Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Testamentul unui cinic. Cu Andrei Gheorghe începe să moară generația noastră obosită

Andrei Gheorghe alb-negru

Foto: Facebook Lucia Alexandra Roșca

„Sunt obosit. Am fost generația de sacrificiu și am crezut că după un drum lung și greu o să ajungem într-o poiană cu soare și flori”...

Citesc această confesiune a lui Andrei Gheorghe ca pe un confrate de generație.

Nu știu de ce m-am simțit mereu apropiat de el. Nu l-am cunoscut personal niciodată, dar l-am simțit mereu prin prisma experiențelor comune de viață ca pe un camarad de război.

Văzut din afară părea un om complex, rece, dur, profund, onest, sincer până la capăt cu el și cu ceilalți. Cei care l-au cunoscut spun că era inteligent, cult, un adevărat intelectual. Era sarcastic cu  fariseismul societății de astăzi, mincinoasă și ipocrită, găunoasă, superficială, ieftină. Din păcate, în țara în care conduc porcii din Ferma Animalelor și-a făcut repede inamici, oameni mărunți care îl prigoneau din invidie sau pură prostie. Semidocților nu le place sa fie puși la punct. Se supără și se răzbună.

A sperat, așa cum am sperat și eu, la Revoluție, atunci când am strigat Vom muri și vom fi liberi că vom ajunge „într-o lume cu flori și mult soare”. Astăzi însă era resemnat ca mai toată generația noastră. În lumea de azi nu mai era nevoie de Andrei Gheorghe, deranja, îi făcea să se simtă jenați, se fâstâceau în preajma lui, nu puteau respira, aveau noduri în gât, așa că l-au dat afară. În ziua de azi nimeni nu mai avea chef de Pink Floyd pe post.

Andrei Gheorghe a ieșit din această lume singur și liber. Au rămas să-l plângă ipocrit bufoni netalentați care nu pot rosti două vorbe interesante, oameni artificiali vânduți pentru un iaurt și-o ciorbă, incapabili să rostească adevărul pe care l-au uitat,  o lume alienata fără busolă și repere care navighează în derivă.

Cu Andrei Gheorghe începe să moară generația noastră, a celor care la Revoluție am strigat Vom muri și vom fi liberi din tot sufletul. Astăzi nu mai suntem atât de tineri și ne-am rătăcit drumul. Andrei Gheorghe a murit supărat pe lume, lăsând în urmă un blestem purificator. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ioana check icon
    O societate in care mediocritatea sta cu regele la masa nu are nevoie de oameni ca Andrei Gheorghe. La ce ii folosesc????
    • Like 0
  • O voce critica in minus ,in schimb pe zi ce trece creste numarul ,,yes mann -ilor'' .Pacat de spiritul lui liber ,critic ....Aciditatea lui trebuie cu adevarat inteleasa de tineri, multi dintre ei vor continua ,poate sub o alta forma, sa initializeze idealurile din '89.....D-zeu sa-l odihneasca in pace !
    • Like 0


Îți recomandăm

Ilie Bolojan - Nicusor Dan - Cotroceni

Dacă Ciolacu își înființează prin interpuși firme fantomă prin SUA și Cipru, cu care el și familia lui cumpără proprietăți în București, Franța și Emiratele Arabe, fără ca serviciile să cunoască traseele de corupție, iar va înșelați. Încercați voi să faceți un transfer bancar în afara țării, nu contează unde, nu de 10 milioane de dolari, ci de 50.000 de dolari. Foto: Profimedia

Citește mai mult

zorba grecul

Doar vârstnicii și poate cinefilii își mai amintesc de filmul “Zorba grecul”, din 1964. Eroul filmului (jucat de Anthony Quinn) realizează o investiție pentru care cheltuiește multă pasiune, timp, bani. Dar un dezastru are loc și se alege praful de tot. Atunci, eroul începe să danseze sirtaki pe ruinele speranței lui. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mircea Raceanu

Am fost prezent, joi, 30 aprilie 2026, în Virginia, la funeraliile lui Mircea Răceanu. Nu doar în calitate de ambasador al României în Statele Unite, ci dintr-un motiv mai profund: pentru a marca, în numele statului român de astăzi, o datorie de memorie față de un om care a plătit cu propria viață – sau aproape – pentru libertatea de conștiință.

Citește mai mult