si in timpul asta 5 sirieni mor inecati cu barcile amarate, 10 impuscati, 5 dau in cap de foame prin taberele de refugiati iar 4 sunt traficati??! Ce mai e de analizat? !
    • Like 3
    • @ Popescu Daniela
      Acele argumente nu sunt "prejudecăți și fobii inflamate de media". Este realitatea cauzată de modul în care se comportă acești indivizi, în marea lor majoritate bărbați tineri, în plină putere, radicalizați de ura împotriva a tot ceea de Dvs. numiți creștinătate (iar eu aș numi pur și simplu civilizație). O mare parte a lor nici măcar nu sunt sirieni și nu au nicio legătură cu acel conflict. Nimeni nu ar avea ceva împotriva unui ajutor umanitar oferit victimelor unui război dement. Însă aici ai hoarde de indivizi puși pe distrugere, cu un grad de religiozitate de tip Ev Mediu înspăimântător, care refuză cu obstinație să se încadreze în orice norme ale legislației și moralității locurilor în care SOLICITĂ să fie cazați și întreținuți. Dvs. vă convine să aveți cartiere în care să funcționeze legea Sharia, să auziți urlete islamiste, să nu puteți ieși pe stradă de frică că veți fi tâlhărită sau violată? Vă plac imaginile cu mașini arse, magazine devastate, forțe de ordine neputincioase în fața unor fanatici pentru care niște aberații din Coran sunt mai presus de orice respect pentru ființa umană de alături? Mie nu. Și milioane de cetățeni din vest care i-au întâmpinat cu flori și brațele deschise, intoxicați ca și Dvs. de propaganda corectitudinii politice, au ajuns deja în situația să-și blesteme zilele. Un om care și-a pierdut casa și orice sursă de venit din cauza războiului se oprește în cea mai apropiată țară de el, unde să-și reclădească un cămin, nu caută cu orice chip să ajungă tocmai în Germania unde să huzurească pe programe de ajutor social și să verse otravă anti-occidentală și anti-creștină în capul altora ca el.
      • Like 2
    • @ Popescu Daniela
      Doamna Daniela, nu înteleg de ce prezentati situatia ca si cum ar fi datoria noastra sau responsabilitatea noastra sa rezolvam problemele arabilor. Puteti fi sigura ca daca ar fi invers, arabii nu ar manifesta nici pe departe compasiune fata de occident, dupa cum nu manifesta nici acum, fata de proprii lor semeni.
      • Like 0
  • Cred ca am merita cu vârf si îndesat si iesirea din UE, si sărăcia crunta din anii 90, si eventual bocancul rusesc, ca suntem prea multi prosti. Romania e poate 10% in 2016, multa lume traieste si gandeste ca in 1916. Prosti, dar multi.
    • Like 3
    • @ Marius Malus
      Bine ca s-a mai nascut si cate unul ca tine, asa de destept ca isi permite sa se uite de sus la modul cum gandea un Titu Maiorescu acum 100 de ani. Ne mai ridici si noua un pic nivelul. Multumim!
      • Like 0
    • @ Ventidius
      asta ne lipsea din postari ... un PP, adica un prost patriot :) ... acu' suntem toti, multumesc din adancul natiei ... daca il puneam in frunte si pe "micul" titulescu :) mergeam mai departe la "carnatul" estic de la varsovia rumenit pe "gratarul" moscovit :)
      • Like 0
  • Eu zic sa nu mai ne inecam in discursuri lacrimogene. Daca vrem sa ii ajutam pe refugiati dam niste bani pentru a le construi tabere in tarile limitrofe, nu trebuie sa ii aducem aici. Nu avem nevoie de cultura lor nici de obiceiurile lor. Am preluat deja destule astfel de obiceiuri proaste in cei 500 de ani cat ne-am supus islamului. Nu avem nevoie de ei ca forta de munca, putem oricand sa chemam filipinezi.
    Nu ca as avea ceva cu arabii, doar cu fascimul asta in care ei cred si ii spun religie. Daca vin aici cu un tricou pe care scrie "Mahomed pedofil" sunt gata sa ii primesc cu bratele deschise. Daca insa vin mormaind Alah Akbar, mai bine ii imbarcam intr-o barca gaurita si ii remorcam pana in mijlocul Marii Negre.
    • Like 4
    • @ Ventidius
      Sa nu uitam ca majoritatea migrantilor sunt barbati tineri si în putere. Daca vor o tara a lor, sa o merite luptând pentru ea. Azilul se acorda femeilor si copiiilor, asa a fost dintotdeauna.
      • Like 0
  • Doamna Mirela, cum credeti dvs. ca vor putea fi integrati în societatea româneasca niste oameni care nu vorbesc limba româna (si nici nu vor sa o învete), care nu au nici un fel de calificare (si chiar daca ar vrea, nu ar putea sa urmeze cursuri de calificare, ei necunoscând limba româna) si care în primul rând nu vor sa fie integrati, ci vor ca restul lumii sa se muleze dupa ei (dupa cum o declara raspicat prin purtatorii lor de cuvânt)?
    • Like 2
    • @ Alexandru Diaconescu
      Cum s-au integrat romanii plecati in Italia deceniul trecut, fără sa cunosca limba, majoritatea fără vreo calificare, si fără vreo dorinta de integrare?
      • Like 3
    • @ Marius Malus
      Foarte simplu. S-au integrat întrucât provin dintr-o cultură asemănătoare, au o religie asemănătoare, o limbă foarte asemănătoare, și în primul rând și-au dorit să se integreze. Nu au căutat să creeze cartiere în care să funcționeze o lege a lor, o limbă a lor, o religie a lor, nu au fost la originea unor masive atacuri teroriste, nu au privit femeile ca pe un obiect al cărui proprietar de drept sunt, nu au pus paradisul cu 72 de virgine mai presus de realitate, nu și-au pus centură cu dinamită la brâu etc.. Nu poți integra o cultură de tip Ev Mediu, violentă, care nu are noțiunea de drept al omului, care consideră că tot ceea ce este occidental este putred, tocmai în mijlocul Occidentului.
      • Like 3
    • @
      Dar tu ?
      • Like 0
    • @
      Lozincile scrise de dvs. nu au nici o legatura cu problemele ridicate de mine.
      • Like 0
    • @
      Domnule sor177, ca respectivii nu cunosc limba româna, de asta cred ca nu se îndoieste nimeni. În aceste conditii, indiferent ce pregatire avea respectiva persoana în Siria, aici în România nu este potrivita decât pentru munca necalificata (pe care este foarte probabil sa o refuze).
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult