Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Testamentul unui cinic. Cu Andrei Gheorghe începe să moară generația noastră obosită

Andrei Gheorghe alb-negru

Foto: Facebook Lucia Alexandra Roșca

„Sunt obosit. Am fost generația de sacrificiu și am crezut că după un drum lung și greu o să ajungem într-o poiană cu soare și flori”...

Citesc această confesiune a lui Andrei Gheorghe ca pe un confrate de generație.

Nu știu de ce m-am simțit mereu apropiat de el. Nu l-am cunoscut personal niciodată, dar l-am simțit mereu prin prisma experiențelor comune de viață ca pe un camarad de război.

Văzut din afară părea un om complex, rece, dur, profund, onest, sincer până la capăt cu el și cu ceilalți. Cei care l-au cunoscut spun că era inteligent, cult, un adevărat intelectual. Era sarcastic cu  fariseismul societății de astăzi, mincinoasă și ipocrită, găunoasă, superficială, ieftină. Din păcate, în țara în care conduc porcii din Ferma Animalelor și-a făcut repede inamici, oameni mărunți care îl prigoneau din invidie sau pură prostie. Semidocților nu le place sa fie puși la punct. Se supără și se răzbună.

A sperat, așa cum am sperat și eu, la Revoluție, atunci când am strigat Vom muri și vom fi liberi că vom ajunge „într-o lume cu flori și mult soare”. Astăzi însă era resemnat ca mai toată generația noastră. În lumea de azi nu mai era nevoie de Andrei Gheorghe, deranja, îi făcea să se simtă jenați, se fâstâceau în preajma lui, nu puteau respira, aveau noduri în gât, așa că l-au dat afară. În ziua de azi nimeni nu mai avea chef de Pink Floyd pe post.

Andrei Gheorghe a ieșit din această lume singur și liber. Au rămas să-l plângă ipocrit bufoni netalentați care nu pot rosti două vorbe interesante, oameni artificiali vânduți pentru un iaurt și-o ciorbă, incapabili să rostească adevărul pe care l-au uitat,  o lume alienata fără busolă și repere care navighează în derivă.

Cu Andrei Gheorghe începe să moară generația noastră, a celor care la Revoluție am strigat Vom muri și vom fi liberi din tot sufletul. Astăzi nu mai suntem atât de tineri și ne-am rătăcit drumul. Andrei Gheorghe a murit supărat pe lume, lăsând în urmă un blestem purificator. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ioana check icon
    O societate in care mediocritatea sta cu regele la masa nu are nevoie de oameni ca Andrei Gheorghe. La ce ii folosesc????
    • Like 0
  • O voce critica in minus ,in schimb pe zi ce trece creste numarul ,,yes mann -ilor'' .Pacat de spiritul lui liber ,critic ....Aciditatea lui trebuie cu adevarat inteleasa de tineri, multi dintre ei vor continua ,poate sub o alta forma, sa initializeze idealurile din '89.....D-zeu sa-l odihneasca in pace !
    • Like 0


Îți recomandăm

Sergiu Balaban

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

Citește mai mult

Sursa foto: Asociatia KinetoBebe

„Drepturile persoanelor cu dizabilități sunt considerate un lux pe care România nu și-l mai poate permite”, povestește cu amărăciune mama unui copil neurodivergent care de peste 20 de ani face tot ce e omenește posibil, uneori și imposibilul, pentru acești copii și aparținătorii lor.

Citește mai mult