Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Tu și cu mine suntem de fapt produsul pe care Facebook îl vinde clienților săi care plătesc pentru a-și face publicitate

Telefoane adolecenți

Foto: Guliver Getty Images

Am primit provocarea de a scrie ceva despre „scandalul cu Facebook și cu Cambridge Analytica”. Întâmplarea face ca eu să fi aflat de Cambridge Analytica acum 13 luni din acest articol care este lung și un pic tehnic. Articolul explică detaliat mecanismul din spatele deja infamei firme de marketing electoral. „Scandalul” recent care a implicat (și costat) Facebook aduce un singur element de noutate față de articolul pe care l-am menționat și pe care îl recomand a fi citit.

Elementul de noutate este că firma de marketing electoral a obținut ilegal date ale unor utilizatori de Facebook. Practic, a colectat informații despre „prietenii de Facebook" ai utilizatorilor care și-au dat (mai mult sau mai puțin explicit) consimțământul ca datele lor să fie colectate de către firmă. Simplu spus, dacă eu mi-aș fi dat consimțământul ca datele mele să fie colectate de o aplicație, atunci aplicația ar fi colectat datele celor 175 de „prieteni de Facebook” pe care îi am fără ca aceștia să își fi dat consimțământul sau măcar să știe. Facebook este acuzată că a permis acest lucru. 

Mârlănia și chiar ilegalitatea sunt evidente și deja s-au creat miliarde de pixeli comentând acest aspect.

Vreau să vă vorbesc despre trei aspecte mai puțin comentate: (1) care este modelul de business al Facebook și conflictele de interese care decurg din acesta; (2) cum ne raportăm noi, utilizatorii de Facebook, la acest serviciu și (3) implicații psihologice ale particularităților comunicării ultra-personalizate - specifică publicității pe Facebook și alte medii digitale.

1. Care este modelul de business al Facebook

Facebook face miliarde de dolari vânzând publicitate. Pare banal, dar e mai complicat decât pare. Facebook se comportă ca o companie de mass-media în timp ce pretinde că nu este una. Spune că este o platformă tehnologică de socializare, drept care consideră că nu trebuie să se supună regulilor referitoare la conținutul publicat aplicabile companiilor de media.

Marele avantaj al Facebook (și nu numai) față de mass media tradiționale este că oferă mult mai mult decât simpla expunere a unor perechi de ochi la reclamele pentru care sunt plătiți bani. Facebook oferă capabilități de țintire a mesajului promoțional de un rafinament care acum 15 ani părea și ireal, și de speriat.

Un comentator de la PBS Newshour din 21 martie 2018 spunea că, în esență, Facebook este un mega-aparat de supraveghere (en: surveillance) în masă.

Tocmai aici este sursa profitabilității acestei corporații: poate să vândă publicitate cu impact (eficiență) ridicat (ă). Iar eficiența ridicată vine tocmai din faptul că Facebook știe foarte multe lucruri despre utilizatorii săi, lucruri pe care utilizatorii nu conștientizează că firma le știe despre ei.

2. Cum ne raportăm noi, utilizatorii de Facebook, la acest serviciu

Faptul că Facebook are mare priză la public nu este tocmai o știre pentru că numărul de utilizatori este de aproximativ două miliarde (2 din 7 oameni au cont pe Facebook).

O foarte mare parte din succesul la public al Facebook vine din faptul că este gratis și tocmai aici apare conflictul de interese (nu în sens juridic). Utilizatorii de Facebook au senzația (cred) că sunt clienții firmei și, implicit, merită un tratament onest din partea companiei.

Ei bine, nu e așa. Tu și cu mine-utilizatori de Facebook suntem, de fapt, produsul pe care compania Facebook îl vinde clienților săi, cei care plătesc pentru a-și face publicitate.

OK, să fiu mai exact: nu persoana utilizator de Facebook este „produsul”, ci atenția și timpul acesteia. Facebook și alte servicii online și aplicații mobile sunt proiectate să capteze atenția utilizatorului, să o captureze și să îl facă pe utilizator dependent de serviciul (produsul) în cauza.

Știu că poate părea exagerat, dar am avut ocazia unor contacte tangențiale cu oameni a căror meserie este să facă alți oameni să devină dependenți și să folosească intensiv servicii similare Facebook-ului. Vă invit să explorați acest blog.

Nu vreau să provoc panică sau, mai rău, paranoia în rândul utilizatorilor de Facebook, Twitter sau Google. Dar, cred că e util să fim conștienți de rolul pe care noi ca utilizatori ai acestor servicii îl jucăm în „lanțul trofic” al modelelor de business ale companiilor care dețin aceste servicii. 

Ne bucurăm că Facebook, Twitter etc. sunt gratis, dar uităm să ne dăm seama că, de fapt, plătim pentru aceste servicii cu datele pe care le oferim, conștient sau nu, acestor companii.

Similar, ne bucurăm că avem browsere foarte faine de la Google (Chrome) sau Microsoft (Edge), dar conștientizăm prea puțin că prin folosirea acestor produse software gratuite, de fapt, plătim prin fluxul de informații despre activitatea noastră online pe care îl oferim companiilor care „ne-au dat gratis” respectivele produse.

Când călătoream cu mașina prin Europa, mereu eram bucuros când, la benzinărie, se plătea accesul la toaletă. Nu pentru că trebuia să plătesc, ci pentru că știam că toaleta este curată. Scuzați-mi analogia, dar folosirea a cam tot ce e aparent gratis ajunge să fie o experiență similară cu a merge la o toaletă publică fără plată și murdară.

3. Implicații psihologice ale particularităților comunicării ultra-personalizate, specifică publicității pe Facebook și alte medii digitale

Pentru comunicator, avantajele micro-targetării (țintirii) și personalizării mesajelor sunt evidente. În loc să transmiți un mesaj (cu o eficiență mediocră) pentru toată lumea, transmiți X mesaje, fiecare croit (personalizat) pentru fiecare micro-grup sau chiar individ. Este la mintea cocoșului că micro-țintirea și personalizarea duc la o eficiență a comunicării (persuasiunii) mai ridicată decât un mesaj universal (en: one size fits all).

Dar, după cum bine punctează Rory Sutherland (Vice Chairman Ogilvy Change, Ogilvy & Mather Group) în alte medii, există și dezavantaje, ce e drept mai subtile, ale comunicării ultra-personalizate prin medii digitale.

Prin comunicarea ultra-personalizată, fiecare individ (micro-grup) primește un mesaj special croit pentru profilul/ preocupările sale. Dar, mesajului îi lipsește credibilitatea promisiunii publice (en: common knowledge) în care eu știu că tu știi că amândurora ni s-a făcut aceeași promisiune.

Pentru a înțelege mai bine, haideți să luăm varianta diametral opusă ultra personalizării și să ne imaginăm că un comunicator face tuturor același promisiune (spune tuturor același lucru) și știm cu toții că tuturor ni s-a făcut aceeași promisiune. În acest caz, audiența poate avea încredere mai mare în promisiunea făcută, tocmai pentru că ea fost făcută tuturor.

Prin micro-țintire și ultra-personalizare a mesajului apare, natural, suspiciunea că „mie îmi spui ce vreau să aud, iar vecinului îi spui (altceva) ce vrea el să audă". Cu alte cuvinte, dispare credibilitatea dată sentimentul receptării în comun a unui mesaj.

Scuze dacă am devenit un pic prea tehnic. Ceea ce trebuie să rețină cetățeanul care folosește Facebook sau orice serviciu care îi livrează publicitate personalizată este că aceste mesaje personalizate sunt mai puțin credibile decât mesajele transmise unui număr mare de cetățeni.

Să sumarizez:

a. Dacă nu plătești pentru un serviciu, Tu nu ești clientul, ci, foarte probabil, produsul/ modul prin care compania furnizoare a serviciului face bani. Nu este eminamente rău, dar măcar fii conștient de rolul pe care îl joci în modelul de business al firmei care îți oferă serviciul.

b. După ce te-ai încântat ca ceva este gratis, gândește-te cum vei plăti și dacă ești dispus să plătești acel preț. Până la urmă, nimic nu este chiar gratis.

c. Nu crede tot ce vezi în platforme, medii care sunt gratuite. Compania care îți oferă gratis ceva, face bani din altceva. Acel altceva s-ar putea să fie tocmai faptul că te poate influența fără că tu să îți dai seama.

d. Când, într-un mediu pentru care nu plătești, vezi ceva ce pare să ți se „potrivească mănușa", atunci e momentul să nu crezi. Când ceva pare prea bun să fie adevărat, cel mai probabil nu este adevărat.

e. Când împărtășești (share-uiești) ceva pe social media (Facebook), ține minte că orice împărtășești poate fi folosit împotriva ta. Nu! Nu e necesar să nu mai folosești social media, doar că nu e necesar să îți faci spovedania sau să îți pui toată viața pe Facebook. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Propun un exerciţiu de imaginaţie: ce s-ar întâmpla dacă aţi avea un cont pe o reţea de socializare dar în acelaşi timp aţi fi şi angajatul acestei firme? Ce s-ar întâmpla dacă ratele la casă, facturile şi educaţia copilului ar fi plătite fix din aceste procedee? Din câte am înţeles scurgerea de date a fost ILEGALĂ. La fel cum înainte de net scrisorile se puteau deschide. Tot ilegal. ŞI tot posibil. Ce facem acum, abolim procedeul? Oprim producţia de automobile doar pentru că se întâmplă accidente de circulaţie? Dacă există alte soluţii, atunci să le auzim, dar ele să nu includă şomajul. Acolo lucrează oameni, se întemeiază familii, se clădesc destine, se plăteşte pentru educaţie, se plătesc taxe către stat etc. Ar trebui să ţinem cont de asta.
    • Like 0
  • check icon
    Pt. orice om cu picioarele pe pământ și ceva minte, lucrurile astea sunt știute încă din zorii internetului popular, am subliniat de multe ori asta în timp. Tacticile de manipulare a ignoranților sunt neschimbate de sute de ani bune, din înaintea apariției tiparului, el doar a explodat exponențial cu ajutorul erei IT, a NET-ului. Și atunci ca și acum, marea masă e ignorantă deși are acces la informații decente, dar nu știe care sunt alea și nici nu o interesează. Acest lucru e știut de cei interesați, marile concerne, politicienii versați, bisericile, armatele, mafiile mari etc., a.î. faptul că internetul a dus la manipularea pe „porții„ tot mai mici este o mană cerească căci permite eficientizarea aproape de maxim a manipulării(pozitive sau negative).
    • Like 1
  • Da, sunt tot felul de manipulari pe care de multe ori nu reusesc sa le inteleg si de aceea gasesc de cuviinta sa sterg mesajul si sa anulez prietenia cu persoana care mi l-a trimis. Un mesaj de acest gen l-am primit pe mess facebook, acum 2 saptamani. Continea un fel de amenintare de la un asa-zis director de facebook (nu-mi mai amintesc numele) care ma avertiza ca in curand (dupa ora 24 din acea zi) facebook nu va mai fi gratis pentru cei care nu trimit acel text la cel putin 10 persoane din lista de prieteni. Ati primit careva un astfel de text ? Daca da, cum l-ati interpretat ?
    • Like 0
  • Foarte interesant articol! Ce nu am inteles eu niciodată, este modul in care facebook s-a transformat dintr-o platformă de socializare de amuzament intr-un mod de informare in detrimentul ziarelor spre exemplu și asta in ciuda faptului că este evident că nu-și asumă nimeni nici o clipă consecințele propagării unor minciuni crase sau semiadevăruri periculoase. De ce sefi de state si de guverne si alti oameni politici au conturi pe facebook si comunică ce cred si ce fac in acest mod, in loc să aibă oficii publice de stat garantate si cu greutate? Ar trebui ca persoanele publice oficiale să nu aiba conturi pe platforme de socializare pentru a nu mai fi vulnerabili si a nu mai favoriza propagarea de false adevăruri. Dacă ce postează un oficial are aceeași valoare de adevăr cu ce postez eu, care mai este diferența intre interesul general și cel particular? Cred că este timpul să se facă niște reguli de comportament pentru cei care sunt aleși de cetățeni și sunt plătiți din bani publici. Facebook nu ar trebui să aibă nici o importanță la nivelul oficial așa cum nu are locul de joacă pentru copii.
    • Like 2
    • @ Dana Burda
      check icon
      @Dana Burda , ce este atât de greu de priceput? Politicienii au interesul, ca și marile concerne, de a-și transmite manipularea cât mai eficient prin mediile CELE mai populare, logic.Apoi, să vorbești de verticalitate morală în cazul politicienilor de oriunde, este ca și cum ai crede că mafioții sunt niște biete măicuțe credincioase, hai să fim serioși. Pe ce lume trăiți ?
      • Like 1
    • @
      D check icon
      Întrebarea doamnei este una extrem de legitimă. Să alegi să comunici pe fb dintr-o înaltă poziție oficială, printre știri mincinoase și poze cu ciorbe, înseamnă să subminezi respectul cuvenit funcției și seriozitatea mesajului. După, ne mirăm că ia amploare propaganda mincinoasă.
      • Like 4
  • Valentin check icon
    Totuşi orice aplicaţie/app/pagină oferă nişte termeni care pot fi acceptaţi sau respinşi ÎNAINTE de a folosi serviciul. Ideea dacă noi avem cultura citirii contractelor. Nu prea o avem. Mulţi semnează (în acest caz accesează) fără să parcurgă termenii. Unele programe încearcă o strategie, şi anume nu poţi accesa serviciul până nu derulezi toate condiţiile. Necazul e că derulatul e una şi cititul alta, şi mulţi derulează până devine activ butonul de Next.
    • Like 0
    • @ Valentin
      D check icon
      Jura-te că tu citești termenii și condițiile de utilizare a fiecărei aplicații pe care o folosești!
      • Like 0
    • @ D
      Valentin check icon
      CU FOARTE MARE ATENŢIE, te asigur. Mi-am notat chiar şi termenii, chiar conceptul de opt-in etc. Citesc TOTUL. Ştiu ce înseamnă GPL, ştiu în ce categorii se împart licenţele etc. Chiar ştiu, pentru că un contract e un lucru SERIOS. Ar trebui să avem o cultură a contractului. Am scăpa de multe probleme.
      • Like 1
  • Cambridge Analytica.
    Se zvonește că la alegerile parlamentare din 2016, PSD-ul a "lucrat" electoratul cu ajutorul celor de la Cambridge Analytica. Păi și morții din cimitirele din Teleorman au conturi pe Facebook ? Dragnea neagă !
    • Like 1


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult