Eu nu sunt un fatalist, ci încerc să fiu realist. Totuși, observ că, din păcate, lumea a devenit foarte tensionată, situația globală poate escalada, iar situația noastră se poate deteriora rapid. Din păcate, “lumea” a ajuns să fie condusă de niște moși cu viziuni vechi, de început de secol 20, niște boșorogi cu ambiții imperialiste și dispreț față de democrație. foto: Florian Gaertner / DPA / Profimedia

La ușa pavilionului G7 se formează în fiecare dimineață coada, la care oamenii așteaptă ore bune, indiferent de vreme. În august, în rând se afla, cu un bebeluș în brațe și un copil de mână, Cristina Shatrovska. O întrebare pe care a pus-o atunci a schimbat sensul desfășurării lucrurilor, iar Cristina s-a transformat din cea care primește în cea care oferă sprijin. (Articol de Diana Marcu și Raluca Ion. Foto: Sabin Cîrstoveanu)

„E foame mare.” Cuvintele unui taximetrist, acum un deceniu. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Era necesar să mă întorc în Ucraina.

Printre zecile de mii de refugiați ucraineni care au trecut granița în România se află și o categorie aparte, a persoanelor cu dizabilități auditive.

Există speculații și legate de crearea unui coridor către Transnistria, opțiune nimicitoare pentru o Moldovă care este deja aproape de colaps sub povara celor peste 100.000 de refugiați ucraineni aflați pe teritoriul ei. (Foto: Getty Images)

După ce au invadat trupele rusești Ucraina, rude îndepărtate și neștiute ale domnului ce mi-a spus cândva povestea străbunilor lui l-au căutat pe internet. I-au spus că sunt rude, că au același nume, că rușii le-au distrus tot, că trebuie să fugă și nu știu unde. S-a dus omul și i-a luat din vamă de la Siret. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

„Am stat în balanță. Nu voiam să îmi las, soțul, părinții, nu știam ce va fi mai departe. Dar soțul mi-a spus. Gândește-te la copii, la ai noștri, la ceilalți. Copiii pe care i-am adus în România sunt viitorul nostru”.

Cele de 20 de persoane fac parte dintr-un grup de 47 de refugiați din Odesa, găzduiți gratuit în Mamaia Nord. Foto: dobrogealive.ro

Ca si cum lupta lor crancenă cu boala nu ar fi fost de ajuns, se adaugă acum și razboiul: lupta cu foametea, cu lipsa medicamentelor, dezorganizarea lanțurilor logistice și nu in ultimul rând afectarea lor emoțională, groaza prin care trec, fiind nevoiți să trăiască fără speranța că a doua zi totul ar putea fi mai bine.