Trecutul nostru zace în gunoi. O imagine dureroasă de la Ghimbav

O știre apărută inițial pe rețelele de socializare, pe grupul unor pasionați de aviație, anunța cum una dintre fostele hale de producție ale IAR Ghimbav a fost demolată cu tot cu materialele din interiorul acesteia. Știrea era ilustrată cu imagini ale unor bucăți din fuselajul unor planoare recuperate de oameni pasionați de aviație de la Aeroclubul Brașov. Au scos de sub dărâmături fragmente din aeronave prototip sau piese ale acestora, găzduite cândva de acel hangar. A fost însă prea târziu pentru salvare deoarece totul a fost făcut una cu pământul.

O astfel de știre se propagă de obicei în cercurile pasionaților de aviație și rămâne acolo, generând mai mult o revoltă interioară în fiecare dintre noi, revoltă pe care am simțit-o și eu de la distanță, citind mărturiile celor care au relatat de la fața locului. Am văzut cum oameni pasionați de istoria aviației au recuperat piese din moloz și le-au transportat într-un loc sigur pentru a încerca mai târziu o reconstituire, așa cum au făcut-o în trecut și cu alte aeronave. Și printre dărâmături au găsit dosare, planuri și documentație despre care oamenii de la aeroclub spuneau cu tristețe că nu au apucat să le desfacă pentru că a plouat pe ele și erau aproape distruse. Știu, sunt doar niște obiecte sau dosare vechi. Și totuși, de ce este nevoie să le salvăm?

Să vă spun o scurtă poveste.

În iarna anului 2006, mai mult forțat de împrejurări, am trecut poarta unui muzeu. Se numește Deutsches Museum și se află în Munchen. Trebuie să recunosc că în momentul când grupul din care făceam parte a decis să viziteze acest muzeu nu am fost prea entuziasmat. Unii spun că este cel mai mare muzeu de știință și tehnologie din lume. Se poate să fie așa. O zi este prea puțin pentru o vizită la Deutsches Museum. Indiferent cât timp petreci acolo, este foarte interesant sentimentul pe care îl ai după aceea. Eu am plecat înțelegând mai bine de ce Germania este acum cea mai puternică forță economică a Europei.

Daca aveți ocazia să ajungeti în Munchen, vă recomand să vizitați acest muzeu, chiar dacă nu sunteți pasionați de știință și tehnologie. Veți înțelege prețul pe care îl pune o națiune pe dezvoltare, sub toate formele ei, dar mai ales prețul pe care îl pune pe educație. Și dacă veți auzi scurte povești despre sistemul de învățământ tehnic german, despre școlile de ucenici, despre istoria unor firme manufacturiere care și-au clădit prestigiul în zeci de ani, veți înțelege și de ce în Munchen există unul dintre cele mai prestigioase muzee dedicate tehnologiei. 

Unul dintre articolele apărute online despre demolarea hangarului de la IAR Ghimbav a fost ilustrat cu o fotografie de colecție: Iosif Șilimon, un proiectant de aeronave român, o figură extrem de carismatică, aplecat peste masa de lucru cu planuri și cărți, îmbrăcat foarte elegant, la IAR Ghimbav, în perioada când era cunoscut ca un mare constructor și organizator al producției de aeronave românești. Interesant este că fotografia nu are nimic din aerul comunist al acelor vremuri. A fost inginerul șef și mai târziu directorul tehnic al fabricii, Un om școlit în perioada interbelică, a cunoscut perioada grea a anilor '40 - '50 la IAR, dar și transformările din industria aeronautică română din anii '60 - '70.

50 de ani mai târziu, într-un noiembrie ploios din 2019, un hangar al fabricii a fost demolat. În moloz, câțiva pasionați au găsit documente îmbibate de apă peste care probabil, cu zeci de ani în urmă, ingineri precum Iosif Șilimon se aplecau zi de zi. Documente și fragmente din prototipuri ce reprezintă mii de ore de muncă pentru a concepe și a construi aeronave de la zero. Oameni precum Iosif Șilimon înțelegeau faptul că proiectele lor reprezentau o parte din dezvoltarea unei națiuni. În acele vremuri, ei construiau pe bazele puse de alți oameni între cele două războaie. Este cu atât mai impresionant cu cât transformările politice de după 1950 nu i-au abătut de la drumul în care credeau, acela de a crea tehnologie în domeniul aviatiei. Acești oameni înțelegeau foarte bine ceea ce lumea modernă numește „proprietate intelectuala" (IP - Intellectual Property) pe care companiile pun atât de mult preț azi.

Din acest motiv, în momentul când îți distrugi cărămizile unei fundații la care foarte mulți au muncit, îți distrugi, de fapt, viitorul. Este un lucru pe care noi, cei care ducem acum Romania mai departe nu îl înțelegem. Și cum se pare ca nu l-a înțeles nici directorul fabricii, care citat de ziarul Libertatea a spus ca „Un fuselaj de planor nu mă interesează, era un rahat". Șocant, nu-i așa? Dar nu este suprinzătoare atitudinea pentru că sigur nu ați auzit de aeronave proiectate acum de IAR. Lipsa dezvoltării propriului IP nu aduce prosperitate. Lipsa respectului pentru trecut aduce doar sărăcie. Este un lanț pe care la un moment dat după anii '90 l-am rupt și pe care nu am reușit să îl refacem suficient de repede. Au trecut zeci de ani și multe generații care au crescut fără busolă, ducându-ne pe noi toți spre situația în care suntem azi.

Prosperitatea unei națiuni nu apare din nimic, ci este construită mereu pe un istoric. Există mereu o continuitate și o tradiție care se transmit peste ani și generații, indiferent de stadiul de dezvoltare al tehnologiei. Înțelegând trecutul, ne putem construi viitorul.

Deutsches Museum nu există pentru că Germania este o țara bogată. Națiunea germană prosperă pentru că a putut construi în timp, fără să își distrugă trecutul sau fără să îl disprețuiască.

Din acest motiv e bine să ne aplecăm spre știrile de felul celor venite de la IAR. Ele ne pot explica unde am greșit, dar ne pot arăta și drumul pe care va trebui să îl urmăm. Acum suntem în punctul în care am uitat că am proiectat și fabricat avioane. Poate e vremea să învățăm că, la scara istoriei, un fuselaj de planor scos dintr-un vechi hangar ne poate schimba viitorul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp