Tî Toader are dreptate

 „Legea nu mă obligă să fac altă propunere la DNA, dacă prima este refuzată”.

Cu vocea lui de pterodactil lovit de gripă aviară, Tî Toader a reușit să pronunțe cea mai sinistră frază a unui înalt magistrat de după 1989.

Tî Toader este profesor universitar, a fost judecător constituțional, este membru al Comisiei de la Veneția și ministru al Justiției din România. Ministru, adică slujitor al numitei Justiția. Iar fraza de mai sus este, cum i-ar spune Eminescu scos din fire, o cârciocărie, un tripotaj.

Potrivit legii, ministrul Justiției face o propunere pentru șefia DNA, cu aviz consultativ din partea CSM. Ce înseamnă consultativ?

Pentru orice om de bună conștiință, înseamnă că dacă voturile sunt împărțite 3-3 sau chiar 4-2, ministrul poate să încline balanța sau să contrazică votul CSM. Dacă însă scorul este 6-0 împotriva propunerii sale, ministrul nu va trece peste CSM, se va gândi la altă variantă. Tî Toader înțelege prin consultare să anunțe din start, cu dispreț, că nu va ține seama de avizul CSM. Puțin îi va păsa și de îngrijorarea exprimată de Comisia Europeană față de ignorarea repetată a expertizei CSM de către ministrul Toader.

De altfel, Tî Toader nu se consultă nici cu președintele Iohannis, nici cu Parlamentul sau cu premierul Dăncilă, nu se consultă cu nimeni. Decizia propunerii Adinei Florea a luat-o după ce toți cei 4 secretari de stat din minister i-au intonat într-un glas: „Vai, ce soluție excepțională ați găsit, șefu!”, iar el a spus: „Da”.

Nu se consultă, în schimb, ascultă. Când îl roagă Dragnea. Întotdeauna când îl roagă Dragnea.

Nu trebuie să fii doctor în drept ca să-ți dai seama că exprimarea din Statutul Magistraților „Președintele poate refuza, motivat, o singură dată, numirea procurorului-șef DNA” exclude posibilitatea propunerii pentru a doua oară, după ce a fost respinsă, a aceleiași persoane. Căci, în caz contrar, toată fraza de mai sus ar trebui ștearsă din lege – președintele nu ar mai avea rol decizional, la fel ca în cazul revocării procurorilor-șefi. 

Dar dacă Tî Toader nu vine cu altcineva, dacă o propune din nou pe A. Florea, după ce a fost respinsă de președinte și de CSM în unanimitate, Iohannis s-ar putea folosi de faptul că procedura de numire a procuroarei, care declara că s-a ferit toată viața să fie independentă, a început când era în vigoare vechea lege, care îi permitea să respingă propunerea de un număr nelimitat de ori. Deci, și de două ori.

Asta, bunînțeles, dacă președintele nu e prea ocupat „să reclădească pacea socială”, cum ne-a dat de veste de la Roma că se întâmplă acum în România, aidoma lui Ceaușescu când noi crăpam și el voia cu tot dinadinsul să ia premiul Nobel pentru Pace.

În urma respingerii de către președinte, ar urma, ca de obicei, sesizarea CCR de către Tî Toader cu mâna lui Dăncilă și tot tacâmul.

Înainte de a produce OUG pe legile Justiției, Tî Toader a avut legile în față, să facă ce vrea cu ele. Putea s-o astupe, dar și-a lăsat cu premeditare această ieșire prin dos, ca să-și impună interesul personal.

Este un mod de operare specific tuturor hoților care au jefuit România vreme de 30 de ani și vor s-o facă în continuare: fie au scociorât, cu avocați plătiți gras, după găuri în legi, fie le-au bortelit chiar ei, cu ajutorul parlamentelor și guvernelor.

Numai că acum, este vorba de unul dintre personajele cele mai titrate din Justiție, ținut a fi un stâlp al ei, care lovește fără să șovăie cu litera legii în spiritul legii.

Da, aici are dreptate Tî Toader, Justiția Română trebuie reformată din temelii – de vreme ce a putut să scoată în vârful grămezii un specimen ca el.