
Trump a anunțat declanșarea unui război mondial. Economic, dar tot război se numește, din păcate. Războiul tarifar al lui Trump anulează decenii de eforturi de reducere a barierelor tarifare în cadrul rundelor GATT/OMC. Pune între paranteze cooperarea socială la nivel global bazată pe teorii economice conturate și rafinate acum mai bine de o sută de ani: teoria avantajelor comparative și, mai apoi, teoria avantajelor competitive. Va genera haos și întreruperi pe lanțurile de valoare, va reseta din nou schimburile comerciale internaționale, generând o nouă concentrare a piețelor și noi interdependențe care vor ține cont de izolaționismul pe care l-a ales SUA prin acest război.
Războiul se va întoarce rapid împotriva americanilor de rând. Se vor închide companii (cele care exportă masiv componente sau produse finite), va apărea penuria până când economia americană va putea prelua ceea ce se producea mai bine și mai ieftin în altă parte și vor crește prețurile. Creșterea prețurilor este inevitabilă din mai multe motive: cei care vând în SUA vor îngloba în prețul lor taxele vamale, cererea va depăși oferta (lovită de taxele vamale), efectul de deturnare de comerț pe foarte multe produse (sunt înlocuite bunuri și servicii din afara SUA cu altele din interior mai scumpe). Șomajul și inflația vor fi efecte directe și imediate ale acestui Război Mondial denumit cinic de Trump ”Ziua Eliberării”. Cum naiba taxarea să fie despre eliberare?
România, pe parte comercială, este mai puțin afectată direct, deocamdată. Să sperăm că vom rezista suficient de mult până când Trump va fi nevoit să facă iar pace. La noi riscul constă, mai degrabă, în efectul de contagiune. Dependența de Germania, Franța, Italia sau Olanda (intra-UE) și dependența de UK (din afara UE) poate să ne împingă într-o recesiune în câteva luni. Deci, trebuie să rămânem foarte prudenți în perioada următoare. Timpul nu va curge în favoarea agresorului, ca în orice război.
Vin vremuri de război, nu de pace!
Ieri a început un nou Război Mondial, din păcate! Trump, în loc să aducă pacea promisă, aduce acest război care nu are cum să ducă la ceva bun...
Al doilea război mondial a pornit tot de la un protecționism similar dus de marile puteri economice ale lumii... Se pare că nu învățăm nimic nici din istorie și nici din cărțile de economie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"O sa fie..."
Scrisoare fără adresant…
Motto: În a timpului clepsidră, ce e viața? O secundă…
Un grăunte din nisipul înecat de-a mării undă…
Timpul („chestia” aia pe care o risipim cu nonșalanță în trecerea prin trăire!) nu mai are răbdare. Nu doar cu mine, un bătrânel ajuns în pragul pensiei anticipate, ci cu toți trăitorii planetei...
N-avem „timp” să ne iubim unii pe alții, căci alergăm ca nebunii într-o cursă fără învingători în care timpul parcă nu mai contează, deși e finit pentru fiecare dintre noi. Ne lăsăm purtați de valul trăirii, convinși fiind că alegerile noastre sunt cele potrivite.
Avem de ales (a câta oară?) un nou președinte. Candidați sunt cu duiumul. Televiziunile fac „spectacol” dezbătând tot felul de scenarii, „boborul” privește buimac aceste „dezbateri” și nimeni nu bagă de seamă gradul de manipulare în care „dansăm” cu atâta voioșie...
„Sistemul” (despre care se tot vorbește fără ca cineva să-l poată defini!) știe cum să se perpetueze. Are tot timpul la dispoziție „materialul” necesar în proporție de 40%...
N-are sens să-mi lungesc vorbăria. Închei cu o epigramă:
Ce alegi când n-ai ce-alege...
Muști momeala (ca bibanu‘)
Sau „alegi” să dai cu banu‘
Știind că, om serios,
Poți să fii și norocos?
Da, "timpul trece peste noi cu nepăsarea hoțului grăbit, ce strânge prada fără să se uite"(Shakespeare)
Altfel, viața este un set de senzații create de creier. Pe o parte intră (pe cale neuronală) informații de la senzorii din organele de simț (văz, auz, miros, gust, tactil). E vorba de fapt de impulsuri electrice sau electrochimice care străbat sinapsele.
Pe partea ailaltă iese o "compunere" la care creierul adaugă și ceva din memorie. Și-avem o minunată realitate, frumos colorată cu ciripit de păserele și miros de iasomie. Iar valurile îți gâdilă tălpile, pe nisipul fierbinte. Asta în varianta optimistă..
E vorba așadar de o realitate online, furnizată de rețelele neuronale.
Iar în somn, atunci când visăm, avem parte de o realitate offline, creierul fiind "deconectat de la rețea"(simțuri)..
Partea cea mai frumoasă e că timpul devine irelevant.
Putem călători în vis, oriunde în timp și spațiu, fără teamă că rămânem fără benzină. Ne putem întâlni/conversa chiar cu cei dragi, pe care i-am pierdut cândva, fără a fi deranjați de nimeni și de nimic.. E doar o iluzie..
Dar la fel e și realitatea percepută senzorial.. Neuroștiințele au ajuns la concluzii interesante privind iluzia realității.
Și când te gândești că Democrit vorbea despre asta cu Leucip (profesorul lui), înainte de Cristos..
https://www.youtube.com/watch?v=R4dm7p5e1GA
Politica economica a lui Trump e imprevizibilă, pitecantropul de la White House poate schimba mâine macazul, nu ar fi o surpriză. O avea și el în echipă ceva minți mai luminate, politica economica se poate schimba oricând.
Iar al doilea război mondial a început din alte cauze , că o fi fost și protecționismul economic printre ele, asta e altceva. Cel puțin așa scrie în cărțile de istorie, dar poate d-l Păun știe mai bine...
Rămâne de văzut cine e sălbaticul din poveste..
În legătură cu AUTODISTRUGEREA lumii, cred că vă repeziți cu această concluzie. Eu cred că e ca în glumele cu radio Erevan: nu e vorba de un ev întunecat și conflictual, ci de un viitor care se așează în altă paradigmă. Și nu e vorba de autodistrugerea omenirii, ci de distrugerea vechiului sistem politico-economic pentru a lăsa locul celui nou....
Nu inteleg de ce incerci sa justifici actiunile lui Trump fara macar a sti care sunt acele actiuni.