Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Taxe pentru ploșnițe la Biblioteca Națională

Biblioteca Națională

Foto - Inquam Photos/ George Călin

L-am urmărit pe dl. Daniel Dăianu afirmând că este o naivitate să crezi că pot fi reduse cheltuielile statului, prin urmare singura soluție realistă este creșterea impozitelor.

Ba nu! Stoparea risipei, scăderea cheltuielilor și eficientizarea statului este cât se poate de realistă. Am făcut-o eu, deci o pot face și alții; am făcut-o într-un loc, deci se poate generaliza.

Susțin eliminarea dublei măsuri și impozit proporțional pentru toată lumea, însă cetățenii trebuie să vadă ca banii pe care îi plătesc statului finanțează adevărate BUNURI publice, nu RELE publice. Poftim rușine națională, Biblioteca Națională a fost închisă din cauza ploșnițelor. Păi pentru ce plătim taxe, pentru ploșnițe?

Pe de o parte, este adevărat că între 2010 și 2023 colectarea taxelor s-a înrăutățit:

- înainte de criza din 2009-2010, veniturile fiscale erau aproximativ 18% din PIB;

- înainte de pandemie, erau 15% din PIB; anul trecut, excepțional prin inflația ridicată care a ajutat colectarea, veniturile fiscale au fost de 15,7% din PIB.

Deci sistemul fiscal a fost făcut pilaf.

Pe de altă parte, ne putem întreba cum ar fi arătat România dacă nu ar fi scăzut unele taxe (TVA) și nu ar fi extins exceptările de la impozitare? Ar fi arătat mai săracă decât astăzi, firește. Cu afaceri mai mici, cu număr de salariați mai mic, cu economie subterană mai mare, încă și mai depopulată decât este.

Pe fond, creșterea taxelor este Viagra pentru guvern, îi va sălta veniturile pe termen scurt. Însă pe termen lung, nu, așa cum știm din experiența anilor 2010. Iar din perspectivă societală, din perspectiva dezvoltării economice, va fi dăunătoare. Creșterea taxelor pur și simplu nu are legătură cu dezvoltarea. România are nevoie nu de creșterea taxelor, ci de creșterea calității instituțiilor. Abia după ce vom avea instituții mai bune statul va fi în stare să cheltuiască mai eficient, românii vor fi încurajați să rămână în țară, capitalul va fi stimulat să se acumuleze.

Creșterea taxelor, considerată de unii drept singura soluție „realistă" la problema deficitului bugetar, este de fapt o soluție miopică, care nu rezolvă nimic pe termen lung. La fel cum inflația - un impozit ascuns - de anul trecut nu a rezolvat nimic, nici creșterea oficială a impozitelor nu va rezolva pe termen lung deficitul bugetar.

Studiu de caz: creșterea taxelor pe proprietăți.

O propunere vizează creșterea taxării locuințelor foarte scumpe. Pe principiul: bogații să plătească. Nu contează că măsura va aduce puțini bani la buget, ea intrând mai degrabă la categoria "Propagandă", pentru a camufla creșterile adevărate de taxe care se preconizează, TVA și contribuții sociale. Unii chiar se bucură când aud că îi chinuim pe bogați.

Vai, câtă naivitate! De parcă bogații ar fi bătrânii neputincioși din lagărele din Voluntari, care să stea să fie chinuiți, fiscal desigur, de către "oamenii de bine" din fruntea țării.

Ce nonsens! Bogații vor pleca cu banii și vor acumula proprietăți în alte țări. Un exemplu îl reprezintă chiar directorul Transgaz, de o viață la stat, care are o avere impresionantă, printre care un apartament în Dubai. Impozitează-l pe ăsta dacă poți!

Doar Dorel și Gogâie cred că bogații vor sta ca proștii să plătească taxe. Bogații nu sunt Gogâie. Creșterea taxării proprietăților scumpe va antrena fuga capitalului.

Acesta este doar unul din efectele creșterii impozitării.

Însă chiar și presupunând că bogații vor sta să fie taxați (ceea ce este o absurditate), cui îi folosește acest lucru? Să plătească taxe mai mari pentru ce? Pentru Biblioteca Națională infestată de ploșnițe? Pentru ploșnițele din ministere, din primării, din DGASPC-uri? Cu ce ajută asta România pe termen lung?

Socialiștii ar face bine să-și bage mințile în cap și să nu se mai gândească cum să omoare capra vecinului, că asta nu e vreo dovadă nici de inteligență, nici de umanitate, ci să încerce să facă instituțiile statului mai bune, mai eficiente, mai prietenoase.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mhai Nai check icon
    cere daca ai cui!
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult