Nicio țară nu se dezvoltă prin taxare. Mai ales excesivă. Taxarea nu este și nu poate fi despre dezvoltare, ci despre redistribuirea arbitrară și pe principii politice (nu economice) a acumulării de resurse de la cei care se dezvoltă mai mult. Din moment ce iei resurse de la unii ca să le dai altora, dezvoltarea nu poate fi niciodată spectaculoasă.
Taxa pe stâlp este una dintre cele mai nocive taxe. Este mai nocivă decât alternativa creșterii de TVA. Nu se regularizează ca TVA, nu există o compensație ca la TVA. Se duce mult mai direct în prețul final. Cu atât mai mult cu cât vizează domenii în care prețul este reglementat de stat, în care producția este controlată puternic de stat (energie, gaz, petrol, telecomunicații, transporturi, transporturi speciale, infrastructură etc.). Este o taxă ce se va regăsi în tot și în toate foarte repede. La care se aplică, desigur, TVA. TVA care nu a fost mărit deocamdată, dar care se va aplica la accize mărite, la taxa pe stâlp, la suprataxa pe cifra de afaceri pentru companiile mari. Presiunea fiscală a ajuns extrem de mare pe marii contribuabili la bugetul de stat, mulți dintre ei fiind companii multinaționale.
Taxe pe stâlp va încetini investițiile majore de care are România nevoie pentru a se redresa, va dinamita industrializarea României în perioada următoare (gazul din Marea Neagră ar trebui prelucrat intens aici), va încuraja și mai mult exporturile de produse cu valoare adăugată mică (resurse naturale) și importul de produse cu valoare adăugată mare (care se produc în țările din jur care nu au această taxă). Adică va înrăutăți și mai mult balanța comercială. Taxa va izola și mai mult România și o va scoate de pe harta lumii în ceea ce privește integrarea sa în marile lanțuri de valoare din care nu ar trebui să lipsim dacă avem pretenții. Va îndepărta potențialii investitori. Va reduce oportunitățile pentru mulți români. Va avea un efect mai degrabă contrar. Nu va rezolva problemele ci le va agrava și mai tare.
Având în vedere că este reintrodusă fix când ne apropiem cu pași repezi de momentul primelor molecule de gaz din Marea Neagră, nu poți să nu te întrebi dacă nu există chiar un interes ascuns care a reîncălzit această țopăială fiscală aberantă inventată de Guvernul Ponta cu ani în urmă (la care am renunțat în 2017, taxa având efecte adverse vădite). Parcă cineva are un plan cu noi. Să nu scoatem capul. Să nu ne dezvoltăm. Să nu avem energie ieftină pe aici, gaz ieftin pe aici. Să nu fim independenți. Să nu furnizăm aceste lucruri celor din jurul nostru (Moldova, Ucraina). Să stăm în noroi și mocirlă.
Taxa aceasta este una din cele mai anti-naționale măsuri pe care le-am văzut vreodată... Este expresia neputinței, disperării, lipsei de viziune și, mai ales, a lipsei de educație economică elementară.
Este clar că guvernul nu vrea cu adevărat să scape sustenabil de problema deficitului. Nu vrea să ne scape de inflație. Nu vrea să ne scape de dobânzile mari. Nu vrea mai puțini români care aleg să plece ei către aceste oportunități din lumea largă pentru că aici nu sunt dorite. Iar noi, noi ne uităm cu invidie cum alții ajung departe, neînțelegând de ce suntem mereu în coada lumii civilizate. Vrem o țară ca afară, dar ne lăsăm mânați de la spate către prăpastie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.