Scandalul Facebook - Cambridge Analytica. Ce s-a întâmplat se numește exploatarea proștilor de către șmecheri. Cam asta e ideea în mare

(Foto: Guliver/Getty Images)

Ok, Facebook a făcut niște chestii dubioase cu recoltarea datelor despre utilizatori și vânzarea acestora către cine știe ce organizații și mai dubioase care le-au folosit să schimbe rezultatul alegerilor. Niște băieți deștepți de-ai lor au creat niște algoritmi extrem de puternici care pe baza unui volum de date imens au putut să identifice categorii psihologice de alegători și modul în care aceștia pot fi influențați de la distanță.

Așa că au targetat oamenii cu reclame și conținut creat exact pentru slăbiciunile lor psihologice, în funcție de cum arăți, ce mănânci, cu cine te vezi, ce studii ai, ce preocupări ai, ce frici ai, dacă ai un job sau nu, dacă ești religios sau nu. Gândiți-vă la modul în care politicienii români targetează pensionarii de exemplu, dar pe steroizi. 

Din păcate, nu e nimic nou ce se întâmplă acum, nu e prima dată și nu va fi ultima dată. Se numește exploatarea proștilor de către șmecheri. Cam asta e ideea în mare.

În Evul Mediu chestia asta se făcea direct, fără mănuși și disclaimere, erai stăpân feudal, aveai drepturi asupra clasei de țărani asupriți care munceau pentru tine de le săreau capacele, pe câte un petic de pământ. Le dădeai la schimb cât să nu moară și să creadă că așa e lumea și n-ai ce face, îi lăsai să aibă micile bucurii ale vieții, pe unii mai destoinici chiar îi promovai, le dădeai un job mai bun sau îi luai în armată cu tine când te chema Stăpânul tău (că aveai și tu stăpân) Regele. Dar în esență îi exploatai. Nu le recoltai profilele, ci munca, pe care o vindeai altora ca produse ale muncii și primeai în schimb ce aveai tu nevoie.

Situația a evoluat, țăranii s-au răzvrătit, lumea a mai evoluat, feudalismul a fost înlocuit de capitalism, unde la fel, masele nu aveau Facebook, dar aveau un job, plătit, ba chiar o pensioară acolo, lucrai în mine și trăgeai pe gât fum și substanțe care te omorau la 40 de ani, dar măcar aveai cu ce să bei un gin și să mergi cu iubita la cinema.

Aveai senzația că ești liber, dar tot un fel de exploatare era și asta, una benevolă, nu te mai obliga nimeni să muncești pământul, te duceai de bună voie, astea erau condițiile, dacă erai deștept aveai libertatea să găsești altceva, iar în America chiar te bucurai de oportunități variate. Dar dacă alegeai să stai în Facebook-ul de atunci cu fabrici și uzine, erai recoltat. Asta nu a înțeles nebunul de Marx, care a crezut că e ceva inerent bolnav în capitalism, fără să realizeze că acest capitalism venea cu acest dualism: erai recoltat, dar ți-o făceai cu mâna ta. Aveai alternative, cât de mici.

Din păcate miliardele de oameni de pe acest pământ se împart din punct de vedere al inteligenței după legea paretiană. Care spune cam așa: cam 80% din întreaga capacitate intelectuală a umanității se concentrează în 20% din creiere. 

Nu știm de ce, dar e o lege verificabilă. O puteți verifica oricând, mergeți pe un post de Facebook cu multe comentarii și veți observa că vreo 20% sunt la obiect și cât de cât relevante, restul de 80% variind între imbecilitate crasă și nebunie curată.

Cu alte cuvinte, vorba lui Creangă, dacă am fi toți învățați, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.

Așa că acest mare paradox al umanității este exploatat de Facebook: marea majoritate a utilizatorilor pot fi influențați prin mesaje simple, subliminale, să facă ceva. Până la alegerea lui Trump, chestia asta nu punea o mare problemă, pentru că se concentra pe reclama la articole de cumpărat de care nu ai nevoie. Și, pop! vezi reclama targetată către tine gospodina care se uită la „Bravo, ai stil!” și ziua următoare când ieși de la muncă te duci frumușel și cumperi zeamă de stafide, că așa ai văzut pe Facebook că face bine la ce te doare pe tine.

Și chestia asta funcționa de minune, tu erai mulțumit că ai cont pe Facebook gratis și pui poze cu pisici sau comentezi la vecina pe pagină, Facebook era fericit că ți-a luat profilul, l-a împachetat frumos și l-a vândut lui Cambridge Analytica. Dacă făceai parte din ăia 20%, trebuia să te întrebi de ce e gratis? Și ți-ai fi răspuns că e gratis că nu ești tu clientul. Clientul e ăla care primește profilul tău. Tu ești produsul. 

Și e ok. Foarte mulți oameni nu au o problemă cu asta, atâta timp cât știu ce se întâmplă. Și aici intervine liberul arbitru care face diferența între 20% și 80%. Spiritul critic. Până la urmă, în final, când ești față în față cu alegerea finală, nu stă Facebook sau Cambridge Analytica cu un pistol la tâmpla ta. Tu ești responsabil pentru ce decizie iei în final, fie că cumperi un produs, fie că votezi o persoană.

Cu alte cuvinte, legea lui Pareto funcționează la nivel macro, global, dar nu funcționează neapărat la nivel individual: tu ai puterea să alegi din ce statistică vrei să faci parte, și Facebook nu are ce să facă aici. Ai puterea să nu mănânci rahaturile alea despre care vezi reclame, ai puterea să nu cumperi telefonul ăla de care nu ai neapărată nevoie, și da, ai puterea să nu-l votezi pe politicianul ăla doar pentru că ai văzut în feed o reclamă cu el cum apăra lumea de zombie cu un zid.

Așa că da, revoltă-te contra Facebook, da, arată-i cu degetul că au minat și au recoltat și pentru că e imoral ce au făcut. Dar în același timp nu uita că în final, în the money time, E DECIZIA TA. Asumă-ți-o. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp