Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tratament contra depresiei de a fi român: Eram „sictirit” de toată România și de toți românii „hoți și leneși”. Eu făceam excepție, firește...

Fum de mici

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Nu cu mulți ani în urmă eram deprimat de tot ce mă înconjura. De români și România. Din formulare deduceți că azi nu mai sunt. Corect. Având în vedere că n-am emigrat, ce s-a putut schimba în așa scurt timp? Evident, nimic, cu excepția modului în care privesc acum lucrurile.

Ajunsesem să viețuiesc cu un sentiment de trădare, dublat, sau mai bine zis, triplat de sictir și lehamite. Devenise o stare cvasi-permanentă, alimentată de cotidianul presărat cu scene deja comune prin repetitivitatea lor, dar nu mai puțin frustrante: promisiuni, mici sau mari, neonorate; facturi întârziate sau neplătite; în general, episoade cu oameni care una zic și alta fac. Rude, prieteni, colegi, șefi, clienți, toți convergeau spre arhicunoscutul portret-robot al românului: mincinos, hoț, leneș.

Ca și cum ai vrea să intri într-un supermarket și te-ai trezi într-un bazar. Și asta zi de zi, de fiecare dată. Tu pleci de acasă cu lista de cumpărături și banii potriviți, și te aștepți să ajungi într-un loc septic, cu produse ce te așteaptă pe rafturi curate și cu prețurile la vedere. Și când colo, aterizezi într-un loc gălăgios și murdar, în care găsești te miri ce, mai puțin ceea ce cauți, în care unii trag de tine iar alții te ignoră complet, unde trebuie să te târguiești mereu și pentru orice, iar principala grijă ajunge să fie aceea de a-ți păzi portofelul.

Așa se face că, după ceva timp, mi-am pierdut orice încredere în cei din jur. Trădarea resimțită cvasi-permanent s-a osificat, inevitabil, în convingerea că mă pot aștepta la orice din partea românului, dar întotdeauna în defavoarea mea. O convingere care se potrivea mănușă cu natura mea anxios-depresivă: incertitudinea îi pria de minune anxietății, iar expectativa unor rezultate negative mă împingea spre depresie, tocindu-mi orice motivație până la sila de a mai face ceva.

Eram „sictirit” de toată România și de toți românii. Eu făceam excepție, firește; eu eram „special”, deasupra tuturor. Grandomanie? Sau mecanism psihic de siguranță? Sau poate și una și alta: în orice caz, credința mea că le sunt superior m-a ferit, probabil, de gândul sinuciderii. Deși am avut momente, rare e drept, în care gândeam că o moarte naturală ar fi preferabilă unei astfel de vieți în care cu greu poți găsi vreun sens oricărei acțiuni.

O primă fisură în lehamitea mea național-masochistă s-a produs atunci când am observat că, spre mirarea mea, nu doar românii, ci și străinii, adică expații, după ce petrec ceva timp în România, ajung să se comporte de aceeași manieră deprimantă pentru mine. Promisiuni neonorate, facturi întârziate sau neplătite, și câte altele. Surpriză! În loc să mă deprime și mai tare, într-un fel oarecum pervers, constatarea m-a înviorat. Atunci a început să prindă rădăcini firave ideea că poate mediul e cauza, și nu omul. Poate că românii, luați ca indivizi, și România, nu sunt același lucru. Poate confund copacii cu pădurea.

De ce nu? În fond, pădurea egal copaci, plus climă, plus sol, plus faună, plus factorul antropic, plus... Iar atunci când vorbim de copaci, nu vorbim doar de plantele în sine, ci și de pozițiile relative ale unuia față de celălalt. Prin urmare, dacă scoatem toți copacii dintr-o pădure și îi punem la întâmplare în altă parte, mai putem vorbi de aceeași pădure? Eu zic că nu. Copacii care prosperau în vechea așezare ar putea la fel de bine - adică rău - să moară din cauza noilor condiții. În orice caz, ne putem aștepta să aibă o cu totul altă evoluție. Tot așa și România: egal popor, plus geopolitică, plus economie, plus istorie...

Bănuiala avea să-mi fie confirmată de psihologi, ale căror studii au arătat că, atunci când îi judecăm pe alții, suntem înclinați să punem aspectele negative mai degrabă pe seama defectelor de caracter ale respectivilor, decât pe seama circumstanțelor.

OK, ar putea spune cineva, și atunci nu există nici o relație între copaci și pădure? Nu e nicio legătură între români și cum arată țara lor? Suntem niște îngerași de oameni condamnați să trăiască în iadul numit România?

Nu, nicidecum. Lucrurile nu stau nici pe departe așa, din exact același motiv pentru care nici testele de personalitate nu sunt utile cu adevărat. Fiindcă suntem niște animale sociale. Aceiași psihologi ne arată că individul nu are un comportament unic, ci acesta se modifică în funcție de context. Nici nu e greu de observat: într-un fel te comporți cu familia, altfel cu prietenii, altfel cu colegii, sau în public.

Punând cap la cap observațiile, prima concluzie pe care am tras-o a fost că românii sunt OK, nici mai buni și nici mai răi ca alte nații. O concluzie benefică, care mi-a permis să-mi explic de ce oameni care respirau încredere prin toți porii erau totuși capabili să-mi dea țeapă: din cauza intereselor grupului căruia îi aparțineau: familia, compania. Așa am înțeles, de exemplu, că plata facturilor e întârziată nu din cauza lipsei de caracter sau a neglijenței persoanei mele de contact, ci mai degrabă a intereselor, necunoscute mie, ale firmei în care era angajată. Am mai înțeles că operatoarea de la call-center nu e „o proastă de la țară care nu-și cunoaște produsele”, ci mai degrabă un angajat insuficient instruit din cauza zgârceniei patronilor.

Așa am reușit să-mi recapăt încrederea – e adevărat, foarte prudentă – în cei din jur. Sunt mai încrezător în persoanele fizice, dar și mai circumspect cu cele juridice. Nu de alta, dar orice abstracțiune are empatia zero, oricât de „persoană” ar încerca să apară din reclame. Iar atunci când cineva îmi înșală așteptările, înainte să-l taxez moral, mă întreb care e totuși cauza cea mai probabilă: caracterul respectivului, sau mediul din care face parte?

Totodată, am tras și cealaltă concluzie, mai puțin plăcută: România e, totuși, „defectă”. De ce e așa? Nu așteptați un răspuns detaliat de la mine fiindcă nu sunt de meserie. Logic pot să spun doar așa: dacă românii sunt OK și România nu, problema e în diferență. Adică în geopolitică, economie, istorie...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • https://munchies.vice.com/en_us/article/bm33pm/germany-is-enlisting-garbage-cops-to-curb-its-massive-grilling-trash-problem
    • Like 1
  • Pe de o parte este natura umana, care ii determina pe oameni sa fie hoti, lenesi, corupti, prosti, delasatori etc. iar pe de alta parte este societatea, care incearca sa ii determine pe oameni sa nu fie asa.
    Societatea romaneasca este defecta si ii face pe romani sa isi manifeste implicit calitatile astea negative. Normal ca daca un strain ajunge in Romania si vede ca poate isi va da curs naturii umane.
    • Like 0
  • Jucand la ruleta nu te face mai destept, drag editorialist : A fi negativist asupra unei realitati romanesti tine, in primul rand, de claritatea de a vedea dincolo de "povestea" spusa obsesiv, ca in Romania este un fel de paradis al printeselor virgine. Domnii mei, si eu servesc "mici", asta nu inseamna ca sunt PSD-ist sau ma identific cu titilul articolului, desi cunosc destui care ar vrea sau sugera mai mult sau mai putin voalat acest lucru. Un sfat : daca vreti sa vindecati prostia convingeti-i pe baietii destepti sa nu mai sparga normalitatea sau sa se foloseasca de ea in scopuri personale si sa inceapa sa construiasca. (constructie de orice fel)
    • Like 1
    • @ HyperX Radu Panaitescu
      *convingeti-i
      Ce treabă au prințesele virgine în povestea asta? E adevărat că țările române au fost mult timp pașalîc, dar de aici pînă la islamizare...
      • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Domnule postac : sa inteleg sa fii absurd este o calitate, ca sa ma exprim elegant, gasita numai pe plaiuri mioritice si in doze de stupizenie duse spre extremism. Este o metafora care sugereaza discrepanta (ruptura) dintre ceea ce ni se ofera ca propaganda zilnica si realitate !
      • Like 2
    • @ HyperX Radu Panaitescu
      Ce frumos e să ne rupem în figuri metaforice fără să știm barem la ce folosește o cratimă... și mai frumos e cînd punem etichete fără să avem noțiunea termenilor din ele! Sublim de-a dreptul.
      • Like 1
  • <<Eram „sictirit” de toată România și de toți românii „hoți și leneși”. Eu făceam excepție, firește...>>. Cred că există o metodă, o rețetă care să ne poată ajuta să ne ajute să trecem peste aspectul „hoți și leneși„ inspirată de la exemplul de aseară care s-a repetat. Mă refer la neparticiparea la protest într-un număr suficient de a fi luați în seamă. Cei care au lipsit aseară și în alte multe seri , sunt cei care au venituri materiale mult peste medie, au poziții cel puțin bune în toate sensurile (casă, serviciu, mașină, poziție socială, etc.). Deci fiind în această poziție trebuie doar să treci pe lângă cei care sunt „sub„ tine fără a avea nici o preocupare sau remușcare. Fiecare cu norocul lui până la urmă, nu ! Ce aș vrea să subliniez este faptul că acest tip de persoană cu un astfel de comportament cred că îl găsim doar în...București. De ce ? Pentru că întreg aparatul central administrativ, guvernamental, etc., etc., etc., se găsește în capitală și ”înghite” zeci de mii de posturi de lucru. Sunt cei mai bine plătiți și pentru a fi siguri că vor vota ÎNTOTDEAUNA cu cei pe care îi...slujesc.
    • Like 1
    • @ Dorel Romica Palenciucc
      Mihai check icon
      Obiectionabil.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Foarte! În primul rînd: feriți-vă de etichete!!! Ele de fapt îi reprezintă pe cei care le folosesc. ;)
      • Like 0
  • A spune ca Romania este defecta este la fel cu a spune ca armele omoara oameni. Realitatea sumbra demonstreaza ca noi suntem defecti si ca oamenii omoara oameni.
    • Like 1
  • Mihai check icon
    De acord ca circumstantele fac diferenta. Un lucru care sigur face rau romanilor este felul in care se vad pe ei insisi -colectiv vorbind. Studiile de perceptie (neuromarketing, adica multinationale care baga bani in astfel de studii ca sa afle cum sa-si pacaleasca clientii in mod eficient facandu-i sa creda ca demersul de cumparare al produsului respectiv este exclusiv vointa clientului respectiv) au aratat ca, creierul nu prea face distinctie intre realitatea -sa-i spunem fizica- si realitatea indusa/augmentata. Mai concret , a) daca sunt in autobuz si vad un hot care fura din buzunarul cuiva, creierul meu intra in alerta si ia niste masuri in interiorul meu in consecinta (comanda generarea unui cocktail de hormoni, dintre care testosteronul este cel mai cunoscut (din vreo 40 de tipuri de hormoni prezenti in organism) care este responsabil cu agresiunea si ma ajuta sa fiu "gata de lupta" in cazul ca hotul acela se va "muta " si la mine sau mai mult, in cazul in care iau atitudine si il deconspir, ma pregateste pentru riposta fizica. Pentru o scurta perioada de timp, organismul meu este in alerta maxima, gata pentru "lupta sau fugi" . Aceasta stare de alerta consuma foarte multe resurse interne pe termen scurt -diverse procese in care inima pompeaza mai mult sange, adrenalina este maxima- iar mai tarziu, dupa ce "evenimentul" a trecut, voi simti oboseala, sfarseala, somn, lipsa de apetit pentru orice nu este odihna si recuperare ; b) atunci cand vorbesc cu cineva si spun: " romanul este hot", din acel moment organismul meu intra intr-o stare similara cu cea descrisa la punctul a), poate nu atat de dramatica si de iminenta, dar organismul meu trece prin aceleasi circuite de aparare -doar ca intensitatea este mai redusa. Acum hai sa ne imaginam ca eu spun " romanul este hot" de vreo......30 ori pe luna. Tocmai imi irosesc resursele chimice interioare ca si cum as vedea un hot in realitatea fizica de vreo 10-20 ori (nu stiu exact proportiile iar studiul pe care l-am citit nu dadea cifre exacte in sensul asta). De ce aleg sa ma pun singur intr-o alerta ne-necesara ? Everyone's quess: obisnuinta fatalitatii, lipsa de informare, familie sau prieteni care ma influienteaza, televizor/ziare, etc. Asta este partea nasoala a creierului nostru. Partea buna a aceluiasi creier este ca daca ALEG sa acord incredere unui om-fara a fi naiv si ma lasa dus de nas ci doar ii acord privilegiul de buna credinta-, creierul se va relaxa intr-o oarecare masura si imi va da posibilitatea sa-l evaluez pe acel om si cu simturile. In consecinta voi avea "instrumentele corecte" -simturile- cu care sa evaluez ce se intampla cu acel om dupa ce am ales ca este de buna credinta. My 2 cents.
    • Like 0
  • deci pana la urma ai descoperit ca sunt si altii mincinosi, hoti si lenesi nu numai noi si a doua descoperire ar fi ca de fapt nu noi suntem de vina? Nimic nou
    Tratamentul despre care e vorba in titlu e de fapt de genul ”lasă bă ca fura si altii nu numai romanii si pana la urma nu suntem noi de vina ci conjunctura. Sa ne simtem bine deci si sa nu mai fim depresivi”
    Bun așa.
    • Like 2
    • @ Cupse Ovidiu
      :)))))))))) ai și tu dreptate... dar cred că adevărul e pe la jumătate. Asta ca să fac și o rimă. :P
      • Like 0
  • Cred că trebuie să facem transfuzie cu percepțiile unor străini, care apreciază România. Vezi: https://www.facebook.com/acasainro/videos/2164291866920041/?fref=mentions

    • Like 0
  • dan check icon
    Ii sugerez autorului sa stea in afara tarii cativa ani dar intre timp sa citeasca presa ,va avea o mare surpriza cand va vedea cum in orice alta tara civilizata populatia este activa civic , este mai civilizata ,mai atenta cu mediul inconjurator ,asadar oricum am face tot la individ ajungem si la buna sau proasta crestere.
    Spuneti ca mediul e de vina si nu omul ,la o analiza mai atenta mediul este creat tot de om ,in cazul Romaniei nepasarea ,lehamitea de a vota ,votul fara ratiune doar pentru ca PSD "ne da" a facut ca mediul sa se degradeze .
    Inteleg ca ati gasit o portita ca sa nu innebuniti la propriu dar e o mare pacaleala ,in afara globului de cristal e alta lume , e ca si cum ai locui intr-o casa curata dar afara te napadesc gunoaiele aruncate de vecini.
    • Like 4
    • @ dan
      Exact. La fel cum, unii romani plecati prin tari straine, nu deprind obiceiurile positive de acolo. Ci continua si in Germania sau Anglia cu tot felul de naravuri indoielnice.
      • Like 0
  • Contest cele scrise! Romanii sunt hoti, lenesi, fara cuvant! V-o spune, din nefericire, tot un roman. Cei care nu se incadreaza in profil au parasit Romania. Poporul a ales hotia ca stare proprie lui. Lenea ne caracterizeaza pana si in ziua de vot. Vedeti "intelectualii" blazati care nu se coboara duminica din pat sa mearga la vot! Ei sunt niste dumnezei, care stiu totul despre biserica in care n-au mai calcat de cand i-a imbaiat la botez. Scarba este cea mai potrivita reactie fata de aceasta natie. Daca v-ati oripilat de cuvintele mele, aflati ca toate sunt romanesti, prezente in dictionar.
    • Like 3
    • @ Dumitrescu Ioan Catalin
      Și dacă intri în biserică des asta te face moral? :)) Cîți pioși am văzut eu dînd din mîini ca descreierații în timp ce treceau pe lîngă o biserică, apoi reluînd spartul semințelor ori înjuratul... mai mulți decît firele de păr din cap. Și nu, n-am nici măcar o tentă de chelie. :P
      • Like 1
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Cred ca remarca nu are neaparat treaba cu religia in sine. O pot continua si eu: aveam in Romania o vecine prezenta la biserica in fiecare duminica. Iar dupa slujba venea acasa, si pe bancile din fata blocului statea la barfa cu alti vecini. Deci ce folos, in final? - a nu se intelege gresit; nu am nici o legatura cu nici o biserica, personal nu practic nici o religie.
      • Like 0
    • @ Dumitrescu Ioan Catalin
      Cei care au dorit sa traiasca frumos, sa aiba parte de o existenta tihnita, au emigrat. Romania nu ofera sub nici o forma o astfel de viata. Si nici nu o va oferii in urmatorii ... 25 de ani.
      • Like 0
    • @ Dumitrescu Ioan Catalin
      De unde anume ma cunosti, domnule Dumitrescu? Cum iti permiti sa ma caracterizezi in vreun fel fara sa stii cat muncesc, cum traiesc, la ce visez?
      In familia ta se fura, se leneveste si se minte asa cum se respira? Copiii tai vor fura, vor puturosi si vor minti?
      Simplul fapt ca articulezi primul intr-o discutie o judecata de valoare , ca formula atotcuprizatoare si aplicabila unui numar urias de oameni, nu te scoate in afara sferei ei de aplicare.
      Mai degraba aduce cu scuipatul fix in sus.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult