Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Transilvania e Ucraina

Cristian Tudor Popescu

„Liderii politici și religioși ai românilor ardeleni știau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci și unguresc, săsesc și evreiesc, și acest lucru s-a reflectat și în textul Declarației de la Alba Iulia”. Zbieretele făpturii din Parlament care produce masiv sudoare tricoloră, precum și indignările afișate ulterior de diverse personaje politico-jurnalistice la televizor, sunt vibrații ale aerului – deoarece zicerea liderului deputaților UDMR, Csoma Botond, corespunde adevărului.

Însă adevărului istoric, al anului 1918. În Rezoluțiunea de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918, scrie așa: „Principii fundamentale la alcătuirea Noului Stat Român – Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”. 

Totodată, Adunarea Națională precizează că toate aceste prevederi specifice statutului de autonomie provizorie sunt valabile până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal, care va da țării o nouă Constituție.

Astăzi, România are o Constituție care definește statul român ca național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Nu se mai poate vorbi, deci, de autonomie teritorială, juridică, administrativă ca în textul din 1918. Ci de drepturi și libertăți ale minorităților naționale, între care cea maghiară. Aceste drepturi și libertăți sunt poate la cel mai cuprinzător nivel din Europa, România fiind exemplară în politica față de minorități.

Pe subsemnatul, opinia dlui deputat UDMR nu mă revoltă câtuși de puțin. Căci ar fi bine dacă spiritul ei, conviețuirea pe principii de egalitate cetățenească între români și maghiari, ar guverna în politica din Ungaria și România. Din păcate, nu este așa. 

Înainte de dl Csoma, alte, multe, declarații și gesturi mă îngrijorează. Premierul ungar, Orbán, evită cât poate să pomenească numele statului român. Să rostească România, români. La fel, președinta Ungariei, Novák Katalin, care, venind în România fără să stabilească contacte oficiale cu conducerea țării, s-a fotografiat lângă o bornă vopsită în culorile Ungariei. Ministrul Sportului din România refuză să rostească versurile imnului național, în schimb, salută și cântă cu plăcere imnul așa-zisului Ținut Secuiesc. Și absentează de la întâmpinarea pe aeroportul Henri Coandă a delegației canotorilor români, întorși cu 8 medalii de la Europenele de la München, pe motiv că „n-a fost invitat”. În versiunea dlui Novák, UDMR a construit și modernizat săli de sport, bazine de înot și alte facilități sportive, nu guvernul României din care face parte. 

Îți recomandăm

 Așa-numitul Consiliu Național Secuiesc cere ca statele europene să se consulte cu maghiarii din România, înainte de a decide în legătură cu intrarea României în spațiul Schengen.

Ce semnifică toate astea? Premierul Orbán, în discursul din iulie de la Tușnad, spune limpede: „Noi, ungurii, nu suntem și nu vrem să devenim o rasă mixtă. Țările unde europenii și noneuropenii se amestecă nu mai sunt națiuni [...] Ungaria are ambiție. De aceea, în perioada dificilă care urmează, pentru a ne păstra ambițiile, trebuie să rămânem uniți. Patria trebuie să rămână unită, Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpatic trebuie să rămână unite. Această ambiție ne conduce. Întotdeauna am dat lumii mai mult decât am primit, întotdeauna s-a luat de la noi mai mult decât ni s-a dat, avem facturi care n-au fost plătite, suntem mai buni, mai harnici, mai talentați decât locul în care ne aflăm acum [...] Problema noastră e că armata Ungariei nu e suficient de mare în raport cu celelalte”.

Și fiindcă nu are destulă oaste, acest dictator dezgustător, care își bate joc sistematic de UE și NATO în calitate de membru, prea puțin pedepsit până acum, face jocul Rusiei invadatoare. Dacă Rusia și-ar atinge obiectivul, înfrângerea Ucrainei și recâștigarea dominației asupra Europei de Est, Orbán și-ar pune fularul cu Ungaria Mare și ar năvăli bucuros în Transilvania, susținut de Armata Roșie. Ca să asigure supremația rasei maghiare față de românii inferiori, care nici nu sunt europeni, nici nu există ca nație și nu merită să aibă un stat, cum zice Kremlinul despre ucraineni. Așa cum Stalin, după Al Doilea Război Mondial, a dat Ardealul României, Putin poate să-l dea Ungariei.

Ca și Rusia, Ungaria nu uită că a fost imperiu. Transilvania e pentru Ungaria ce e Ucraina pentru Rusia. Iată de ce, sprijinind împreună cu UE și NATO Ucraina, România luptă și pentru propria ei soartă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

sursa foto: Facebook / Nicusor Dan

România nu are o aeronavă oficială care să deservească nevoile președintelui statului (și eventual nevoile primilor oameni din stat în vizitele lor oficiale - șefi ai camerelor, premier, miniștri). Nu are nicio importanță care e numele omului ce ocupă postul de la Cotroceni - în ultimele 3 mandate Traian Băsescu și Klaus Iohannis, interimarul Ilie Bolojan sau actualul Nicușor Dan. Și nu are nicio importanță cine e președinte la Senat, la Camera Deputaților sau șef la Palatul Victoria.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Pe 3 ianuarie 1889, povestea spune că în piața Carlo Alberto din Torino, Friedrich Nietzsche a văzut un cal bătut cu sălbăticie de birjar. Filosoful a izbucnit în hohote de plâns, s-a dus și a îmbrățișat calul. A scos un geamăt și s-a prăbușit la pământ. Apoi, și-a petrecut ultimii 10 ani din viață complet nebun.

Citește mai mult