Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Țin cu Laura, „trimisa” Simonei în finala de la Stuttgart

Simona Halep devine o trambulină pentru relansarea „bătrânelor” talente.

Chinezoaica de 27 de ani Shuai Zhang, după ce a zdrobit-o pe Simona în turul 1 la Australian Open, câștigând astfel pentru prima oară în carieră un meci de Grand Slam, s-a dus până în sferturi de finală.

Acum, la Stuttgart, Laura Siegemund, 28 de ani, locul 71 mondial, n-a câștigat până-n prezent niciun turneu WTA la simplu, a pierdut-o pe drum, 6-1, 6-2, pe Simona în turul 2. 

Apoi, a învins, tot în două seturi scurte, încă două „greoaice” de Top 10, Roberta Vinci și Aga Radwańska.

Va juca finala cu nr 3 mondial, Angelique Kerber.

Și CUM a făcut toate astea blondulia cu ochi albaștri, de înălțimea Simonei, 1,68 metri? Din minut în minut, îmi venea să zic: unde-ai fost până acum, fata moșului?! Laura joacă tenis cu o sete stăpânită cum n-am mai văzut de multă vreme. 

Fuge ca un iepure, lovește hotărât în absolut toate mingile, își digeră greșelile într-o fracțiune de secundă, își susține reușitele cu strigăte scurte, intense, dar reținute.

Procentaj fantastic, 90 % pe primul serviciu (Simona ar trebui literalmente să ia lecții de la Siegemund la acest capitol) în fața Radwańskăi. Folosește foarte bine toate procedeele tenisului: scurte „îngropate” la un metru de fileu, și cu dreapta și cu reverul, loburi, „baloane” de liniștire a situației, voleuri, și clasice, și drive, înțepate imparabil...

„Vulpea” Radwańska depășită cu slaisuri, stopuri și contre-pied-uri, așa ceva e un spectascol rarissim...

Cum la fel cred că va fi înfruntarea cu Kerber de astăzi, pe Digi Sport 2, de la ora 14. Merită s-o vedem, chiar dacă nu joacă Simona...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult