„Timpul special” – un mod de a exersa dragostea necondiționată în relația cu copilul tău

Foto: Guliver Getty Images

Viața familiilor din ziua de azi se desfășoară în mare parte în grabă. Ducem copiii la școală sau la grădiniță, fugim cu sufletul la gură să nu întârziem când trebuie să îi luăm, apoi îi ducem la karate sau la engleză și ajungem obosiți acasă. Mergem la supermarket, îi ducem la doctor, la teatru, la piscină. Uneori simțim că stăm puțin acasă. Sunt și părinți care au un program flexibil sau care stau acasă cu copiii – din experiența mea, și acei părinți se simt copleșiți de munca emoțională pe care o fac cu copiii lor. Timpul special, privit ca un mod de conectare cu copiii noștri, vine ca o oază de liniște, de bucurie și entuziasm în tot iureșul vieții noastre.

Ce este timpul special?

Este un interval de câteva minute (10-30 minute) căruia îi dăm un nume – timp special, timpul tati cu Alex, timpul Andreea cu mami – orice nume ne place nouă și copilului. Cât timp? Depinde de câtă atenție simte părintele că poate să ofere, sugestia mea este să începem cu 10 minute. Pentru că timpul special înseamnă să nu te gândești la nimic altceva, să alungi gândurile care vin și să te reîntorci în prezent, lângă copilul tău. Înseamnă că nu te mai ocupi de rufele pe care trebuie să le întinzi, de covorul care nu e aranjat cum trebuie, de jucăriile care sunt împrăștiate fix în camera unde vrea copilul să faceți timp special. Este un timp în care părinții nu se mai gândesc la ratele pe care trebuie să le plătească sau la mailurile la care mai trebuie să răspundă. Timpul special pentru copil înseamnă așa: „Acum voi spune DA la orice vrei să facem. Cu mult entuziasm, cu multă curiozitate față de lumea ta în care mă simt privilegiat că îmi dai voie să intru. Voi spune DA chiar dacă nu îmi place să mă joc cu păpușile sau cu mașinile, chiar dacă nu îmi plac jocurile tale de pe telefon. Voi spune acest DA pentru că vreau să fac parte din lumea ta. Ești copilul meu și știu că tu ai nevoie să te cunosc, să împărtășești cu mine viața ta, iar acest lucru înseamnă ca eu uneori să ies din zona mea de confort și să fac lucruri care nu îmi plac. Din fericire, acest timp special este limitat, de aceea nu voi face acest efort la nesfârșit.” Experiența mea este că o dată ce intrăm în lumea copilului alături de el, începem să înțelegem de ce copiii noștri adoră acele jocuri.

Timpul special, denumit astfel de Patty Wipfler, fondatoarea organizației Hand in Hand Parenting este special deoarece controlul este la copil, rolul nostru al părinților fiind acela de a-l însoți în călătoria lui către sine. El decide ce vom face împreună. Uneori copilul nostru ne va cere să gătim împreună, pentru că vrea să devină mai competent în a găti, sub atenția noastră care acum nu se mai duce către făina împrăștiată pe jos, ci doar către el și aptitudinile lui de bucătar. Uneori va vrea să ne jucăm jocuri pe calculator, pentru că el știe mai mult sau mai puțin conștient că lui mami nu îi plac jocurile. Astfel, el va folosi timpul special pentru a se apropia de mama, pentru a o scoate din zona ei de confort și a-i arăta că și lumea digitală este simpatică. Alteori, copilul va vrea să meargă cu noi să își ia ceva dulce, pentru că vrea un DA mare și generos, nu un DA cu jumătate de gură din partea noastră la lucrurile interzise. În majoritatea situațiilor însă, copilul va vrea acest timp special pentru că simte nevoia de atenție concentrată. De acea atenție pe care o dădeam persoanei de care ne îndrăgosteam, când parcă nimic nu mai conta în jurul nostru decât ființa iubita. Fix de acest tip de atenție are nevoie copilul uneori și de aceea acest timp de calitate se numește timp special, pentru că în acele momente pentru mine ca părinte doar el există în univers.

Acest tip de atenție din timpul special este grozav din două motive, ambele la fel de importante. Primul este că în timpul special, copilul și părintele se apropie într-o conectare profundă, ceea ce ajută relația parentală și o repară atunci când a intervenit o deconectare în urma unui conflict sau a unei separări. Al doilea este acela că timpul special, prin atenția și acceptarea lumii copilului hrănește sistemul limbic – centrul socio-emoțional al creierului care se află într-o permanentă căutare a sentimentului că cineva se bucură de noi, că suntem în siguranță și că suntem iubiți! Cu alte cuvinte, timpul special este despre a exersa dragostea necondiționată, pe care știm cu toții că este atât de greu de oferit în orice moment al zilei. Ceea ce am observat este că ori de câte ori faci timp special cu copilul tău, îl vezi pe copil altfel și începi să te vezi și pe tine altfel! Încet-încet, accepți tot mai mult copilul așa cum este. Descoperi că îți vin tot felul de sentimente o dată ce oferi acest tip de atenție pe care poate nu l-ai primit des când erai mic. Descoperi că ești trist că tu nu ai avut așa ceva. Descoperi că te revolți că trebuie să faci ceva pentru copilul tău, ceva ce pentru tine nu a făcut nimeni. Descoperi că te enervează să te joci cu păpușile, pentru că ți se pare o irosire a timpului, iar tu din copilărie știi că orice timp care nu e petrecut în fața cărților de studiu e pierdere de timp. Revezi niște răni de-ale tale, pe scurt. De multe ori descoperi ce bine e să oferi atenție în acest fel și descoperi că ai și tu nevoie de ea. Și începi să te înconjori tot mai des de oameni care se bucură de tine, și nu care îți arată defectele.

Așadar, acest timp special acționează miraculos în relația cu copilul, dar și în relația cu sinele nostru. Și mai multe despre timpul special puteți afla la conferința Furtunile emoționale la copii și părinți, susținută de mine și Ravid Aisenman Abramsohn, leader regional Hand in Hand Parenting din Europa, organizată de Parenting Academy, eveniment foarte practic în care vom exemplifica cum se face și cum nu se face timpul special. Conferința va avea loc pe 16 iunie la București, iar înscrierile se pot face aici.

Timpul special se bazează pe faptul că emoțiile sunt cruciale pentru dezvoltarea minții și pentru procesul de învățare a copilului. Urmând calea pe care ne-o arată copilul către lumea lui înseamnă să îl însoțim în călătoria lui emoțională. Care sunt interesele și plăcerile copilului? Ce îi place să se joace? Ce nevoie are el – de a fi acceptat de noi? De a deveni mai competent în ceva ce exersează? De a-și explora conflictele de la școală? De a ne face atenți la faptul că uneori suntem pre rigizi cu diferite subiecte (mâncatul sănătos, culcatul devreme? Oricare ar fi, ele reprezintă portița pe care ne-o deschide către lumea lui. Sunt o fereastră către sufletul lui cu tot ce simte el. Primul pas este acela de a observa ce ne arată și a nu judeca. Iar apoi de a vedea ce se întâmplă în interiorul nostru în timpul și după acest timp special. De cele mai multe ori se așterne liniștea, dar uneori se iscă și furtuni care merită atenția noastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp