În dreapta mea, două tinere fete se simțeau bine la concert. S-au ridicat în picioare de la început și fredonau, relativ implicate, melodiile celor de la Coldplay. E limpede că nu erau cele mai mari admiratoare ale trupei de pe tot stadionul. Revin la ele puțin mai târziu.
V-aș invita să ne uităm la cei care au venit la concert, cum arată publicul? Fără pretenția de a construi adevăruri sociologice, o imagine largă pot schița: o combinație între publicul Untold, TIFF, Festivalul Enescu și Electric Castle. Pestriț, colorat, dar în general așezat, fără excese, mai degrabă civilizat.
Să mergem mai departe, cum a arătat concertul?
Se impune separarea în două a răspunsului.
Mai întâi din punct de vedere al spectacolului în sine: Aici lucrurile sunt simplu de descris, un singur cuvânt: extraordinar! Probabil unul dintre cele mai spectaculoase "stadium act", căci așa se numește ceea ce am văzut, simțit, trăit. Reprezentația desăvârșită a trupei, sonorizarea perfectă, totul a fost gândit atent, de la scena minimalistă și până la brățările puse pe mâna fiecărui om de pe stadion, care prelungeau show-ul vizual într-o complexitate ce îți tăia respirația.
A doua parte a răspunsului la întrebarea de mai sus, cum s-au descurcat organizatorii cu logistica de concert. Aici, lucrurile au fost gândite românește, pe un stadion românesc. Cozi kilometrice la intrare, flux stângaci de orientare a oamenilor către locurile de pe bilet. Dar, aici e un mare dar, spectatorii au fost toleranți, erau totuși oameni care și-au luat cu greu bilet de un an de zile. Și care într-adevăr voiau să vadă Coldplay.
Intră acum în scenă, dar și discuție, maneaua.
Mă întorc la cele două tinere care au stat în dreapta mea. În momentul în care solistul Chris Martin a început introducerea tânărului pe tot stadionul s-a lăsat liniștea. Cum a fost introdus? Chris Martin a lăudat talentul românesc, descoperit de ei într-o plimbare prin Centrul Vechi unde au admirat reprezentația unor artiști stradali. A vorbit mai apoi despre norocul lor, așadar ghinionul nostru, ei pentru că s-au născut în vest și au ajuns o trupă mare, noi, că am așteptat 25 de ani ca să-i vedem.
Apoi a explicat stadionului că s-a uitat pe Youtube Trending, adică la ce se ascultă în România.
Și, fără prea multe sau clare explicații, l-a invitat pe „prietenul meu" să intre pe scenă.
Tinerele din dreapta mea au început să țipe: E Babasha!, E Babasha, nu-mi vine să cred! Una dintre ele a scos, jur, un strigăt însoțit de mâinile care i-au acoperit, tremurând, fața. Încercați să vă imaginați genul ăla pre-leșin al admiratorilor lui Elvis Presley. Doar că pe scena Arenei Naționale era Babasha. Au cântat împreună. După câteva momente știți ce a urmat.
Ca să fie foarte limpede, huiduielile nu mă încântă, la fel nici înjurăturile pe care le-am auzit în jur.
Nu sunt însă convins că, pentru a demonstra incluziune, toleranță, descurajarea marginalizării, e suficient să alegi numărul 1 din trending YouTube, unde tânărul Babasha are un clip cu 7 milioane de vizualizări.
Dacă îți asumi o astfel de țintă, onorabilă și lăudabilă, altfel, cred că trebuie să mergi mult mai în adâncime decât trendul YouTube. E o problemă reală în România, sunt zone defavorizate, sunt artiști defavorizați. Un copil născut în mediul rural are mult mai puține șanse să reușească decât unul care vine pe lume în capitala României. Și dacă este un copil de etnie romă, șansele lui la o viață bună sunt și mai reduse.
Dar cum pui astfel de realități în discuție, când le pui? Cum alegi contextul potrivit pentru ca mesajul tău să atingă minți și suflete?
V-aș îndemna să faceți un experiment. Găsiți o persoană lângă dumneavoastră, așezați-vă în fața ei și fără să îi spuneți nimic, încercați cu mâna să o împingeți, să o împingeți tare. Ce credeți că se va întâmpla? Vă asigur că va opune rezistență.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cei de la Coldplay au fost toleranti si repectuosi? Au facut o minima cercetare a ce ii place si ce uraste platitorul tipic de bilet la concertul lor? Si-au "respectat" publicul? Au fost ei "toleranti" cu gusturile publicului?
Mai mult ca sigur ca manelizarea Romaniei este ein mars, fortat,
Dar daca la tine in casa nu vine un musafir, ci un mester pe care l-ai platit (mult) sa iti puna gresie noua. Si in loc de gresie iti pune cartoane colorate. Cum e atunci?
De aceea zic ca cei treji de la concert au fluirat impotriva manelismului si nu impotriva genului muzical manea.
oamenii au mers acolo sa ii auda pe aia cum canta, ca atat sunt ei de buni, doar sa cante, nu sa tina prelegeri ca nu au niciun studiu sau ceva, lumea nu ii apreciaza pe coldplay pentru calitatile de matematicieni sau antropologi sau sociologi. dar ti se baga cu forta, un viol cultural, ceva si daca refuzi atunci urla unii ca vai esti rasist.
Asa ca lasati cuvintele grele si calificaricarile, ca se ridica sos si aur
Ce mare brânză? Au simțit unii că nu dă bine maneaua cu muzica Coldplay. Nu le-a plăcut? Ok, Au huiduit. Alții poate că și-au aplaudat idolul, Vlăduț Babașa.
Cum a fost selecționat tocmai Babasha? Pe bază de topuri de internet, fiind intens ascultat, deci pur criteriu cantitativ, și de correctness political, el provenind dintr-o minoritate (defavorizată).
Cică Chris Martin ar fi fost profund dezamăgit și cătrănit pentru că alesul său fu huiduit. Ei, și, să fim sănătoși, Peste trei zile vom revenit iar la meschinăriile noastre cotidiene cu protagoniști precum Clotilde Marie Brigitte Armand, Diana Iovanovici-Șoșoacă și Ion Marcel Ciolacu, uitând de incidentul Coldplay-Babasha. Încercările unora din presă de a despărți firul în patru, făcând tot felul de analize și de a indentifica cauze ce țin de tendințe rasiale în toată această poveste, mi se par superflue, ba chiar stupide.
Vad multa urecheala si cearta in articolele de azi. Daca mergi sa vezi un lucru e normal sa reactionezi prin huiduieli daca apare pe scena ceva diametral opus?
Propun ca la Ateneu in mijlocul concertului de Bach sa intervina o manea de-a lui Salam.
La un concert Di Meola sa fie strecurata si o cantare Minune.
Si in genere la orice colt de muzeu de istorie, etaj de Antipa, expozitii de pictura etc. sa fie plasat cate un manelist, sa mai „indulceasca” atmosfera.
Aici nu-i vorba de corectitudine politica, ci de corectitudine fata de cei care dau un ban sa vada ceva, si printre altele, primesc altceva. Daca eu ne-iubitor de manea vreau sa merg la opera sa aud si altceva fata de miorlaielile ce se revarsa permanent din TV-uri, din masini, din taverne, am dreptul conform corectitudinii politice sa-mi fie respectate gusturile. Am dreptul sa ma bucur de ce-mi place mie.
Asa cum la un concert de manele nu o sa se cante Wagner (nici macar in pauza) tot asa nici la un concert de muzica rock alternativ și piano-rock sa nu fie invadat spatiul cu manele.
E prea mult, si asa suntem un popor manelizat pe scara larga. Macar cei 25-30% neatinsi de acest microb, ce se apara cum pot ei mai bine de invazia manelistica, sa fie lasati in pace.
Asaltul manelelor si „manelelor” ne-a adus aici unde suntem. Ca una e ca un Minune sau Jador (de care nici nu stiam pana nu l-a prezentat PRO TV-ul in chip de mare armasar (pardon, concurent) la manelizatul Survivor), deci, una e ca acestia sa cante unde sunt doriti si ascultati (conform diversitatii, nu le va impune nimeni sa taca) si alta e sa nu mai scapi, dand de ei in orice emisiune, program, show etc. In Romania prea e totul o paranghelie.
Mai usor cu pianul manelistic pe scari. Unora le place Brahms. Oare cati mai sunt din astia? Putini, foarte putini. Cat voturile primite duminica de catre mareata si inexistenta opozitie romaneasca (si ea cam manelizata). Aia, de se considera democratica, nu discut despre auriferi sau alte sosuri.
Exaltarea asta in fata a tot felul de chestii gaunose, lipsite de orice continut este paguboasa pentru societate. Unde e marea Erika ce acum nu multe luni in urma era prezentata cu un elan demn de o cauza mai buna, ca marea salvatoare a femeilor din toata galaxia, nu doar de pe Terra. Suntem uneori prea mari pentru o Terra atat de mica.
Caderea asta in extazuri vizavi de lucruri de doi lei inseamna promovarea non-valorii ce nu mai tine de corectitudine. E doar despre gust.
Iar artistul Chris Martin trebuia sa stie ca acest gen de muzica e destul de controversat in Romania, si e destul de contestat si neacceptat de majoritatea celor care au platit un bilet sa-l asculte pe el.
Si mai intreb: artistul Chris Martin l-a pus pe afis pe artistul Babasha? L-a prezentat cu cateva zile inainte de concert cum ca vrea sa-l introduca pe scena pentru a-i da un avant si mai mare, dincolo de avantul de pe YouTube? Macar sa stie oamenii, sa nu fie luati pe nepregatite.
Comentariul meu nu ar fi fost atat de drastic daca nici asaltul articolelor de azi nu ar fi fost atat de mustratoare incercand impunerea unei corectitudini acolo unde nu e nevoie. Slava Domnului, manelistii se exprima absolut liberi, nu-i opreste nimeni.
Si mai e ceva: ca artist trebuie sa stii ca poti sa fii si huiduit pe scena. Au fost nume mari, au fost spectacole la La Scala in care bietul om a gresit niste note si a fost imediat sanctionat de public, asa ca nu inteleg ce atata tam-tam pe tema asta.
Babasha a cantat, publicul a fost nemultumit si l-a huiduit. N-a incercat nimeni sa-l omoare, Doamne Dumnezeule.
„Huiduitul este uneori o reacție împotriva unei producții extrem de lăudate, dar care s-a dovedit o dezamăgire (Opere ca Scala așteaptă întotdeauna să fie lăudate necondiționat), sau un protest (vulgar) contra unui cântăreț căruia i s-a făcut foarte mare reclamă. În trecut, acest lucru i s-a întâmplat lui Pavarotti”. - https://despreopera.com/2016/11/22/corul-dezaprobarii-a-huidui-sau-a-nu-huidui-la-opera/
Desigur, nu-i frumos si nici de dorit sa huidui. Nu-i normal si nici nu e de incurajat, nu dai dovada nici de desteptaciune, nici de gusturi alese, ci doar de lipsa de educatie, dar exista situatii gen Babasha cand nu mai ai alta alternativa.
Eu va multumesc, pentru ca am reusit sa vad un comentariu (sinteza). al unui habarnist (despre coldplay sau babasa, cum sunt si eu) nepartinitor si de un mare bun simt. sunt putini care pot sa isi exprime dezacordul si sa demonetizeze rasismul sau extremismul cu argumente. BRAVO!!!. poate daca aveti timp si "guru" de la republica va baga in seama vom citi articole mai bune decat ale lui dragos badea, specialistul de serviciu in toate