Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Tudor Chirilă: „Problema cu copiii români este că este atâta presiune din partea părinților ca ei să performeze. Să nu cânte la pian la 5 ani? Revoltător!”

Tudor Chirilă, Știrile Pro TV

Foto: Captură Știrile Pro TV

Educaţia este singura formă de a salva un popor, iar societățile nu sunt schimbate de elite, ci de marea masă a cetățenilor, a spus Tudor Chirilă, într-un interviu acordat reporterului Vitalie Cojocari de la Știrile Pro TV

„Opinia mea este că nu elitele sunt problema. Sistemul românesc a fost întotdeauna un sistem centrat pe elite, adică dacă erai bun şi profesorii înceapeau să fie OK cu tine. În momentul de faţă cred că trebuie pusă amprenta şi pus accentul foarte puternic pe identificarea problemei - noi avem o problemă cu media, cu media copilului, cu mediocritatea. Societăţile nu sunt schimbate de elite, societăţile sunt schimbate de ”average”. Uită-te ce se întâmplă cu Brexit. Oamenii ăia au votat în necunoștință de cauză. Când s-a întâmplat ca ”average”-ul britanic să se tâmpească în așa hal încât să-și bage țara în toate problemele?”,  se întreabî el.

În România, spune Tudor Chirilă, media este și mai jos și este esențial să fie ajutați și acei copii care se descurcă mai greu să ajungă la un nivel de cunoștințe care sî le permită să fie independenți, să poată să aibă grijă de ceilalți și să poată să se raporteze la societate participativ.

”Eu nu mai cred în mitul autorităţii familiale şi a creşterii copiilor cu bâta. Noi am avut parte de asta din când în când. Ne punem întrebarea de ce sistemul nu merge. Sistemul de învăţământ este oglinda felului în care ne creştem copiii. Profesorul nu e normal să fie oglinda aşteptărilor părinţilor? Ori dacă noi ştim că în România peste 60-70% din părinţi consideră că bătaia nu e mare lucru, că-i mai dau două palme sau că îl mai trag de urechi, atunci înseamnă că aşteptările de la sistem sunt ale unui profesor autoritar.

Asta este problema şi cu şcoala. Scoala ar trebui să fie mai atentă... Să pui elevul în centru este o chestie mişto, dar hai să o şi aplicăm. Ar trebui ca familia şi profesorii să fie atente la nevoile acestor copii. Eu de ce mi-aduc aminte din liceu de doi profesori? Păi dacă restul mă făceau ratat. Profesorul de istorie şi de română din liceu. În rest foarte mulţi profesori nu-mi dădeau nicio şansă. Când nu dai nicio şansă unui copil ce te aştepţi? 1. Ca acel copil să crească complexat, 2. Frustrat şi 3. Să se depărteze de toată forma de educație pe care o propui”, avertizează Chirilă.

Acesta a început să studieze modelul finladez de învățământ. „Vreau să înțeleg de ce un sistem bun merge şi ce ar trebui la noi ca să nu mai vorbesc în necunoştinţă de cauză. Finlandezii spun așa: noi nu ne putem bate foarte mult cu universitățile de renume și cu acest model al asiaticilor care vede doar competiție. Care inhibă pasiunea. Una dintre propozițiile importante din modelul finlandez este ”replacing ambition with passion” - adică ”înlocuiește ambiția cu pasiunea, frate”. Finlanda nu și-a propus să facă savanți. Orice țară va da savanți. Uită-te la România, cu un sistem educațional care e în groapă, tot avem olimpici. Eu te întreb: Ăla care trebuie să construiască țara asta, ăla care nu are parte de şcolile vocaţionale ca să înveţe un meşteşug, o tâmplărie, ceva, profesionist. Oamenii ăia care construiesc o țară, până la urmă ce faci cu ei? Cum îi pregăteşti?”, a explicat Tudor Chirilă în interviul acordat Știrilor Pro TV. 

În opinia sa, copiii ar trebui să aibă libertatea de a-și alege viitorul. „Problema cu copiii români este că este atâta presiune din partea părinților ca ei să performeze. Eu dacă mă duc la ședința asociației de bloc și nu spun că copilul meu știe să cânte o gamă bag capul în pământ de rușine. Dacă nu spun și eu că merge la un tenis, la un înot, sunt varză, sunt un dobitoc. Dacă spun că copilul stă acasă și se joacă, freacă nişte lego, e groaznic. Să nu cânte la pian la 5 ani. Revoltător! Să nu fie pe schiuri la 2 ani. Îngrozitor! La un an de zile să nu ştie să citească? Doamne fereşte!”, a spus Tudor Chirilă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    E clar că programa trebuie refăcută, dar felul în care o gândesc mulţi decidenţi e chiar periculos. S-a mers pe ideea să se scoată din materii, iar printre victime s-ar număra artele (educaţia plastică, cea muzicală şi chiar literatura - a nu se confunda cu gramatica). Ar fi o soluţie absolut stupidă, iar experienţa sistemelor din afară arată că aria materiilor ar trebui să fie chiar mai largă (ex. cinematografie). În plus egalitatea de şanse ar fi compromisă: un elev dintr-un sat obscur nu are şansa să treacă pragul unui muzeu.

    Balastul trebuie aruncat DIN INTERIORUL fiecărei materii în parte. Noi avem o arie îngustă şi burduşită în exces; în afară se pratică o arie largă, dar redusă cantitativ la fiecare materie. Dacă cineva doreşte o aprofundare pe un anumit domeniu, sistemul pune la dispoziţie module opţionale.

    În plus sistemul de note ar trebui să dispară din cultura generală, după cum ar trebui să dispară şi competiţia. El trebuie păstrat - competiţional, evident - pe MODULELE OPŢIONALE, cele care pregătesc performanţa. A nu se înţelege că vreun sistem pedagogic respinge performanţa, ci doar o face opţională. Orice copil simte nevoia de performanţă şi autodepăşire, însă trebuie să i se dea posibilitatea să aleagă (sau să fie ghidat să aleagă), iar acest lucru trebuie să se petreacă din clasa a 5-a. Să nu uităm că acele cursuri blamate de balet şi pictură sunt susţinute instinctiv de părinţi. În sisteme de învăţământ din afară ele sunt susţinute de şcoli încă de la vârste foarte mici. Se pare că generaţia actuală se dezvoltă mult mai repede şi are nevoie de un alt ritm de educaţie. Învăţământul nostru a rămas blocat în sistemul anilor 80.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Programa e OK, a fost OK ani de zile, nu are de ce sa sufere schimbari majore. Competitia este un aspect important al vietii, sta la baza capitalismului. Iar notele ofera un feedback bun.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dacă vă uitaţi la articolele noi, avem un profesor care şi-a pus sufletul pe tavă şi a atras fonduri în liceul în care predă, având ca rezultat numeroase activităţi OPŢIONALE (cerc de inventică, robotică etc). Dacă citiţi cu atenţie articolul veţi descoperi că programa este încărcată şi în accepţiunea domniei sale.

      Nimeni nu elimină competiţia şi nu este vorba aici de competiţie, ci de liberul arbitru. Nu toţi elevii îşi doresc să îngurgiteze enormitatea de programă de fizică sau matematică pe care o serveşte sistemul nosru, şi care este clar încărcată (chiar profesorii o spun).

      Competiţa LIBER consimţită încă din generală e piatra de bază a capitalismului. Cel care funcţioează forţat e comunismul.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Parerea dumnealui este ca programa e incarcata. Sunt alti profesori care nu sunt de aceeasi parare.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Foarte corect. Mă bucur totuşi că există un procent important de 30% care cred acest lucru, deşi îmi veţi răspunde că există un procent de 70% care nu cred acest lucru, însă cantitatea nu exprimă întotdeauna şi adevărul. Ideea că pământul nu este centrul universului a început şi ea cu un procent timid. Cel puţin eu am încredere că suntem pe calea cea bună.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Analogia nu functioneaza. Ideea ca pamantul nu e centrul universului s-a demonstrat matematic si experimental. Despre acel 30% dvs. singur ati spus ca s-a facut pe un esantion mic. Si da, chiar daca ar fi sa luam acel sondaj de bun, 70% nu sunt de acord, iar asta ar fi adevarul despre parerile unor oameni. Nu cantitatea exprima adevarul, ci matematica, metoda corecta de cercetare.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dacă citiţi lucrări de pedagogie veţi vedea demonstraţii la fel de clare, pentru că în general, în asemenea lucrări afirmaţiile se probează (argumente, bibliografii etc.). Motivul pentru care nu intenţionez să încep o asemenea discuţie e timpul. Din moment ce atitudinea de a desface orice rotiţă a discursului e clară, ar însemna să-mi aloc un timp de care nu dispun. De aceea vă sugerez să citiţi lucrările respective.
      Sociologic vorbind, un eşantion poate fi REPREZENTATIV, însemnând că un studiu sociologic pe o singură clasă de elevi poate fi reprezentativ pentru o serie de şcoli şi chiar o întreagă zonă. Sociologia este o ştiinţă foarte bine pusă la punct.

      Faptul că problema nu este pur matematică este un lucru foarte adevărat.. În sociologie contează şi sursa şi emitentul. Avem 30% voci care spun că prgrama este încărcată, însă locul (ex. o catedră universitară) şi emitentul sunt cele care fac diferenţa. Logica este un instrument care ne ajută să atingem fenomene pe care nu le putem cunoaşte direct. Putem emite următoarele criterii logice:

      - dacă opiniile apar în locuri importante (lucrări şi studii pedagogice, manuale etc.)
      - dacă sunt singulare sau răspândite în medii de importanţă egală
      - dacă există opinii contrare în medii la fel de importante

      Cu alte cuvinte nu putem pune în balanţă o opinie auzită în staţia de metrou cu una emisă de la o catedră universitară.

      Desigur, emitentul şi locul nu certifică fenomenul ÎN SINE, dar logica elementară ne poate ajuta să testăm validitatea unor afirmaţii. De exemplu, putem presupune logic că o persoană cu doctorat în matematică poate număra până la 20, în timp ce un copil de 6 luni nu poate. Tot logica ne face să vedem aceste lucruri, nu evidenţa concretă.

      La fel putem intui care este situaţia manualelor şi lucrărilor de pedagogie, ce argumente expun etc.

      Rămâne şi citirea lor, lucru pe care vă invit cu căldură să-l faceţi şi dvs.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Stiintele socio-umane nu sunt totdeauna la fel de riguroase ca cele exacte, se mai pot strecura si pareri personale, ideologii etc.

      "Sociologic vorbind, un eşantion poate fi REPREZENTATIV, " - sau nu. Ce stim mai exact despre esantionul din acel sondaj?

      "Cu alte cuvinte nu putem pune în balanţă o opinie auzită în staţia de metrou cu una emisă de la o catedră universitară." - corect, si in cazul acelui 30% echivalentul era statia de metrou, nu mediul universitar, pentru ca sondajul nu fusese facut strict pe un esantion de profesionisti.

      "La fel putem intui care este situaţia manualelor şi lucrărilor de pedagogie, ce argumente expun etc. " - cele 2 situatii nu sunt echivalente. Sociologia nu este o stiinta exacta, in timp unele teorii pot fi invalidate, cum a fost cazul inteligentelor multiple.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Sociologia ESTE de fapt o ştiinţă extrem de exactă. Sociologii folosesc modele matematice asemănătoare cu cele folosite de fizicieni. Sondajul dat ca exemplu şi-a propus să afle o opinie generală, care poate avea importanţă în mediul politic. Să nu uităm că legea învăţământului este pusă în discuţie publică la fel ca orice lege.
      Inteligenţele multiple nu au fost invalidate doar pentru că o spune J. Peterson, un autor destul de controversat dealtfel. Ele figurează în continuare în cele mai noi şi mai proaspete lucrări de psihologie, psihopedagogie etc. E un lucru verificabil.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Sociologia ESTE de fapt o ştiinţă extrem de exactă. Sociologii folosesc modele matematice asemănătoare cu cele folosite de fizicieni." - haha! Nu, in nici un caz. Modelele matematice din sociologie sunt MULT mai simple decat cele folosite de fizicieni, va asigur.
      "Inteligenţele multiple nu au fost invalidate doar pentru că o spune J. Peterson, "- nu, au fost invalidate pentru ca s-a demonstrat ca nu exista, ca nu sunt marimi consistente. Jordan Peterson doar explica cum s-a facut asta, si avea dreptate. Doar pentru ca ceva figureaza intr-un manual, nu inseamna ca e neaparat si corect sau de actualitate. Mai ales daca vorbim de stiinte socio-umane.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Se poate, dar sunt extrem de precise.
      Inteligenţele multiple au venit ca o explicaţie a unui fenomen real, cel al tipurilor de învăţări multiple (ex. învăţarea vizuală comparativ cu cea auditivă). Aici e vorba de date clare şi de studii făcute în timp. Tipurile de învăţare pot fi observate şi de persoanele obişnuite: unii învăţăm auzind şi uneori citind cu voce tare, alţii folosim culori şi alcătuim tot felul de scheme etc. Că aceste fenomene sunt explicate prin teorii ale IQ-ului sau prin inteligenţe multiple nu schimbă faptul în sine, şi anume că nu există un mod unitar, tras la ştanţă, în care învăţăm cu toţii.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Tocmai, ca nu totdeauna sunt. Vedeti numai dezbaterea asta legata de inteligente de multiple tipuri.
      " Aici e vorba de date clare şi de studii făcute în timp." - care au fost totusi invalidate.
      "nu există un mod unitar, tras la ştanţă, în care învăţăm cu toţii." - ok, sigur.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Invalidarea de care vorbiţi face parte din nişte articole răzleţe pe care majoritatea psihologilor şi pedagogilor nu prea le consideră valabile. Inteligenţele multiple se află în continuare în uz în cele mai noi lucrări de psihologie şi pedagogie. Sigur, întotdeauna au existat şi opnii contrare, dar în cazul inteligenţelor multiple nu au fost atât de solide.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Si totusi s-a demonstrat matematic, statistic daca vreti ca inteligentele multiple nu exista. Nu sunt definite consistent. A explicat si Peterson clar chestia asta. Va place sa mentionati psihologi/pedagogi, ei bine dumnealui chiar e profesionist in domeniu. Dvs. sunteti?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Nu s-a demonstrat, există o teorie care le pune în discuţie. Jordan Peterson este şi el un autor destul de controversat. Nu spun că nu ar avea dreptate, spun doar că aripa d-lui Peterson nu a invalidat inteligenţele muliple,
      Pe de altă parte, dacă inteligenţele multiple sunt o teorie, învăţarea diferenţiată - vizuală, auditivă etc. - este o realitate, şi ele sunt corelate cu diverse tipuri de predare.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Ba da, s-a demonstrat clar. Jordan Peterson cita din articole care au demonstrat clar ca inteligentele multiple nu sunt definite in mod consistent si ca atare nu exista.
      • Like 0
  • fc check icon
    aici nu-i vorba de învățământul românesc. e doar despre ignoranța agresivă a celor ce nu știu să fie părinți: cei ce proiectează pe-ale lor odrasle ne-mpliniri ori fantezii mai mult sau mai puțin vindicative ori lăcomii pur egotice. mai toți nepărinții eșuează-n snobism manifest, în trista aroganță de vătaf, stăpân pe-a sa moșie. cea mai mare crimă a nepărintelui este nu atât forțarea copilului cât mutilarea preponderent ireversibilă a copilului-interior (innerchild) al copilului. când el va deveni la rându-i părinte, adecă decident legal, șansa să aplice același tratament torționar e foarte mare, doar cei morali pot pune capăt dominoului răului. rostul copilului nu e să încarneze lăcomiile ori fanteziile ori frustrările părintelui, rostul lui e să fie o ființă (profund) umană, liberă în alegeri și exprimare, creditată pe deplin drept capabilă să dezvolte discernământ, discriminare morală, etică. a schilodi un copil potrivit calapodului meschinăriilor și lăcomiilor tale de genitor e o crimă depășită doar de efectul foarte posibil al uciderii copilului-interior. educația nu are alt rost decât să ajute și să ofere o paletă variată de posibilități de exprimare în orișicâte domenii. fără presiune. nici părinții, nici sistemul educațional, nu pot uza de pedala presiunii. făcând-o, obții schilozi. făcând-o, îți dezvălui natura: nazistă, o rușine enormă, greu spălabilă karmic. pentru că fiecare își găsește natural locul și nici un loc nu este de rușine. pentru că nimeni nu calcă pe cadavre și nimeni nu rămâne în afară într-o societate morală, indiferent de capacitatea cognitivă ori de abilitățile înnăscute. vremea monștrilor a apus și apune cu fiecare nouă generație. anacronismul elitismului care naște munți de carne de tun este nu doar revolut, este revoltător. rostul unui copil pe astă lume este să aducă noul, mai binele și doar rămânând curat o poate face. rostul lui e să fie un exemplu pentru cei ce îmbătrânesc în rele. este să fie o existență curată în împotriva nazismului social, în primul rând social (cu trimiterea expresă spre cel familial). evoluția societății omenești nu stă-n roboți, nu stă-n ”circari” prestidigitatori ori funambulești ”computatori” umani. nu. evoluția stă-n urmașii noștri morali, empatici, senzitivi și sensibili cu viul, profund sociali, adică umani. societatea ”de mâine” îi cuprinde și pe primii și pe ultimii și pe cei foarte mulți, „mediocrii”. pentru că sunt Toți la fel: umani. nu borgi. nu roboți financiari. alternativă nu există, e singurul viitor viabil pentru noi toți. „don't let the child inside you die, for it teaches you how to live”.... un imperativ care te oprește din a deveni un rău autoreplicant, finit și falit existențial. un ratat poate cu diplomă.
    • Like 0
  • Din toate materiile studiate în liceu/generală, cât de utile vă sunt la serviciul pe care-l prestația acum. Cât vă ajută informația și învățatul pe derost în viața adultă? La ce vă folosesc limitele, integralele și derivatele? De câte ori ați folosit formula de calcul pentru a calcula volumul conului de exemplu. Despre asta e vorba. Trebuie făcut distincție între umplutură și informația utilă.
    • Like 0
    • @ Bianca Wekerle
      Valentin check icon
      Educaţia veche se bazează pe un principiu vechi, care poate fi exprimat în limbaj colovial în următorul fel: cultura generală înseamnă să reţii 30% după ce ai învăţat 100%. Preblemele care au apărut cu acest principiu sunt următoarele:

      - dacă pornim de la premiza că acel 30% reprezintă baza unui domeniu, nu este sigur că elevii vor reţine fix informaţii din acel procent.
      - cultura generală nu reprezintă un foc de artificii, o colecţie de informaţii disparate, ci trebuie privită ca SISTEM. Dacă nu ai reţinut un sistem, atunci nu ai reţinut nimic. Este posibil ca elevul să reţină 30%, însă informaţia să fie întâmplătoare. Aici apare analfabetismul funcţional, analfabetismul matematic etc., care arată LIPSA INFORMAŢIEI SISTEMATIZATE.

      Pedagogia nouă - începută în anii 70 - spune în următorul fel: vom da acel 30% ca nucleu de cultură generală şi vom muta cei 70% pe module opţionale (curriculum modular). Cu alte cuvinte la ei orintarea copilului începe foarte devreme şi este ghidată de personal specializat (educatori, psihologi şcolari etc.) Materia este atent verificată în şedinţe şcolare în care profesorii COLABOREAZĂ pe baza unor fişe care arată evoluţia elevului.

      Învăţământul vechi este numit TEHNOCENTRIST (centrat pe materie), adică materia devine un pat al lui Procust pe care elevul este comprimat sau întins. Învăţământul nou este numit PEDOCENTRIST, adică centrat pe elev. Materia este adaptată elevului şi nu elevul este adaptat materie. La noi întreaga concepţie didactică - inclusiv a părinţilor - este tehnocentristă. Schimbările trebuie să se petreacă mai profund,la nivel de mentalitate.
      • Like 1
    • @ Bianca Wekerle
      Omul nu este masina sa invete doar strictul necesar pentru job. In plus, nu stiu vreun profesor care sa fi spus vreodata elevilor sa invete pe de rost.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Aţi citit greşit şi aţi înţeles greşit. Niciun sistem din lume nu impune DOAR strictul necesar, ci doar ca acel strict necesar să fie un sistem coerent. Analfabetismul funcţional în care ne înnecăm vine din faptul că totul este dat pe procent de 100% peste tot.
      Iar dacă ne uităm bine, CHIAR avem persoane care performează ca o maşină doar pe bucata pe care o au. Analfabetismul funcţional se poate întâlni şi la un fizician renumit, care însă este complet analfabet funcţional pe parte de educaţie plastică sau educaţie muzicală.
      Analfabetismul funcţional nu înseamnă clasicul analfabetism, nu înseamnă o persoană care citeşte greu. Şi o persoană strălucită pe specialitatea pe care o are poate fi analfabet funcţional.
      Niciun profesor nu a spus elevilor să înveţe pe de rost şi nici ei nu doresc, dar când limitele sunt împinse brutal psihicul îşi ia măsuri de apărare pe care persoana/persoanele implicate nu le conştientizează.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Analfabetismul funcţional în care ne înnecăm vine din faptul că totul este dat pe procent de 100% peste tot." - de unde rezulta asta? S-au eliminat toti ceilalti factori? Saracia, lipsa de infrastructura, prestatia slaba a unor profesori?
      "Analfabetismul funcţional se poate întâlni şi la un fizician renumit, care însă este complet analfabet funcţional pe parte de educaţie plastică sau educaţie muzicală." - cred ca nu intelegeti ce e acela analfabetism functional.
      "măsuri de apărare pe care persoana/persoanele implicate nu le conştientizează." - cand inveti pe de rost fara sa intelegi, iti dai seama ce faci.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dacă analfabetismul funcţional ar proveni doar din zone sărace, atunci sărăcia, lipsa de infrastructură sau chiar prestaţia slabă a unor profesori ar fi cauza, dar de analfabetism funcţional putem auzi şi în unităţi de elită.
      Analfabetismul funcţional nu este acelaşi lucru cu analfabetismul, cu cineva care nu ştie să scrie şi să citească. Şi un fizician strălucit poate fi analfabet funcţional.
      Există şi persoane care pur şi simplu nu înţeleg, după cum există şi persoane care nu au ureche muzicală, nu au talent etc. Ele pot înţelege până la un punct, după care nu mai pot înţelege orcât efort ar depune.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Inteleg diferenta intre analfabetism functional si analfabetism. Eu unul n-am auzit de cazuri de analfabetism functional in unitati de elita, pentru ca nu intri intr-o astfel de unitate daca esti analfabet functional, sau daca intri nu rezisti mult. Cat la suta din elevii unitatilor de elita sunt analfabeti functional?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Cum să nu existe? Puneţi pe cineva dintr-o unitate de elită să facă un comentariu plastic sau muzical şi veţi vedea că există. Sunt lucruri care apar în programa de gimnazială.
      • Like 0
  • Are dreptate Tudor....dar cu cine sa faci reforma in educatie ? Domnilor cu cine ? Cu tonomatele de orice fel aflate in societatea romaneasca ? Dv. nu vedeti noul trend in societatea romaneasca : oricine are dreptul la opinie si oricine capata voce, de la aurolac pana la infractor sau tampit notoriu politic, eliminandu-se din start cel cu carte indreptatit si cu drept real de speech coerent. Ferice de cei care au reusit sa plece din Romania....ne-au ramas numai nulitatile si tupeistii ( inutil Romanie )
    • Like 0
  • 4. Sa-i dai o palma pe care o merita, deoarece a devenit un acumulator de palme inca de cand era mic si le lua de la tac'su. Mai bine un sut in gura, ca e rau si agresiv.
    • Like 0
    • @ Valentin Stütz
      Valentin check icon
      Cum să dai într-un copil????
      • Like 0
    • @ Valentin
      E o palma transcedentala. Nu dai palme copiilor. Tocmai asta e chestia. Si...ori ești cântăreț ori psiholog de we?!
      • Like 0
    • @ Valentin Stütz
      Valentin check icon
      Problema e că palma transcedentală se poate cuibări în mintea românului, de unde se poate transforma în palmă concretă. Ideal ar fi ca ea să dispară complet, fie şi transcedentală.
      • Like 0
  • Am mai spus-o si o repet, turma alege, dar are nevoie de pastor. Intre Pastorul cel bun Isus Hristos Singurul care are grija de oile sale si Hitler turma alege in raport cu nivelul de credinta, sau cel de pacate.
    • Like 1
    • @ Victorin Borsciov
      Iisus Hristos sau Hitler? Astea sunt singurele optiuni? Si cei care nu au credinta sunt automat in tabara lui Hitler? Mai sa fie!
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Sunt trei lucruri pe care articolul le amestecă:
    1. Tatonarea - dai copilului mai multe opţiuni: pian, balet etc. De multe ori nici nu se duce pentru pian, ci doar pentru că acolo merg Radu şi Costel. Când copilul spune nu, atunci e nu. De regulă totul se cam opreşte în clasa a V-a, când materie devine demenţial de încărcată şi ridicolă comparativ cu alte sisteme educaţionale.

    2. Performanţa - copilul e pasionat de un anumit domeniu. Participă la concursuri, olimpiade, ia diplome etc. E un parcurs VIZIBIL. Merge pentru că îi place, se simte bine, îşi face prieteni etc. Şi aici lucrurile se pot opri dacă asta doreşte copilul.

    3. Supravieţuiea - din păcate sistemul nostru absurd condiţionează acel 25% din media generală ca să nu nimereşti la vreun liceu rău famat, de unde să te întorci cu ochii umflaţi zilnic. Încerci să tragi de note, te înscrii la religie să te mai ajute la medie etc. Părinţii ştiu rutina, e intrată în cotidian. Din nefericire copiii încep să renunţe la olimpiade pentru că sistemul a devenit tot mai încărcat.

    Din punctul meu de vedere acest sistem nu menajează nici media, nici vârfurile. E nociv de sus până jos.
    • Like 1
    • @ Valentin
      1) La clasa a 5-a materia nu e incatcata, e potrivita. Ca si in celelalte clase, de altfel.
      3) Problema cu liceele rau famate nu are treaba cu programa. Nici cu olimpiadele, sau cu media generala.
      Sistemul este ok si pentru medie si pentru varfuri? Iti e suficient un 7? OK. Vrei inter? Se poate si asta. Libertate de a alege.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) E sinistru de încărcată comparativ cu restul sistemelor de învăţământ. Au aflat-o pe pielea lor cei care s-au intors din asemenea sisteme.
      2) Din câte ştiu anumite licee au o altă programă, mult mai uşoară. Nu cred că un olimpic la matematică e fericit să nimerească la un astfel de liceu.
      Nu, cu note de 7, 4 şi 6 te poţi trezi prin locuri de unde să te întorci acasă bătut măr. Nu e chestia de inter, e chestia că ţi-e teamă să treci pragul acelei clădiri. Şi ca elev, şi ca profesor.
      • Like 1
    • @ Valentin
      1) E absolut OK. Nu toate sistemele au programe foarte rarefiate, si nu vad de ce ar fi bine sa fie atat de rarefiate.
      2) Liceele bune au standarde ridicate la toate materiile. Daca olimpicul de care vorbiti o duce chiar atat de rau la celelalte materii atunci oricum i-ar fi greu intr-un liceu bun.
      Cu note de 7 si 6 ajungi la un liceu mediocru. Nu toate sunt situate in zone rau famate. Si oricum asta nu e o problema cu programa sau sistemul de notare, e o problema de care ar trebui sa se ocupe politia. Sau niste paznici.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Dvs. nu, dar sunt cel puţin 10 sisteme educaţionale care vă contrazic.
      2) În România da, absolut. Ştiu că nu cunoaşteţi cum stau lucrurile, dar vă pot informa: sunt targhetate liceele medii. Adică între 9,20, 9,58 şi 9,80 se merge din start pe un 9,58. Liceele medii sunt suportabile şi chiar îşi lasă olimpicii să performeze. Asta o ştiu din experienţă.
      Aveţi dreptate, dar programa de acolo nu convine unui olimpic, după cum nu convine nici cea prea ridicată. Din nou, sunt targhetate liceele medii.

      Ba da, e problema cu sistemul de notare, pentru că el te poate aduce acolo. Problema nu se poate rezolva cu poliţia pentru că ţine de un anumit tip de educaţie.
      • Like 1
    • @ Valentin
      1) Si destule care nu ma contrazic.
      2) Si Vianu nu-si lasa olimpicii sa performeze? II lasa, si eu tot din experienta stiu.
      Nu, problema nu e cu sistemul de notare. Poate fi cu zona in care se afla liceul.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Ca programă vă contrazic toate. Să luăm ca exemplu Japonia. Şcoala generală. Se face SCIENCE - terciul care nu vă place - sau cusut la manşină, cursuri practice de economie (ex. vând prăjituri) etc. Totul practic, bazat pe proiecte şi nu pe teme.
      2) Nu ştiu situaţii nominale, dar am auzit de multe transferuri de la anumite licee înalte la altele medii.
      Problema e cu sistemul de notare care te poate duce în zona în care se află liceul.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Si noi avem materia stiinte ale naturii pana in clasa a 4-a, dupa care trecem pe materii separate, fiecare cu exercitiile/experimentele/etc. specifice, cum e si normal. Adica nu facem un terci.
      Problema e cu zona, nu sistemul de notare.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ei o ţin toată generala. Dacă nu mă înşel, în seriale mai vechi date la TV, SCIENCE era şi în liceu.
      Da, problema e cu zona, în consecinţă suntem atenţi la notă ca să nimerim într-o zonă ok. E simplu.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Da, stiu ca o tin mai mult timp. Nu vad de ce ar fi un lucru bun. Rezultate negative am vazut oricum.
      Sunt licee care lucreaza la standarde medii care nu sunt situate in zone rau-famate. Ceea e si de asteptat, in conditiile in care majoritatea liceelor nu sunt de top.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Păi nu e obligatoriu ca toţi să devenim oameni de ştiinţă. Unii rămânem şi cu o înţelegere de tip documetar de televiziune, şi e foarte ok. Necazul e că la noi, în lipsa predării în şcoli a unei culturii generale, nu rămânem nici măcar cu o înţelegere de tip documentar de televiziune. Nu rămânem cu nimic. Ca de exemplu la educaţie plastică, unde materia e cu mult peste puterea de înţelegere a vârstei.

      Ştiu acele licee şi nu e chiar atât de simplu de ajuns. Sunt oarecum licee pe muchie, unde poţi să pici din cauza unei sutimi. De aceea e bine să fii foarte atent la medie şi la evaluare.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Mie la clasa a IV-a, matematica mi se pare destul de încărcată. Posibil să fie și din cauza învățătoarei, care nu prea insistă pe chestiile de bază, primare, ci preferă să dea probleme și teste „pe pâine”.
      Și la română e aproape la fel.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Cultura generala se face la noi. Si predatul materiilor de real se face corect. Cu ce ramane fiecare il priveste, depinde de fiecare cum si cat invata. Este in final responsabilitatea elevului. Scoala/proful iti da, dar nu iti pune in traista.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu, cultura GENERALĂ e cea în care afli un frame util Cultura generală este o NARAŢIUNE. Fizica narată e cultură generală; exerciţiile de fizică nu sunt. Asta este o chestie clar pusă la punct de sistemul modular care desparte cultura generală de modulul opţional.
      Da, şcoala trebuie să-ţi dea, dar să nu te oblige.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Fizica narata nu e cultura generala, e entertainment. Exercitiile de fizica sunt ce se face si ar trebui sa se faca la scoala pentru a ajunge la o buna intelegere a subiectului.
      Nu te obliga. In definitiv este decizia si responsabilitatea elevului ce, cat si daca invata.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu, fizica narată e NARAŢIUNE. Naraţiunea sau funcţiile narative - vezi cercetători ca Propp sau Campbell - sunt printre cele mai vechi şi mai eficiente instrumente de dezvoltare a logicii şi gândirii critice.

      Nu întâmplător cultura populară e bazată pe basm. Morfologia basmului arată clar felul în care se înlănţuie logic funcţiile narative.

      Fizica narată este un instrument de dezvoltare eficientă a gândirii critice doarece face parte tot din naraţiune. Nu duce la înţelegerea tehnică a fizicii, dar asta nu înseamnă că nu dezvoltă gândirea critică.

      Pe de altă parte, logica nu este sinonimă cu adevărul. O afirmaţie poate fi logică chiar dacă subiectul ei nu este şi real. Pot spune că un inorog este un inorog şi nu un dragon, sau că nu poate fi inorog şi dragon simultan, pentru că e un principiu logic ca un lucru să fie el însuşi şi nu două lucruri în acelaşi timp.

      Faptul că un inorog şi un dragon nu sunt una şi acelaşi lucru e o afirmaţie adevărată, cu toate că subiectele - inorogul şi dragonul - sunt inexistente.

      Concluzia este că o cunoastere tehnică a fizicii nu este obligatorie pentru dezvoltarea logicii şi a gândirii critice. Exerciţiile de fizică mă ajută să înţeleg tehnic fizica, dar nu sunt indispensabile în a-mi forma gândirea logică. Logica se poate dezvolta şi prin discurs narativ, pentru că discursul narativ e prin definiţie logic.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Fizica narata este entertainment. Cateodata mai bun cateodata chiar prost. Fizica nu e basm, e experiment si model matematic, este normal si corect sa fie tratata ca atare, nu ca un basm.
      "Faptul că un inorog şi un dragon nu sunt una şi acelaşi lucru e o afirmaţie adevărată" - din punct de vedere pur logic nu neaparat, depinde cum am definit inorogul si dragonul. Fizica nu e acelasi lucru cu logica pura, dar se bazeaza pe logica pentru a descrie realitatea. Ceea ce o face adevarata.
      Exercitiile de fizica ajuta la dezovoltarea gandirii critice SI sunt esentiale pentru a intelege fizica. Cu exercitii se lucreaza si se preda corect fizica. Daca am 2 aspecte bune de ce as renunta la unul dintre ele? Doar pentru ca altii lucreaza la standarde foarte joase?
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      N-am spus că ar fi nici entertainment şi nici basm, am spus doar că poate fi şi NARAŢIUNE.

      Am spus doar că fizica redată ca naraţiune dezvoltă la fel de bine gândirea critică cum o dezvoltă şi fizica redată tehnic, pentru că fizica redată tehnic e tot un fel de naraţiune. E o naraţiune mai tehnică, o naraţiune cu alte reguli, dar tot o naraţiune.

      Depinde ce naraţiune alegi, dar ambele pot dezvolta gândirea critică.

      Exerciţiile AJUTĂ, nu sunt indispensabile. Asta era ideea. Se poate foarte bine şi fără ele.

      În sistemele modulare sunt elevi care le acceptă pe amândouă. Ei îşi aleg un opţional de fizică, dar participă şi la cultura generală, la naraţiunea fizicii. Poate că înţelegerea e mult mai adâncă astfel, dar se poate foarte bine şi fără înţelegerea tehnică.

      Cu exerciţii se lucrează pentru a înţelege esenţa fizcii, mecanismul intern, dar te poţi mulţumi şi cu privirea de surpafaţă, cu naraţiunea fizicii. Oricum psihicul este selectiv. Eu am scăpat cu bucurie de fizica tehnică, şi aş zice fără să o urăsc (mulţi ajung să o urască). Continui să urmăresc documentare despre fizică şi să citesc lucrări de popularizare şi e foarte ok.
      • Like 0
    • @ Valentin
      kris check icon
      Cred ca ai dreptate la punctul 1 si 2, nu inteleg insa de ce insisti cu absurdul la punctul 3 si cu fizica narata. Nu vei invata fizica niciodata din povesti si, chiar daca ai o anumita aversiune spre fizica in general, e una din stiintele cele mai utile pe care un amarit le-ar putea invata la scoala. Ceea ce eu personal am simtit ca lipseste din fizica predata in scolile romanesti e aplicatia practica a stiintei respective in viata reala. Fizica din manualele romanesti de acum 20-30 de ani era ingrozitor de seaca, ca o colectie stupida de reguli matematice pe care daca stii sa le aplici poti rezolva diverse exercitii pe hirtie ca sa iei un 10, si dupa ce le aplici poti sa le uiti linistit. Nu stiu cit de practica e predarea din zilele noastre insa pot sa te asigur ca daca la vremea respectiva am fi avut aplicatii practice nu am fi uitat stupidele reguli, e greu sa uiti de ce ti-a reusit sau nu o anumita chestie dupa ce ai incercat sa o faci sa functioneze de vreo citeva ori.
      • Like 2
    • @ Valentin
      John are dreptate aici, nici pentru mine fizica nu poate fi poveste. OK, se poate lucra la cat de matematizata este (desi in primar si gimnazial nu e super matematizata, insa nu uitati ca si eu si John suntem cu matematica uber alles). Si mie mi-ar fi placut, ca lui kris, mai jos, sa fi avut mai multe chestii practice.

      Am, inteles, de exemplu mult mai mult din botanica intr-a V-a cand profesoara ne-a dat cate un ghiocel si ne-a spus sa il punem in apa cu cerneala, ca sa vedem ca petalele isi schimba culoarea, dar ca atunci cand il tinem in apa cu cerneala prea mult, incep sa isi schimbe culoarea si frunzele, si atunci floricica va muri, pentru ca a) e otravita b) nu mai are suficienta clorofila pentru fotosinteza.

      Daca ar fi incercat sa ne explice prin reactii chimice de ce floricica isi va schimba culoarea, n-am fi inteles mare lucru, si ne-am fi pierdut interesul. Insa asa, cu experimentul de acasa...toute autre chose. Eu l-am tinut pe al meu in viata aproape zece zile, si l-am facut si floarea in sapte culori, folosind numai cerneala rosie, verde si albastra (Ca era la TVR Sandy Bell :D). Si am invatat o gramada de chestii, de la un simplu ghiocel.

      • Like 2
    • @ kris
      Valentin check icon
      Cred că faceţi confuzie între NARATIV şi BASM. Nu mă referam la sensul peiorativ al termenului, ci la cel real. Am spus fizică narată, nu băsmită.

      Exact ca în exemplul dat de Maria Zamfir, în strucutura unei flori puse în apă cu cerneală se petrec nişte fenomene chimice. Aici sunt două soluţii: pot să explic (adică să narez, căci explicaţia este de fapt o naraţiune) ce se întâmplă în corpul florii, sau pot să dau elementele tehnice, adică formulele chimice.

      A explica e un tip de a face chimie, a intra în substanţa tehnică - formulele chimice - e un alt tip. A explica şi a înţelege de suprafaţă ce e cu floarea pusă în cerneală înseamnă cultură generală; a înţelege prin ecuaţii şi formule chimice înseamnă chimie propriu-zisă.

      @ kris: e una din stiintele cele mai utile pe care un amarit le-ar putea invata la scoala.

      Ideea să-l laşi pe respectivul amărât şă ALEAGĂ gradul de dificultate pe care să meargă.
      • Like 1
    • @ Valentin
      "Am spus doar că fizica redată ca naraţiune dezvoltă la fel de bine gândirea critică cum o dezvoltă şi fizica redată tehnic, " - FALS 100%, in nici un caz. Nu ati spus dvs., spun eu: fizica redata ca naratiune/basm/whatever e entertainment si atat. Ca s-o intelegi iti trebuie exercitiu, lucru, fundament matematic si experimental. Altfel e entertainment si atat, pierdere de vreme.
      "Exerciţiile AJUTĂ, nu sunt indispensabile." - sunt indispensabile.
      "Cu exerciţii se lucrează pentru a înţelege esenţa fizcii, mecanismul intern, dar te poţi mulţumi şi cu privirea de surpafaţă, cu naraţiunea fizicii." - pentru scoala nu este (din fericire) si nu ar trebui sa fie suficient.
      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Narativul nu e poveste, decât dacă îi dăm o conotaţie peiorativă. Povestea e o specie a narativului. Ok, dacă se confundă narativul cu povestea atunci ar trebui să reformulez.

      Fizica tehnică e o problemă, fizica de cultură generală/practică/fizica pentru toţi e cu totul altă problemă. Câteva considerente, ca să ne înţelegem mai bine:
      - fizica practică - sau fizica pentru toţi, fizica generală - nu exclude anumiţi termeni tehnici, la fel cum nu o face nici medicina pentru toţi. Termeni ca "zaharuri" sau "colesterol" apar şi în medicina pe înţelesul tuturor. Însă în chimia narată sau chimia pentru toţi nu apar exerciţiile care descriu reacţiile chimice.

      John se referă la fizica şi chimia abstractă, tehnică. A şi spus-o: care nu poate fi tradusă în limbaj natural (adică narat). El se referă fix la ecuaţia chimică din spatele florii, nu la floarea însăşi, la frunzele ei, la fotosinteză, clorofilă etc. Ce v-a fascinat pe dvs. e experienţa directă şi povestea ei - fotosinteza, care prin clorofilă etc. -, nu reacţie chimică. John nu vorbea de fascinaţie, vorbea doar de chimie. Chimia narată/practică e să pui o floare în pahar şi să explici ce se întâmplă; chimia tehnică e pui pe tablă o ecuaţie seacă.

      În sistemele din afară se află despre clorofilă şi fotosinteză la fel cum afli dintr-un documentar TV. Se află pentru că ţi se narează şi se afă pentru că ţi se demonstrează practic.

      Ecuaţia chimică propriu-zisă o înveţi doar dacă îţi alegi un modul opţional. Altfel rămâi doar cu fascinaţia florii şi cu explicaţia simplă. Pentru cultura generală e mai mult decât suficient.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ca să o înţelegi trebuie să VREI. Dacă vrei, atunci vei lucra. Maria Zamfir vorbea de reacţia chimică din spatele florii puse în apa cu cerneală. Este o reacţie chimică seacă. Pe mulţi nu-i motivează. Când faci lucrurile în silă le poţi înţelege oricât, pentru că nu vor rămâne.

      Nu-mi spuneţi că dvs. nu vă place ceea ce faceţi, că nu vă cred. Şi nu vă cred că v-au trebuit 12 ani ca să vă daţi seama dacă vă place sau nu, mai ales că aţi menţionat nişte olimpiade. După 12 ani de şcoală, dacă tot rezolvi cu greutate exerciţii de fizică sau chimie înseamnă nici fizica şi chimia nu sunt de tine, nici tu de ele.

      Dar cum staţi cu educaţia plastică? Nu este suficient să cunoaştem suprafaţa fizicii şi chimiei, dar suprafaţa educaţie plastice este suficient? Sau trebuie să cunoaştem educaţia plastică la fel de bine cum cunoaştem fizica?

      Ambele trebuiesc tratate cu aceeaşi seriozitate sau doar fizica trebuie pătrunsă în adâncime, iar educaţia plastică doar la suprafaţă, că nu prea contează? Aţi aflat adevărata natură - nu cea de entertainment - a educaţie plastice? Aveţi şi acum o înţelegere la fel de profundă a fenomenului sau una superficială?
      • Like 1
    • @ Valentin
      "Nu este suficient să cunoaştem suprafaţa fizicii şi chimiei, dar suprafaţa educaţie plastice este suficient?" - in scoala generala si chiar si liceu intr-o oarecare masura fix partea de suprafata se face, dar se face corect. A trata fizica doar prin naratiune inseamna a nu face nici macar ceva de suprafata, inseamna pierdere de vreme.
      "Ca să o înţelegi trebuie să VREI." - da, si cum am mai spus este in final alegerea si responsabilitatea elevului cum, cat, sau daca invata si intelege. Asta nu inseamna ca la clasa sa nu se lucreze corect.
      • Like 2
    • @ Valentin
      De unde rezulta ca analfabetismul functional e corelat cu programa, si nu cu saracia/lipsa de infrastructura/situatia familiala/prestatia slaba a profesorilor/etc.?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Comparativ cu sisteme de învăţământ din Olanda, Japonia, Belgia etc. se face partea TEHNICĂ de suprafaţă. E cu totul altceva.

      @ Jonn Jonzz: Asta nu inseamna ca la clasa sa nu se lucreze corect.

      Corect ar fi ca elevul SĂ ALEAGĂ materia respectivă, aşa cum alege sau nu alege religia. Adică să fie opţională. În rest se poate mulţumi şi cu o explicaţie basic a fenomenului, o explicaţie de cultură generală.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Se lucreaza pe un segment redus, dar se lucreaza corect.
      Elevul isi poate alege profilul liceului, ceea ce e absolut ok.
      A preda fizica prin naratiune nu e explicatie basic, e o spoiala, o pierdere de vreme. E o prostie. Este mult sub ce ar trebui sa fie basic.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Toate clasele a V-a - pentru că de aici am pornit - din Japonia, Olanda, Belgia, Finlanda reduc elementele tehnice la minimum şi în rest pun accent pe experiment, pe practic, pe proiecte în echipă, pe joc didactic etc.

      La ei SCIENCE durează din generală până în liceu, la noi doar până la clasa a IV-a.

      Cine vrea mai mult, îşi alege un opţional. Dvs. îl consideraţi prostie, dar ăsta e învăţământul nou, cel centrat pe elev, şi ţări ca Japonia sau Olanda sunt foarte ok cu el.

      Ba chiar sunt mai înfloritoare cu el.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Situatia economica e legata de mult mai multe aspecte decat sistemul de invatamant.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Stau mai bine şi la scolioze.
      • Like 0
    • @ Valentin
      De unde rezulta asta? Care sunt procentele pentru diferite tari?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Observaţia era empirică. Se referea mai mult la noi, la centrele de kinetoterapie care au început să se umple de şcolari. Situaţie inexistentă cu zece ani în urmă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Cate centre de kinetoterapie au fost luate in calcul, cu cat a crescut numarul de scolari de acum zece ani pana astazi?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dar atunci când s-a dat legea eutanasierii câinilor comunitari câte statistic s-au făcut? Din câte ştiu a fost vorba de un singur copil, nu de o armată. În democraţie legea se poate schimba şi pentru o singură persoană.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      John, sunt unii care pur si simplu...nu pot. Nasul meu de cununie (prieten vechi, din liceu) era absolut varza la mate si fizica. Si profa noastra de mate era fantastica. Eu nu am inteles niciodata cum putea sa fie excelent la chimie organica - pentru mine chimia organica a fost chineza - si sa nu priceapa la mate si fizica.

      Totusi, se intampla.
      • Like 0
    • @ Valentin
      1) Cele 2 situatii nu sunt echivalente. Cand te musca un caine e clar ca te musca un caine, cand faci scolioza nu e clar ca e din cauza ghiozdanului, poate fi o chestie genetica, poate fi urmarea unui accident etc.
      2) Doar politicienii corupti dau legi cu adresa pentru o singura persoana.
      3) Legea eutanasierii nu s-a schimbat doar din cauza acelui incident. Acel incident a fost ultima picatura.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Nu contează echivalenţa, cotează dacă părinţii o consideră importantă sau nu.
      2) Programa încărcată favorizează meditaţiile.
      3) Decesele respective au fost puţine. N-au depăşit 10 persoane. În rest au existat picături neidentificate. La fel cum există şi în sistemul de educaţie. Totuşi, între 10 persoane şi 30% e o diferenţă destul de mare.
      • Like 0
    • @ Valentin
      1) Conteaza pentru corectitudinea argumentului. Fiecare are o parere, nu inseamna ca e si sustinuta de dovezi.
      2) Se poate foarte bine si fara meditatii (nu ca despre meditatii discutam acum, eram la scolioza, dar OK). Meditatiile sunt ceva strict optional.
      3) Decese da. Probleme cu persoane atacate au fost ceva mai multe. Problema fusese discutata in forum public de mai multe ori.
      Pai parca acel 30% era intr-un esantion mic, dvs. asa ati spus. Si chiar daca n-ar fi, procentul tot o minoritate reprezinta.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Argumentele sunt relative, iar dovezile sunt şi ele relative. Din moment ce facem parte dintr-o Uniune Europeană, e foarte posibil să ne aliniem în curând sistemelor educaţionale respective. Felul în care dvs. ţineţi piept unor sisteme care fac titlurile ziarelor şi emisiunilor de televiziune arată cât de relative sunt şi dovezile, şi argumentele. Dvs. nu vă înşelaţi, în timp ce belgienii, finlandezii şi olandezii se înşeală amarnic.
      2) Depinde dacă vrei să rişti. În caz că nu ştiaţi, 9,10 e o medie mică. Deocamdată vorbim nu de meditaţii, ci de o industrie a meditaţiilor.
      3) Ajunge unul singur să schimbi o lege. În democraţie, un punct mic poate fisura un sistem întreg. Vezi problema religiei în şcoli.
      • Like 0
    • @ Valentin
      1) Nu. nu sunt. Argumentele, ca si dovezile pot fi evaluate obiectiv.
      "Dvs. nu vă înşelaţi, în timp ce belgienii, finlandezii şi olandezii se înşeală amarnic." - nu e chiar asa, dar nici nu curge cu lapte si miere in sistemele respective asa cum vor unii sa prezinte lucrurile. Sunt de acord sa facem o comparatie corecta, in momentul in care vom investi si noi in sistemul nostru cat investesc belgienii si finlandezii in ale lor.
      2) Se poate ajunge si la un liceu de top fara meditatii. Eu am reusit, si nu am fost singurul. Da, 9,10 nu era medie de liceu de top nici pe vremea mea. Era OK, dar nu de top. Se poate lua mult mai mult fara meditatii. Tine de vointa si gestionarea eficienta a timpului.
      3) Nu neaparat, depinde de situatie, depinde de corectitudinea argumentelor. Nu orice schimbare de lege este si justificata, drept urmare daca se lucreaza corect nu se schimba legi alandala dupa cum au unii un moft.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nici ei nu fac un terci, şi o contiună şi în liceu. "Terciul" de care vorbiţie este clar în didactică şi poartă numele de ABORDARE TRANSDISCIPLINARĂ Trandisciplinaritatea presupune o altă metodică şi profesori specializaţi, care în anumite sisteme (ex. Finlanda) lucrează pe echipe.

      Sistemul românesc nu are la ora actuală curriculum, metodică şi pregătire transdisciplinară. Asta e verificabil comparând curricula şi metodica.

      Asta spuneam şi eu: ca să nu ajungi în zonă iei note bune. Când se va rezolva cu zona vei putea lua şi note mai mici, dar deocamdată nu-ţi permiţi riscul.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Universitatea la care am mers eu punea mult accent pe transdisciplinaritate. Cu toate astea nu avea un terci (ca da, fix asta e) de fizica amestecata cu chimie, amestecate toate cu biologie sau mai stiu eu ce. Existau cursuri cu teme foarte precise, foarte specializate care preluau elemente din mai multe arii, da, dar acele cursuri se luau numai dupa ce studentul studia in prealabil intr-o anumita masura acele arii separat. Sa faci pana la liceu un amestec tratat prost, fara pic de rigoare matematica (ca vrem naratiune tip discovery channel, fara exercitii, nu?) nu este altceva decat un terci.
      "dar deocamdată nu-ţi permiţi riscul." - ba da, ti-l poti permite si azi, daca tintesti catre un liceu mediu spre slab, dar aflat intr-o zona care sa nu fie rau famata. Majoritatea liceelor sunt in aceasta categorie, evident ca nu toate vor fi pline de delicventi. Parintii pot de asemenea pune presiune la directiune sau inspectorat in vederea angajarii de personal de paza.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Aici aţi înţeles greşit. Nucleu basic e împărţit între tehnic (riguros matematic) şi transdisciplinar. Nu veţi vedea dincolo rigurozitate 0. Nu există aşa ceva nicăieri. La noi se face doar tehnic.

      Încerc o anumită împărţire:

      FINLANDA - fizică
      ============
      - nucleu tehnic - 30% (rigoare tehnică)
      - nucleu transdisciplinar (transdisciplinar, practic, narat, experimental, util etc.) 70%

      MODUL OPŢIONAL DE FIZICĂ: nucleu tehnic 100%

      ROMÂNIA - fizică
      ==================
      - nucleu tehnic - 100% (rigoare tehnică)
      - nucleu transdisciplinar (practic, narat, experimental, util etc.) 0

      TIMP DE PREDARE/FIXARE
      =============================
      FINLANDA
      ===========
      - timp de predare - 30%
      - timp de fixare - 70%
      - acasă - 0

      ROMÂNIA
      ===========
      - timp de predare - 10%
      - timp de fixare - 10%
      - acasă - 80%

      @ Jonn Jonzz ba da, ti-l poti permite si azi,

      Poţi face acest lucru doar dacă ghiceşti viitorul. Pe de altă parte un olimpic nu ar avea ce căuta într-un liceu slab, deoarece:
      1. predarea e sub nivel mediu
      2. nu există concurenţă care să-l stimuleze
      3. riscul de izolare este garantat. O clasă slabă va izola imediat un elev bun; fie că-l vor izola pur şi simplu, fie că-l vor agresa.
      4. gradul de inteligenţă şi educaţie este scăzut. Nu va avea nimic în comun cu acei colegi.

      Nici părintele şi nici copilul nu au în plan un liceu slab.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Nu veţi vedea dincolo rigurozitate 0" - am vazut deja.
      "La noi se face doar tehnic." - la noi se face corect, si nu exagerat.
      "Narat" nu intra la transdisciplinar, intra la pierdere de vreme. De acord ca experimental nu se face indeajuns la fizica, in multe cazuri. De aceea e nevoie de investitii pentru laboratorare de fizica in scoli.
      Cat despre predare/fixare/acasa in Romania, daca esti atent la ora si iti organizezi bine timpul acasa, pleci cu 80% de la scoala si iti mai ramane 20% acasa. Presupunand desigur ca si profesorul e suficient de capabil, si elevul isi respecta propriile responsabilitati.
      "2. nu există concurenţă care să-l stimuleze" - concurenta pentru un olimpic oricum nu vine in principal de la clasa.
      "3. riscul de izolare este garantat." - existenta a aproape oricarui risc este garantata, nu inseamna ca probabilitatea ca ceva negativ sa se intample este neaparat mare. Izolarea nu tine neaparat de capacitatea intelectuala, ci mai degraba de personalitate. Daca e foarte bun are sansa sa se integreze frumos in colectiv, si chiar sa isi ajute colegii. Trebuie s-o spun, pentru cineva care pretinde atat de putin de la elevi va cam grabiti sa faceti presupuneri negative despre elevii din liceele mai slabe. Asta se aplica si pentru punctul 4.
      "Nici părintele şi nici copilul nu au în plan un liceu slab." - un plan bun se face luand in considerare datele reale si facand o gestionare corecta a asteptarilor. Daca media generala e 7,80 si nu 9,80 atunci Sava sau Viteazu cel mai probabil nu au ce sa caute in plan.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1. E şi la noi, nu vă temeţi. E destulă.
      http://www.ziare.com/scoala/educatie/romanii-printre-cei-mai-slabi-din-ue-la-citit-si-matematica-1091335
      PROBLEME LA MATEMATICĂ: România 47%, Finlanda 7,8%

      2. N-am spus că nu se face corect, am spus ca se face mult.

      3. Narat intră la transdiciplinar. E chiar esenţa transdisciplinarităţii. Mai citiţi pedagogie. Clar că nu aţi citit nici măcar manualele de care discutasem la un moment dat.

      4. Nu e vorba de presupuneri, ci de certitudini. Dvs. locuiţi în România? Aţi fost vreodată asemenea zone? Să se integreze în colectiv? Să-i ajute? Să-i ajute la ce? Mă tem că nu prea ştiţi care e situaţia.

      5. Da, aici aţi ghicit, la 7,80 e de rău. Din cauza asta se dă atenţie maximă notelor.
      • Like 0
    • @ Valentin
      1. Din nou, sunt de acord sa comparam sisteme diferite de educatie cand vom face si noi investitii echivalente in invatamant. Cat despre Finlanda, depinde cum ce masura s-a folosit pentru a masura "probleme la matematica". Dupa cum am mai vazut nu orice test e si 100% relevant.

      3. Narat intra la spoiala si pierdere de timp, cel putin cand vine vorba de materii precum fizica. La genul asta de materii se lucreaza exercitii, subiectul se trateaza corect matematic.

      4. Este vorba de presupuneri. Da, am locuit in Romania o buna parte din viata, acolo am crescut, si nu in cea mai frumoasa zona din Bucuresti. Si stiu ca nu orice copil dintr-o scoala sau liceu dintr-o astfel de zona e delicvent. Ma tem ca dvs. va grabiti sa judecati niste copii.

      5. Ca orice nota 7,80 nu e in final nici bine nici rau, e o evaluare, e un feedback.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      2. Nu sunt de acord cu dvs, pentru că asemenea anomalii se întâmplă şi în zone în care problemele finaciare sunt medii. Nu ştiu exact ce măsură s-a folosit, dar văd că dvs. aveţi o măsură proprie care invalidează orice nu vă convine. Manualele pedagogice la nivel mondial nu sunt updatate pentru că prezintă tipurile de inteligenţă multiple (ştiu, a apărut o minoritate care le combate,tot repetaţi acest lucru), toate programele gimnaziale sunt inutile în afară de măreţul program educaţional autohton etc.

      3. Se lucrează matematic dacă vrei să APLICI fizica sau chimia, în rest profesorul poveşte şi demonstrează cum pui o floare în apă cu cerneală şi EXPLICĂ ce se întâmplă fără să scrie formule pe tablă. Când explici, NAREZI. Orice materie - fizică sau chimie - are o parte de explicaţie de tipul "aţi observat ce se întâmplă când turnăm oţet peste bicarbonatul de sodiu?" Dacă aţi fost atent la cele date de mine mai sus, aţi fi văzut că:

      - pe nucleul comun există o îmbinare între tehnic şi explicaţie. La noi explicaţia şi experimentul sunt undeva la 0%, şi asta se întmplă datorită unei materii încărcate. Dacă mai punem la socoteală vacanţele şi sărbătorile legale vedem cu uşurinţă că profesorii sunt nevoiţi să parcurgă materia în pas alergător
      - pe opţionalele specializate se face materie la fel ca la noi. Programele nu diferă prea mult.

      4. Aveţi darul generalizării, Am spus doar că:
      - în anumite delicvenţa e o realitate;
      - lipsa de educaţie şi prostul gust primează.

      5. Simularea e feedback, evaluarea e deja admitere.
      • Like 0
    • @ Valentin
      2. Problema nu are treaba cu zonele. In invatamantul romanesc in totalitatea sa nu se inveteste suficient. Nici macar acel minim procent din pib. Si nu inventez eu nici o masura, dar v-am aratat mai demult cum anumite teste nu releva niste probleme de altfel existente in unele sisteme din vest. Sisteme in care, din nou, se investeste semnificativ mai mult ca la noi.

      3. Se lucreaza matematic daca vrei sa intelegi si sa lucrezi corect. Adica in orice circumstanta. Explicatiile se bazeaza pe fundament matematic si experimental, daca se lucreaza corect.
      "pe opţionalele specializate se face materie la fel ca la noi. " - nu tocmai. Am lucrat cu oameni care veneau din alte sisteme si facusera acele optionale specializata. Si nu, nu facusera materia la fel ca noi, nici pe departe. Si nici nu e de mirare. Ca sa lucrezi la un standard cat de cat OK trebuie sa pornesti de undeva. Daca pornesti de la o spoiala si o bataie de joc, n-ai cum sa ajungi prea departe. N-ai cum sa ajungi in aceeasi perioada de timp in acelasi punct ca cineva care a lucrat corect de la bun inceput.

      4. "Am înţeles acum, aţi pierdut contactul cu societatea românească." - nu am pierdut contactul pentru ca n-am plecat de atat de mult timp si tin legatura cu profi si apropiati care au astazi copii in sistemul de invatamant public.
      "Aveţi darul generalizării" - nu, dvs. il aveti. "Nu orice copil" nu inseamna "nici unul". Dvs. generalizati cand sugerati ca orice liceu in care nu se intra cu medie mare sau foarte mare este unul in care si unui profesor i-ar fi frica sa intre. sau cand spuneti ca lipsa de educatie si prostul gust primeaza. Serios, in ORICE liceu in care se intra cu medie pana in 8-9 primeaza lipsa de educatie si prostul gust?

      5. Orice evaluare constituie feedback.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      2. Nu, problema are treabă cu zonele. Nota pe care o iei este şi nota care îţi va decide zona. Pentru a aerisi programa nu e nevoie de investiţii. Ce investiţii s-au făcut atunci când s-au aruncat peste bord exerciţiile cu matrice? Nu spun că n-ar fi nevoie de investiţii, însă dvs. confundaţi LOGISTCA şi METODICA.

      Programa ţine de METODICĂ, nu de logistică.

      Sistemele din vest reuşesc nu doar datorită investiţiilor, ci şi metodicii noi. Din nou, confundaţi metodica cu logistica. Aerisirea programelor nu costă.

      @ Jonn Jonzz: in ORICE liceu in care se intra cu medie pana in 8-9 primeaza lipsa de educatie si prostul gust?

      N-am generalizat, dvs. o faceţi. Dacă citiţi cu atenţie cele scrise de mine veţi descoperi formulări de genul POŢI SĂ, E POSIBIL SĂ şi LA UNELE.
      Tot ce spun e că media generală şi nota de la evaluare pot decide în ce zonă va învăţa copilul, iar în UNELE zone ştim că lucrurile stau destul de prost. N-am spus că toate liceele sunt proaste, dar ştiţi la fel de bine ca mine că există o repratizare făcută de calculator şi că există RISCUL ca zona să fie proastă.
      Dvs. susţineţi că indiferent de notă copilul nu va nimeri niciodată la un liceu cu probleme. Nu spun că toţi vor nimeri automat acolo, dar când copilul este al TĂU nu te gâneşti la alţii. Încercaţi să priviţi această problemă din perspectiva unui părinte, nu a unui sociolog şi veţi înţelege
      mai bine.

      5. Unele evalurări constituie DOAR un feedback (simulările), altele constituie atât un feedback cât şi un examen (evaluările naţionale).
      • Like 0
    • @ Valentin
      2. Problema investitiilor nu are treaba cu zonele. Eu de investitii vorbeam.
      " Pentru a aerisi programa nu e nevoie de investiţii." - de acord partial, doar ca nu vad de ce ar trebui aerisita programa.
      "Din nou, confundaţi metodica cu logistica." - nu le confund, doar ca nu vad de ce ar fi programa o problema.

      "N-am generalizat, dvs. o faceţi. Dacă citiţi cu atenţie cele scrise de mine veţi descoperi formulări de genul POŢI SĂ, E POSIBIL SĂ şi LA UNELE." - si ce ati spus mai jos ce este, daca nu o generalizare? :
      "3. riscul de izolare este garantat. O clasă slabă va izola imediat un elev bun; fie că-l vor izola pur şi simplu, fie că-l vor agresa.
      4. gradul de inteligenţă şi educaţie este scăzut. Nu va avea nimic în comun cu acei colegi."

      "Dvs. susţineţi că indiferent de notă copilul nu va nimeri niciodată la un liceu cu probleme." - nu am sustinut asta. Spun insa ca daca planificarea se face in mod rational nu este nevoie ca respectivul copil sa ajunga intr-o zona proasta. Daca am 7,80 media finala nu o sa trec pe lista doar licee la care se intra cu peste 9, pentru ca atunci intr-adevar, prin repartizarea pe calculator s-ar putea sa ajung intr-o zona nasoala. Caut liceele din zona mea de medie si selectez cateva la care am sanse mari sau e chiar garantat sa intru si care nu se situeaza intr-o zona nasoala. Problema rezolvata.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      2. Eu nu vorbeam de investiţii. Eu vorbeam de lipsa de educaţie, prostul gust şi delicvenţa din anumite zone.

      3. Dvs. nu vedeţi, dar sunt destui care văd.

      4. Da, ce am spus jos e deja intrat în manualele de psihopedagogie şi sociologie a educaţiei.

      5. 7,80 vi se pare o notă bună?
      • Like 0
    • @ Valentin
      3. Vad sau li se pare? Au argumente obiective, sau doar emotionale?

      4. E intrat in manualele de psihologie...ce? Generalizarea pe care o faceati dvs. legat de liceele medii, la care un olimpic n-ar avea sanse sa se integreze? Pe ce se baza acea concluzie?

      5. 7,80 e o nota decenta. Nu foarte buna, nu sub 5. E OK. Nu toata lumea e de 10, nici n-ar fi normal sa fie asa. Ar insemna ca ceva e in neregula cu standardul sau sistemul de notare.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      3. Pentru cei care le întâlnesc zilnic sunt foarte obiective.

      4. Nu, manualele pun problema la modul general, nu particular. Mai corect un grup cu anumite afinităţi poate izola o persoană care nu are aceleaşi afinităţi. Citiţi psihopeagogie şi veţi vedea.

      5. Foarte decentă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      3. Daca singurele date pe care le au sunt exemplul personal si pe cele ale catorva apropiati atunci nu, nu sunt.

      4. Asa stiam si eu. Si am mai citit si eu psihopedagogie. Si am trecut de la "O clasă slabă va izola imediat " la "poate izola". Progres!
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      3. În primul rând că datele şi statisticile sunt absolut irelevante pentru un părinte. Copilul lui nu este o realitate statistică, ci este pur şi simplu copilul lui. Există zone cu probleme. Că vin de la finanţe, că vin din altă parte contează mai puţin.

      4. Depinde de zonă, din nou. Există grupuri în care izolarea se poate produce în câteva minute, în altele se poate produce doar o izolare fără urmări, în altele poate fi urmată de bullying etc. Depinde foarte mult de educaţie, de afinităţi etc.
      • Like 0
    • @ Valentin
      3. Foarte rau. Deciziile legate de sistem in ansamblu nu ar trebui luate decat cunoscand situatia reala, avand date statistice. Asa se lucreaza obiectiv si corect. Altfel vorbim de argumente emotionale.
      4. De acord, suna mult mai rezonabil asa.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      3. Cred că aţi pierdut subiectul pe drum. Nu văd ce legătură au aici datele statistice cu îngrijorarea părintelui. O statistică pe zone sau la ce vă referiţi? Statisticile de ansamblu nu sunt statistici pe zone, că d-aia se şi numesc de ansamblu. Ce să facă un părinte cu statistica? La ce-i foloseşte?

      4. Asta am spus de la începutul discuţiei, că un părinte încearcă să elimine anumite riscuri.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Punctul 3 in numerotarea dvs. se refera fie la programa, fie la probabilitatea de izolare a unui olimpic intr-o clasa dintr-un liceu mai slab. Acea probabilitate ar trebui demonstrata statistic. Iar cu programa un studiu statistic legat de sisteme din mai multe tari poate releva corelarea dintre diferite aspecte ale invatamantului (analfabetism functional de exemplu) si investitii/lipsa lor, salariul mediu al profesorilor, cat de incarcata sau nu e programa etc. Poate eu am pierdut subiectul sau dvs. ati incurcat numerotarea.
      4. La punctul asta parca discutam de generalizari. Reluam numerotarea?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      3. Mai există şi varianta asimilării. Asta nu prea e de dorit. Corelarea dintre o programă încărcată şi analfabetismul funcţional apare deja în manualele de pedagogie, iar explicaţiile ţin atât de psihologie cât şi de principiile pedagogice. Studii există în manualele respective, ca de exemplu efectul supraîncărcării materiei, oboselii etc. Să nu uităm că educaţia noastră este pe sistem vechi, ori asemenea studii s-au făcut de multă vreme.

      4. La punctul 4 putem discuta generalităţi câte vrem. Depinde pentru cine le discutăm. Le discutăm pentru părinţi? Pentru cei care decid sistemul? Pentru politicieni?
      • Like 0
    • @ Valentin
      3. Studiile nu se publica in manuale, se publica in, ei bine, publicatii de specialitate. Si se trec prin procesul de peer review. Puteti cita un astfel de studiu? Daca acea corelare apare, care este coeficientul de corelare?
      4. Le discutam noi pe forumul asta. Poate v-ati dat seama sau nu, mie nu-mi pasa cine citeste comentariile astea, sau daca parerea mea e populara (de cele mai multe ori oricum nu e) sau mai stiu eu ce. Pe mine ma intereseaza corectitudinea argumentelor, in/existenta dovezilor atat.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      3. Lucrările de psihopedagogie SUNT lucrări de specialitate, care servesc şi ca manuale pentru pregătirea personalului didactic. Toate au studii sau trimit la studii prin bibliografii care ocupă capitole întregi. Sincer să fiu nu am simţit nevoia să le aprofundez, pentru că mi s-a părut absurd să plec de la premiza că ar fi greşite.
      Dar s-ar putea să fie, mai ales că dvs. le consideraţi astfel.

      4. În general studiile costă şi sunt dificil de făcut. Costă şi bani, costă şi logistică. Pe de altă parte studiile nu arată mare lucru. V-am dat unul şi nu v-a plăcut. De ce să vă mai dau încă unul când e clar că sunteţi setat pe tot ce nu intră în corectitudinea argumentelor dvs.?

      Toată disputa dvs. provine din faptul că România a depăşit ţara X cu 5 olimpici, drept pentru care la nivel didactic n-ar trebui schimbat nimic, ori aceşti olimpici pot fi produsul unor conjuncturi cum ar fi meditaţiile intense, activităţi extraşcolare etc. Nu există niciun studiu care să atribuie direct lucrurile, fără căi lăturalnice. Mă tem că nici dvs. nu daţi prea multe argumente.
      • Like 0
    • @ Valentin
      3. Lucrarile de specialitate si manualele nu sunt acelasi lucru. In manuale se pot face omisiuni, pot aparea greseli, poate aparea informatie invechita.

      4. Da, sa lucrezi corect nu e usor. Nu inseamna sa renuntam la asta. "Pe de altă parte studiile nu arată mare lucru. " - arata informatie corecta si mai ales relevanta, daca sunt facute corect si utilizate corect. Sunt esentiale.
      "V-am dat unul şi nu v-a plăcut." - cum spuneam mai sus. In acel caz acel sondaj nu va dovedea punctul de vedere. In plus dvs. singur l-ati invalidat spunand ca esantionul era prea restrans.
      "De ce să vă mai dau încă unul când e clar că sunteţi setat pe tot ce nu intră în corectitudinea argumentelor dvs.?" - daca e corect si va sustine intr-adevar punctul de vedere atunci asta e. Daca am ce sa critic, critic, daca nu, nu. In fata dovezilor concludente ma declar convins.

      "ori aceşti olimpici pot fi produsul unor conjuncturi cum ar fi meditaţiile intense, activităţi extraşcolare etc." - de care n-ar avea cum sa profite daca ar porni de la genunchiul broastei. Evident ca pentru orice olimpiada se face pregatire in afara clasei (cu exceptia poate a unor clase de liceu special destinate pentru olimpici), fie ca e vorba de un elev care se pregateste singur, sau cu meditator, sau in alta conjunctura. Cum sa te apuci insa sa inveti analiza matematica in clasa a 8-a sau a 9-a, daca tu esti la nivel de 2+2=4?
      Nu tine in totalitate de olimpiade, desi si astea sunt un aspect zic eu relevant. Porneste de la faptul ca o astfel de schimbare costa resurse (bani, timp, efort, stres) si ar insemna INCA o reforma - iar schimbam structuri, evaluari etc. etc. etc. - a nu stiu cata in ultimii ani, trebuie instruiti/reinstruiti niste profesori etc. Nu vad rostul, nu vad beneficii suficient de mari (daca exista macar) care sa justifice asemenea costuri in ceea ce priveste schimbarea programei. A aduce mai multe investitii ar costa bani, da, dar mult mai putin din celelalte resurse, ar crea mai putine probleme. Asta e argumentul - eu propun sa lucram eficient: cheltuim in prima faza suficient cat sa aducem niste beneficii clare si sigure. Vedem apoi in ce masura sunt necesare alte schimbari si le efectuam si pe acelea daca e nevoie, in cunostinta de cauza, cu argumente corecte. Cu temele facute, ca sa zic asa.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      3. E posibil ca dvs. să confundaţi o lucrare de specialitate cu un studiu pedagogic. Un autor poate face el un studiu pedagogic pe care să-l includă într-o lucarare de specialitate sau poate folosi studiile făcute anterior. Informaţia este învechită vizibil în lucrări care datează din anii 60-80, dar asemenea lucrări au doar un caracter documentar, eventual pentru o istorie a pedagogiei.

      Încerc să înţeleg ce susţineţi dvs.: că orice lucrare de pedagogie este inutilă? Studiile pot ajuta pedagogia, dar nu pot forma ele singure o metodă pedagogică. Nu apreciaţi lucrările pedagogice de la noi şi nu cred că le apreciaţi nici pe cele din afară.

      Îmi puteţi da un exemplu de lucrare pedagogică pe care o apreciaţi ca fiind corectă? Îmi puteţi da exemplu de un pedagog - nu psiholog, sociolog sau alt domeniu asociat - pe care îl vedeţi ca o sumă a perceptelor pedagogice corecte? Un nume, orice.

      @ Jonn Jonzz; Cum sa te apuci insa sa inveti analiza matematica in clasa a 8-a sau a 9-a, daca tu esti la nivel de 2+2=4?

      Exageraţi, dar accept ideea. Sunt părţi ale matematicii care sunt dedicate matematicienilor şi care nu au o utilitate practică. Pe acelea nu le înveţi dacă nu vrei. Cei care vor mai mult, beneficiază de un opţional. E simplu. Să nu uităm că alte materii - istoria, educaţia plastică, educaţia muzicală - ţin şi ele de cultură generală. Există şi matematică la nivel de cultură generală. Nu este obligatoriu să cunoşti matematică de performanţă, nu este un SACRILEGIU. Matematica este o materie ca oricare alta, cu nimic mai prejos ca educaţia muzicală sau plastică.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu spun ca orice lucrare e inutila, spun ca in mod corect se lucreaza cu date, analize statistice care se gasesc in studii, unde si scrie exact ce metoda s-a folosit, cati participanti au fost (daca e cazul) etc. O lucrare corecta: https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1207/S15326977EA0801_01
      "un pedagog - nu psiholog, sociolog sau alt domeniu asociat - pe care îl vedeţi ca o sumă a perceptelor pedagogice corecte? " - nu am idoli de nici un fel, nu vad pe nimeni intr-o astfel de lumina. Oricine poate gresi. Nu omul conteaza, ci corectitudinea argumentului.

      "Cei care vor mai mult, beneficiază de un opţional. E simplu." - nu e chiar asa simplu. Poti sa ai optional, da, dar daca pornesti de la nimic, prea departe nu poti ajunge, nici chiar cu optionalul. Ce se face in alte sisteme la optionale "avansate" nu este neaparat echivalent cu ce se face la noi la un liceu de profil pe aceeasi specializare.
      "Există şi matematică la nivel de cultură generală" - da, ce se face in scoala generala, poate putin si prin liceu.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Cred că spunem amândoi acelaşi lucru: o lucrare de pedagogie se bazează pe date, pe studii, pe alte lucrări de pedagogie reprezentative etc. Unele sunt date chiar în corpul textului, altele sunt trecute ca referinţă bibliografică etc. Ştiţi foarte bine ca şi mine că într-o lucrare de specialitate TOTUL trebuie înregistrat şi contabilizat în bibliografie sau în notele de subsol.

      @ Jonn Jonzz: Nu omul conteaza, ci corectitudinea argumentului.

      Există lucrări pedagogice cu colectiv de persoane.
      Ok, daţi-mi un exemplu de lucrare pedagogică corectă, sau de principii pedagogice corecte susţinute de lucrări de pedagogie pe care le agreaţi.

      @ Jonn Jonzz: Poti sa ai optional, da, dar daca pornesti de la nimic, prea departe nu poti ajunge, nici chiar cu optionalul.

      Am spus undeva că în alte sisteme educaţionale se porneşte de la nimic? E absurd să porneşti de la nimic.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Am spus undeva că în alte sisteme educaţionale se porneşte de la nimic?" - nu ati spus dvs., spun eu pentru ca am vazut ca asa e. "Nimic" e exagerat, dar nu mult.
      Exemplu v-am dat deja.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dvs. folosiţi nişte termeni care nu figurează în niciun manual sau lucrare pedagogică. Pentru mine asta nu înseamnă credibilitate într-o discuţie ştiinţifică. Nu cred că pe curriculumul multor sisteme de învăţământ din afară scrie NIMIC.
      Cunosc situaţia de la părinţi ai care au văzut cum funcţionează aceste sisteme.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Dvs. emiteti niste concluzii fara sa le sustineti cu dovezi.
      Nu scrie "nimic" dar rezultatul de exact asta se apropie. Construiesti pe o baza slaba, vei avea un rezultat slab. Cunosc situatia de la studenti care au venit din astfel de sisteme, ale caror teme si examene le-am evaluat personal.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Mă tem că îmi este imposibil să vă ajut în această situaţie. Înţeleg că nu sunteţi în ţară şi nu puteţi intra în vreo librărie, dar tot nu vă pot ajuta. Din moment ce sunteţi clar Gică contra nu pot sta să despic pentru dvs. fiecare fir de păr în patru. Nu am timpul necesar. Îmi pare foarte rău. Există însă posibilitatea de a vă comanda aceste cărţi prin poştă.
      Spre deosebire de dvs. nu cunosc şi nu am lucrat cu studenţi, ci doar cu copii. În principal mă refer la sistemul gimnazial şi foarte puţin la cel liceu. Facultatea este o zonă deja foarte specializată, care nu intră în preocupările mele şi oarecum veţi vedea că nu intră nici în preocupările celor care scriu articolele despre educaţie.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Foarte rau ca nu intra, pentru ca in primii ani de facultate se vede cat de eficient a fost sau nu a fost sistemul preuniversitar.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Depinde ce înţelegem prin eficienţă. La politehnică nu se fac cursuri de educaţie plastică, deci e greu de spus dacă un student la automatică mai ştie educaţie plastică. La fel şi pentru educaţie muzicală. Înţelegem eficienţa ca pe un procent de 100% sau doar ca o arie specializată?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Cum am mai spus si alte dati, omul nu e masina ca sa invete doar strictul necesar pentru job. E normal ca un student la inginerie sa aiba din liceu un background bun pe partea de mate/fizica/programare, dupa cum e normal sa aiba si cultura generala (si aici intra educatia plastica/muzicala etc.). Asa ca eficienta sistemului preuniversitar per total ar trebui sa includa aria specializata + partea de cultura generala.
      • Like 0
  • Deci stam bine cu elitele, dar stam prost cu media. Si ii condamnam pe parintii care vor ca parintii lor sa fie parte din elite, nu din mediocritate? Am inteles bine?
    Sunt de parere ca trebuie sa fie un echilibru: si putina presiune pentru performanta, si destula copilarie. Fica-mea a vazut asta iarna copii pe schiuri si ne-a cerut, asa ca am dat-o vreo saptamana la un curs si i-a placut la nebunie. O ducem si o zi pe saptamana la pian si ii place. Acum ne bate la cap ca vrea la balet si s-ar putea sa o ducem si acolo, dar mai pe la toamna, cand e mai putin loc de jucat pe afara.
    • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      Valentin check icon
      Nu, presiunea nu e bună. Presiunea poate crea dependenţă de persoana care o exercită. E ca un fel de cârjă. Arta pedagogiei e să-l faci pe copil să-şi pună singur presiune, CONŞTIENT. Să-l faci să înţeleagă rolul presiunii în atingerea unui vis. Şi se poate. Dvs, nu sunteţi însă în faza asta, ci în faza tatonărilor. E gen bufet, gustă din fiecare. E un lucru excelent şi ajută foarte mult la dezoltarea copilului.

      Succesul pedagogiilor din afară e că şi-au dezvoltat o metodă excelentă de a asculta cerinţele copilului încă de la vârste foarte mici, de a-i acorda şi cultiva - ghidat, evident - LIBERUL ARBITRU.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Chirila vorbeste in articol de copii de 5 ani, acolo e devreme pentru constientizare.
      Si credeam ca vorbim despre parenting, nu despre pedagogie.
      • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      Valentin check icon
      Parentingul figurează în pedagogie. E numit pedagogie informală (făcută fără cunoştinţe de specialitate).

      Nu e chair atât de devreme. E vorba mai mult de calea naturală a copilului, care dă semnalele potrivite. La fel ca atunci când te opreşti din mâncat pentru că eşti sătul, un copil chiar foarte mic îţi poate arăta unde trebuie trasă linia. Din păcate - şi aici are dreptate Chirilă - mulţi părinţi forţează aceste semnale mergând tocmai pe ideea că cel mic nu are discernământ. Există şi un discernământ subconştient de care mulţi părinţi aleg să-l ignore.
      • Like 2
    • @ Valentin
      aleg sa-l ignore pentru ca isi vor copii printre elite, nu printre mediocrii
      • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      Valentin check icon
      N-aş folosi teremenul de mediocru, l-aş folosi pe cel de medie. Treaba cu forţatul şi ignoratul a fost numită de psihologi EFECTUL PYGMALION.
      • Like 0
    • @ Nicu Buculei
      Depinde - un copil poate sa fie talentat la ceva, dar sa nu ii placa. John si Valentin vorbeau mai jos despre diverse cluburi si concursuri. Din experienta personala (am o mama infipta si super pretentioasa) ajungi intr-un spatiu foarte negativ daca ai un copil talentat intr-o directie pe care nu si-o doreste.

      Mama m-a incercat cu o gramada de chestii pe la cinci-sase ani. S-a dovedit ca din cele multe incercate, as fi avut oaresce aplicatie pentru gimnastica ritmica - am fost, si continui sa fiu extrem de flexibila fizic. Am fost o perioada la un club la Dinamo, pana cand antrenoarea i-a spus mamei ca ori ma apuc serios, ori o sa incep sa cresc 'gresit' (adica osatura o sa mi se dezvolte intr-un mod mai putin decat optim pentru gimnastica). Ori nici eu nu eram teribil de incantata, nici mama nu era pregatita sa fac sport de performanta. Dar, daca tot eram flexibila - la balet cu mine.

      Ce a urmat a fost o comedie - nu-mi placea, ma plictiseam, raspundeam tuturor adultilor binevoitori ca lucrul care imi place cel mai mult la balet sunt pauzele... dar mama a insistat patru ani. Singurul lucru care s-a prins de mine (bine, de invatat am invatat miscari si pozitii) a fost muzica clasica.

      Intr-a V-a, cand se pregatea o serbare scolara de Craciun, o fosta eleva a gimnaziului care era la Conservator (pian) m-a auzit fredonand Oh come all ye faithful (Originalul latin este Adeste fideles) de una singura. M-a luat de o aripa si a zis - Ia mai canta tu si asta, si aia... Long story short(er) am ajuns sa iau lectii de canto. Imi placea, am fost pe la niste concursuri, am si castigat - din nou s-a spus ca am posibilitati, dar...

      Din nou, cand s-a pus problema de 'serios' am zis un NU hotarat. Imi placea sa cant, dar cu opera nu e de gluma. Sunt mii de restrictii; mama m-a lasat in boii mei, in sfarsit, cand am plans o spatamana pentru ca nu puteam sa ies la colindat cu copii de pe strada (canti in frig, daca racesti, vin concursurile in ianuarie, nu ciocolata ca ti se incleaza corzile vocale).

      Iar la mine scurtul flirt cu muzica s-a terminat pasnic - am avut un prieten pianist care si-a aruncat metronomul pe fereastra, altul la vioara care a imprumutat un topor de la un vecin si a facut-o rumegus, in fata blocului. Ambii foarte talentati, dar nici unul nu voia sa faca o cariera din muzica, si parintii nu intelegeau de vorba buna...

      Cu pianistul m-am mai intalnit in liceu, si am fost si iubiti o perioada - faceam senzatie prin baruri de jazz cand cantam impreuna (am dat un mic recital intr-o vacanta de familie, mamele noastre inca in suferinta dupa 'carierele' stralucite care ne asteptau, daca n-am fi fost lenesi...)

      Inca nu cred ca am fost lenesi, sau am vrut cu incapatanare sa ramanem mediocri. Este pur si simplu vorba despre faptul ca daca poti sa faci un lucru, nu inseamna in mod obligatoriu ca trebuie sa il faci. In plus, asa cum spunea si Valentin, copiii au discernamant, si nu neaaparat subconstient.

      In cazul meu, dupa trei-patru ani de canto, devenise clar ca nu voi ajunge Angela Gheorghiu. Nu eram soprana, eram mezzo, si desi vocea nu mi s-a schimbat semnificativ la pubertate, incepusem sa scad spre alto.

      Logica mea de la 14 ani era cat se poate de pragmatica - daca sacrific atat de mult pentru ceva, vreau sa stau in fata. Ori roluri, sau arii de solist pentru alto sunt vreo patru-cinci, si scurte (va provoc sa numiti macar doua voci de alto faimoase). In rest, cor. Mi se parea mult zgomot pentru nimic. Nu cred ca era ceva mediocru in logica mea; dimpotriva, tocmai pentru ca vazusem elita, stiam ca si daca ma tin de muzica, nu as fi ajuns niciodata in ea.

      Erau alte chestii la care excelam (limbi straine, literatura), asa ca m-am tinut de ele. Chestii care imi placeau (sunt o pianista sub-mediocra, n-am dexteritate, dar exercitiul la pian ma relaxeaza acum, ca am invatat sa nu ma mai enervez cand gresesc, si slava domnului, pianul meu elctronic are mufa de casti, deci nu terorizez nici blocul) si m-am tinut de ele, fara ambitia de a deveni vreodata elita.

      Si pana la urma, nu-i nimic rau in a fi mediocru. Exista o curba a lui Gauss, in toate. Nu putem, statistic, sa fim toti top-top-top.
      • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      Da, dar ce descrieti dumneavoastra aici nu e presiune. Fetita dumneavoastra incearca diverse lucruri, la cererea ei. Presiune ar fi daca fetita ar vrea sa invete sa schieze, iar dumneavoastra ati considera imediat ca o sa fie urmatoarea Marica Kostelic, va vindeti casa, va mutati in Austria, si o trimiteti la ski in fiecare zi.

      E o mare diferenta.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    E adevărat, a existat o adevărată modă în perioada 2000 - 2008, care a ţinut de o anumită de bula de bunăstare specifică oricăriei crize. La fel cum se construia înainte de criză şi cum te îmbogăţeai cumpărând şi vânzând terenuri, şi copilul trebuia trecut în palmares. Lecţii de dans, de pian, de şah etc.

    Acum singura presiune rămasă e acel mizerabil 25% pe care trebuie să-l iei ca să nu pici la vreun liceu rău famat, de unde te culeg ai tăi de la urgenţe.

    Au căzut şi lecţiile de pian, de dans, şi olimpiadele. Discursul e clar: "Ia şi tu note cât să nu cazi la cine ştie ce japiţă de liceu şi în rest vezi-ţi de treabă."

    În rest, articolul e foarte bun. "Mitul olimpicilor" - ideea că rolul educaţiei e să producă doar vârfuri - apare şi în manualele de pedagogie.

    Iar olimpiadele au cam căzut. Dacă cel mic intră în linie dreaptă pentru cine ştie ce calificări care l-ar propulsa prin vreo universitate din afară, atunci se justifică, dar dacă ia şi el o naţională sau tot încearcă şi nu reuşeşte să treacă de calificări nu se mai justifică.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Nu au cazut, din contra, s-au inmultit tipurile de concursuri la care pot participa copiii.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Din contră, vă dau exemplul a trei cluburi de dans modern care au picat, un curs de desen chiar în intersecţia în care stau, doi colegi care au avut firmă din 2000 până în 2010 şi au fost nevoiţi să o inchidă, o prietenă care făcea artă teatrală etc. Mai sunt, însă comparativ cu ce se întâmpla înainte de criză diferenţa e vizibilă. În plus, criza a ascuţit lucrurile: dacă înainte îşi putea permite oricine, acum doar cei cu situaţie mai bună pot urma aceste cursuri. Adică 25 de milioane pe un curs, fie el şi un an... pe bune?! La foamea care e acum?
      • Like 1
    • @ Valentin
      Tipurile de concursuri s-au multiplicat. Nu se mergea la NASA si nu se facea robotica inainte de circa 2008, de exemplu.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu s-au multiplicat, ci doar s-a ridicat ştacheta. S-au rafinat dacă vreţi, adică au devenit mai puţine, dar mai de calitate.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Ba da, s-au multiplicat. Sunt astazi tipuri de concursuri la care mai demult elevii nu aveau acces, v-am si dat exemple.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Staţi puţin: vă referiţi la CURSURI sau la CONCURSURI? Un curs de balet e un lucru, un CONCURS de robotică e alt lucru. Discuţia era despre cursuri, nu despre concursuri. Dacă vorbim despre concursuri, atunci îmi cer scuze, n-am fost atent. Dacă vorbim despre cursuri, atunci acestea s-au redus drastic.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Normal ca se inchid unele cluburi/cursuri, se spune ca 8 din 10 afaceri esueaza in primele 18 luni, atunci de astepti ca procentul de esecuri din domeniul afacerilor cu cursuri sa fie similar.
      Eu unul vad cursuri peste tot si fiecare curs/club participa frecvent la concursuri.
      • Like 0
    • @ Nicu Buculei
      Valentin check icon
      Înţeleg, atunci au scăzut cursurile accesbile une anumite părţi a societăţii, care înainte de 2008 îşi mai permitea.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Ma refeream la CONCURSURI. Competitii. Nici o problema.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Au apărut multe concursuri, dar au dispărut şi multe cursuri care erau destinate clasei medii.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    [Postere dublată]
    • Like 0


Îți recomandăm

Tășuleasa Social

„Este o uriașă sală de clasă și o formă de protest. S-au înscris foarte mulți adolescenți și tineri. Generația noastră le lasă lor o datorie. Și uneori le lăsăm conștient datoria asta, iar ei vor trebui să repare toate problemele care decurg din ea”, spune Alin Ușeriu. (Foto: Facebook Tășuleasa Social)

Citește mai mult

Carmen Avram, BEC - Inquam Photos / Octav Ganea

„Erau fericiți că ajunseseră acolo, doreau să facă ceva. Și din față erau ăia, ca la Hollywood, cu ventilatoare, cu...să îi oprească din a avansa”. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Citește mai mult