Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tricolorul sus în tribuna finalei Indian Wells!

Bianca Andreescu -

(Foto: BNP Paribas Open)

Bianca Andreescu m-a făcut să urlu de parcă ar fi câștigat Simona Halep! Cred, iubitori ai tenisului, că de la Martina Hingis n-am mai văzut o jucătoare de 18 ani cu atâta inteligență și maturitate în joc!

Bianca nu seamănă cu niciuna dintre jucătoarele de top ale momentului. Departe de monotonia loviturilor tari pe care o practică multe, românca din Canada face un joc uluitor de variat – slaisuri de rever și de dreapta alternând cu lovituri năprasnice, scurte urmate de loburi, lifturi înalte tactice, veniri curajoase la fileu, încheiate cu drive-volé-uri imparabile.

Dar cu adevărat impresionantă mi se pare forța mentală de călugăr tibetan a acestei puștoaice. După meciul lung și dur din semifinala Indian Wells împotriva Svitolinei, câștigat pe muchie de cuțit, finalul încleștării cu marea campioană Angelique Kerber a fost de-a dreptul lamă de ras!

Condusă cu 3-2 și break în setul decisiv, părând la capătul puterilor, cu dureri în umăr și crampe în pulpe, nu știu, efectiv nu știu cum a reușit să ia 3 ghemuri la rând.

Apoi a servit și a avut 3 mingi de meci!

Ca o luptătoare aikido, Kerber a agățat tot!... La 5-4, îmi era teamă că Bianca nu se mai ridică de pe bancă...

S-a ridicat, a lovit la risc, decisiv, în tot ce îi venea de dincolo de fileu, căci altă șansă nu mai avea...

Și a învins! Parcă niciodată n-am simțit atât de limpede sensul expresiei „Soarta îi ajută pe cei îndrăzneți”...

Discursul victoriei l-a încheiat mulțumind în românește celor care au ridicat tricolorul în tribunele marelui turneu californian.

Bianca Andreescu este cu siguranță la începutul unei mari povești în tenis. Jurnaliștii americani zic că asta i se trage de la „rădăcinile ei românești”! Așa să fie...

Poate ni se trage și nouă ceva de la Bianca!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult