Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Testamentul unui cinic. Cu Andrei Gheorghe începe să moară generația noastră obosită

Andrei Gheorghe alb-negru

Foto: Facebook Lucia Alexandra Roșca

„Sunt obosit. Am fost generația de sacrificiu și am crezut că după un drum lung și greu o să ajungem într-o poiană cu soare și flori”...

Citesc această confesiune a lui Andrei Gheorghe ca pe un confrate de generație.

Nu știu de ce m-am simțit mereu apropiat de el. Nu l-am cunoscut personal niciodată, dar l-am simțit mereu prin prisma experiențelor comune de viață ca pe un camarad de război.

Văzut din afară părea un om complex, rece, dur, profund, onest, sincer până la capăt cu el și cu ceilalți. Cei care l-au cunoscut spun că era inteligent, cult, un adevărat intelectual. Era sarcastic cu  fariseismul societății de astăzi, mincinoasă și ipocrită, găunoasă, superficială, ieftină. Din păcate, în țara în care conduc porcii din Ferma Animalelor și-a făcut repede inamici, oameni mărunți care îl prigoneau din invidie sau pură prostie. Semidocților nu le place sa fie puși la punct. Se supără și se răzbună.

A sperat, așa cum am sperat și eu, la Revoluție, atunci când am strigat Vom muri și vom fi liberi că vom ajunge „într-o lume cu flori și mult soare”. Astăzi însă era resemnat ca mai toată generația noastră. În lumea de azi nu mai era nevoie de Andrei Gheorghe, deranja, îi făcea să se simtă jenați, se fâstâceau în preajma lui, nu puteau respira, aveau noduri în gât, așa că l-au dat afară. În ziua de azi nimeni nu mai avea chef de Pink Floyd pe post.

Andrei Gheorghe a ieșit din această lume singur și liber. Au rămas să-l plângă ipocrit bufoni netalentați care nu pot rosti două vorbe interesante, oameni artificiali vânduți pentru un iaurt și-o ciorbă, incapabili să rostească adevărul pe care l-au uitat,  o lume alienata fără busolă și repere care navighează în derivă.

Cu Andrei Gheorghe începe să moară generația noastră, a celor care la Revoluție am strigat Vom muri și vom fi liberi din tot sufletul. Astăzi nu mai suntem atât de tineri și ne-am rătăcit drumul. Andrei Gheorghe a murit supărat pe lume, lăsând în urmă un blestem purificator. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ioana check icon
    O societate in care mediocritatea sta cu regele la masa nu are nevoie de oameni ca Andrei Gheorghe. La ce ii folosesc????
    • Like 0
  • O voce critica in minus ,in schimb pe zi ce trece creste numarul ,,yes mann -ilor'' .Pacat de spiritul lui liber ,critic ....Aciditatea lui trebuie cu adevarat inteleasa de tineri, multi dintre ei vor continua ,poate sub o alta forma, sa initializeze idealurile din '89.....D-zeu sa-l odihneasca in pace !
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult