foto: Artem Priakhin / Zuma Press / Profimedia
Nu mai vorbiseră de mult timp, așa că bucuria a fost mare când Putin a auzit vocea lui Trump la telefon. A intervenit ceva – adică patru ani guvernul Biden, dar acum puteau relua conversația ca doi vechi prieteni. Într-o prietenie, nu contează ce se întâmplă între timp – o invazie, un război – adevărații prieteni continuă pur și simplu de unde au rămas. Complimentele reciproce curgeau din belșug, fiecare mai „great" decât celălalt. Trump pare uneori selectiv în ceea ce își amintește, dar marea sa promisiune de a aduce pacea rapid era încă proaspătă în mintea lui. Iar Trump gândește în soluții, în „deals", are un instinct ascuțit pentru putere și pârghii de influență. Astfel, îl folosește pe Elon Musk ca leveras împotriva adversarilor săi interni, concepe împreună cu Israel o soluție pentru Gaza fără palestinieni, iar Ucraina trebuie să se mulțumească cu ceea ce Putin și Trump consideră împreună o idee bună.
Conversația lor atinge în treacăt și Europa, amintindu-și cum, acum 80 de ani, americanii și rușii și-au dat mâna pentru a salva continentul. Uită însă că atunci au trecut peste prăpăstii ideologice pentru a învinge nazismul – fiecare din propriile convingeri: democrații și comuniștii îl vedeau ca pe răul absolut și, în final, l-au învins. Astăzi, nici de-o parte, nici de cealaltă, nu mai există idealuri, doar un vis de măreție. Apropierea celor doi lideri seamănă mai degrabă cu alianța dintre Mussolini și Hitler, care visau amândoi la imperii grandioase și își eliminau adversarii cu o ingeniozitate diabolică. Calea cea mai scurtă către visele lui Trump și Putin pare a fi slăbirea Europei – "Let’s make America great again" sună tot mai mult ca "Let’s make Europe small like never before in history"... Groenlanda trebuie cedată, Ucraina divizată – cine urmează?
România, țara în care locuiesc, este de câteva luni obsedată de fenomenul Călin Georgescu, candidatul pro-rus la președinție, desemnat deja în cercurile sale drept "president-elect", făcând referire la faptul că primul tur de scrutin din 24 noiembrie, unde a ieșit câștigător-surpriză, a fost anulat. Georgescu a reușit să atragă electoratul prin clipuri scurte, în care subiecte precum credința, națiunea și patria sunt livrate pe înțelesul unui public de altfel profund divizat, dar folosind micro-targetarea pe rețelele sociale îi servește pe toți. Unii primesc mesaje despre viața conform principiilor creștine, alții despre alimentație sănătoasă și reîntoarcerea la natură, alții despre "România pentru români", lupta împotriva corupției, înțelepciunea rusească sau chiar ode aduse Legiunii Arhanghelului Mihail (o mișcare fascistă paramilitară din anii ’30 și ’40). În plus, este cert că influenceri au fost plătiți pentru a promova aceste mesaje (justiția a început o investigație asupra sursei acestor fonduri, în condițiile în care Georgescu declarase că nu are buget de campanie).
Cel mai convingător clip promoțional din tabăra Georgescu este un spot profesionist, în care candidatul se plimbă prin zăpadă, urmat de imagini în care călărește în galop, îmbrăcat în straie tradiționale, și înoată în ape înghețate, într-un peisaj hibernal. Un mesaj de forță, masculinitate și conexiune cu natura, de dragoste pentru patrie și popor și de lider ales de Dumnezeu. Leni Riefenstahl ar fi aprobat – Triumph des Willens în format TikTok. Este un mesaj a cărui atracție o pot înțelege, dacă uit pentru o clipă să gândesc critic. Promisiunea simplității, a ordinii, a întoarcerii la natură și la trecut. O retorică ce prinde teren pe fondul disconfortului creat de o societate tot mai complexă, tehnologizată și impredictibilă. Mari gânditori precum Martin Heidegger, Emil Cioran și Mircea Eliade au fost atrași și ei, acum 90 de ani, de un astfel de discurs. Și în vremea lor, societatea era în criză din cauza industrializării și alienării, iar lor le-a devenit limpede prea târziu ce se ascundea, de fapt, sub lozincile despre iubirea de țară, familie tradițională și pământ natal – intoleranța.
În realitate, Georgescu provine din zonele obscure ale fostei Securități, se înconjoară de oameni care servesc într-o veritabilă Legiune Străină românească ce luptă în Congo și își finanțează campania prin relații dubioase cu afaceriști suspecți de fraudă. Între timp, în România temperatura socială crește. Alegerile anulate nu au fost urmate de dovezi clare, ca să justifice decizia, iar președintele Iohannis și-a dat demisia. Georgescu își clamează victoria inevitabilă sub administrația Trump. Este convins că, cu „ajutorul lui Dumnezeu”, totul se va așeza în favoarea sa. Statul și serviciile par anemice sau ocupate cu luptele lor interne și în tot timpul ăsta nimeni nu răspunde oficial la întrebarea esențială: a existat sau nu amestec rusesc? Au fost atacuri cibernetice? Mii de conturi false pe Telegram și Facebook? TikTok? Influențatori plătiți?
Între timp, americanii vin în Europa și își exprimă disprețul față de un continent care "contribuie prea puțin" la NATO și critică cenzura europeană asupra democrației – folosind ca exemplu România, aud bine?! Brusc, vălul cade de pe ochii mei – imixtiune rusească sau americană, care e diferența? Ambele puteri folosesc aceleași metode pentru a-și răspândi "adevărurile alternative" și a-și consolida influența: rețelele sociale. Modul în care Elon Musk a folosit X pentru campania lui Trump sigur a fost pe placul lui Putin.
Modul în care Trump a desființat USAID, a devenit președinte al Institutului Kennedy și a intimidat jumătate din America este putinism într-o formă pe care SUA nu a mai experimentat-o pe propriul teritoriu, mascată prin manipulări pe rețelele sociale. „USAID era corupt, sectorul artistic este putred, iar o parte a guvernului este inutilă” – sunt mesaje care se răspândesc ușor atunci când controlezi media și poți decide cât de des să fie promovate publicului prin algoritmi.
Asa ca, elita tehnologică poate menține iluzia democrației prin manipularea maselor, ocolind societatea civilă, ignorând sau distrugând instituțiile și declarând irelevante și învechite garanțiile pe care le=am dezvoltat pentru statele de drept - garanții pentru care Europa a luptat timp de 2000 de ani. Aceeași elită poate întoarce populația împotriva tuturor mecanismelor care le-ar putea limita puterea și, alături de liderii politici, au format un bloc care nu mai este supus niciunui mecanism de checks and balances.
La fel ca în anii ’30, elita tehnologică orbește electoratul prin avansul tehnologic. În anii ’30, autostrăzile, tancurile, rachetele și imaginea lui Hitler zburând deasupra Germaniei erau prezentate ca dovadă a superiorității poporului ales; acum, Musk vrea să ne convingă că planurile sale de colonizare a planetei Marte îl califică drept lider mondial.
Rețelele sociale americane, combinate cu ingerințele rusești, slăbesc Europa prin exploatarea unor teme sensibile: în vest tema cea mare este imigrația, emanciparea comunității LGBTQ+, percepute foarte diferit în estul sau vestul Europei; corupția, tratamentul inegal al statelor est-europene – fiecare primește exact ce are nevoie pentru a alimenta critica la adresa UE. Adăugăm la aceasta birocrația de la Bruxelles și pierderea identității (care nu este o problemă europeană, dar asupra căreia se revarsă frustrările), iar Europa este în prag de prăbușire – și cineva lucrează conștient la asta. Pentru că Europa stă în calea lui Trump și Putin, și nu neapărat din motive economice sau militare – ci pentru că reprezintă conștiința lor, pe care ar vrea s-o reducă la tăcere.
Și cine reacționează - Europa este divizată, iar partea republicană din America este paralizată de frică – dar asta nu ne scutește de obligația de a găsi modalități de a proteja vulnerabilii, de a asigura diversitatea și pluralitatea, care sunt esența existenței noastre. Se pare că vin vremuri în care va trebui să batem la uși cu adevărul, asemenea martorilor lui Iehova.
În jurul lui Trump si Musk s-a creat o gașcă cu mulți lideri populiști precum Georgescu, Wilders, Fico și Orbán. Acum au primit în rândul lor și pe Putin ca membru de onoare, cine ar fi prevăzut așa ceva? Ce au în comun însă este faptul că toti sunt predicatori ai fricii și urii. Imigranții, musulmanii, comunitatea LGBTQ+, oamenii de stânga în general sunt prezentați ca fiind pericolul suprem pentru societate. Problema fricii și urii este că soluția nu se va găsi niciodată plătind cu aceeași monedă – cât de departe mai putem merge cu polarizarea? Doar prin conștientizare și dialog se poate extrage veninul acestui conflict. De ce se tem cu adevărat susținătorii lui Wilders și ai lui Georgescu? Și nu am putea găsi alte soluții decât suveranismul și dezbinarea?
Poate că amenințarea externă ne oferă din nou ocazia de a formula și promova activ valorile europene fundamentale: un sistem democratic cu o justiție independentă, libertate, egalitate și fraternitate – toleranță și solidaritate.
Satul Cârlibaba, unde locuiesc, a votat covârșitor pentru Georgescu, din frustrarea că jumătate din comunitate a plecat în vestul Europei, iar o mică elită s-a pus stăpână pe toată puterea și resursele. Văd că argumentele pe care le prezint cu răbdare vecinilor mei nu vor împiedica prea mulți dintre ei să-l voteze din nou pe Georgescu la noile alegeri din mai. Prin rețelele sociale, ei cred că fac parte dintr-un colectiv care va schimba România sau o va readuce la starea sa „originală” – dar, în realitate, au căzut pradă unui nou tip de joc cinic al puterii. Un joc care, dacă nu suntem atenți, nu va schimba doar România, ci întreaga Europă.
articol publicat anterior pe joop
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Doar în lumea ideilor, a rațiunii, în acea adevărată realitate (conform dualismului ontologic al lui Platon) ar fi posibil un stat ideal, în care fiecare ocupă locul meritat în societate. Un fel de meritocrație antică..
Aristotel a replicat că Platon bate câmpii, că lumea pe care-o știm e singura reală și că doar experimentând o putem cunoaște.
E vorba de empirismul lui Aristotel. Iar lumea a mers pe mâna lui, ajungând la societatea dezvoltată (cu bune și cu rele) de astăzi.
Că între timp teorii precum Radiația Hawking (referitoare la găurile negre), ca și studierea percepției realității de către creier (neuroștiințe), tind să-i dea totuși dreptate lui Platon, e mai puțin important.
Important acum, că democrația a ajuns la răscruce, e să ne întoarcem la Platon și la obiecțiile lui referitoare la ea.
Platon vedea pericolul egalitarismului, a posibilității ca incompetenții, imoralii și needucații să ajungă la cârma statului.
Iar dezastrul care urmează ține de incapacitatea acestora de a se ridica la înălțimea așteptărilor.. Nu tu pace socială, nu tu guvernare stabilă..
Desigur, au trecut două mii de ani (și mai bine) de atunci, putem găsi și elemente utopice în teoria lui Platon, dar ce se-ntâmplă astăzi cu democrația așa cum o știam, pare să-i dea totuși dreptate.
Ce e de făcut ? Platon spunea că și celelalte forme de organizare statală sunt la fel de degenerate, cu o singură excepție, monarhia.
Dar dacă ne-amintim de Brexit.. Poate monarhia olandeză să fie modelul salvator, că-n Spania au cam făcut-o de oaie.. :))
Când proclami drept "valori" niște ideologii pe care NU le împărtășesc majoritatea oamenilor de pe continent, le IMPUI peste capetele lor în pofida logicii, a bunului simț și a tradițiilor continentului, ar trebui să fii fie ipocrit, fie rupt de realitate să te mire rezultatul.
Nu, Europa nu este caracterizată istoric vorbind de elgebetexyz și CU ATÂT MAI PUȚIN de islam, din contră! Europa este continentul civilizației, culturii și inovației. TOATE au pornit de aici, TOATE au fost date la o parte în ultimii ani fără acceptul europenilor. Iar cei care au avut curajul sau "neobrăzarea" să comenteze au fost etichetați în toate felurile, de la retrograzi la "extremiști".
Doar că, "surprinzător", orice acțiune are o reacțiune (Newton, tot un european...) iar toată frustrarea mocnită și ignorată, blamată și marginalizată, s-a adunat și s-a concentrat și dă în clocot în momentul cel mai inoportun cu putință. Iar același establishment european complet decredibilizat și rupt de cetățeni nu știe cum să reacționeze în afara programării clasice. Într-o Germanie în care este săptămâna și atentatul islamist politicienii mainstream încă insistă că e "business as usual" și speră doar la menținerea status quo-ului. Conducerea unei Europe îngenuncheate economic de nesăbuite goane după "Net Zero" nu vede altă "soluție" pentru ieșirea din marasm decât "mai mult Net Zero". Și, colac peste pupăză, și-au descoperit ABIA ACUM inamicii, fix când sunt cu proverbialele izmene trase în jos!
Într-o vreme în care unii visează să fie "great again" iar alții la "marea rusie", Europa REFUZĂ să fie cu adevărat Great și Mare!
Mă tem că, dacă tot am dat-o în clișee, TIMPUL NU MAI ARE RĂBDARE cu Europa, și suntem blestemați să nu avem un lider providențial care să ne salveze, nici călare, nici pe jos...