Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Finlanda nu e nici țara fără materii, nici țara fără teme. Trei mituri urbane despre educația finlandeză

Școala finlandeza

Foto: Guliver/Getty Images

Ca absolventă de studii masterale în educație la Universitatea Turku din Finlanda m-am decis să clarific câteva dintre miturile legate de sistemul finlandez de învățământ.

Un inspector școlar român m-a întrebat odată dacă la centrul de inspirație finlandeză pe care l-am fondat la Ploiești copiii îmi spun „Doamna” sau „Alexandra”. I-am răspus că dintotdeauna copiii mi-au spus pe nume. El a conchis fără să mai aștepte lămuriri, „Da, clar e finlandez”. Mi-am dat seama atunci că, din păcate, nici măcar la nivel înalt nu e prea clar ce anume conferă valoare educației! Vorbim despre o formă de analfabetism instituțional, căci nici la nivel decizional educația nu este privită în profunzime, preferându-se superficialitatea.

Sunt numeroase miturile care întrețin o falsă impresie că Finlanda e un model de neatins și la care noi nici nu putem visa. Nimic mai fals, dar sigur, e mai simplu să te dai bătut înainte de a încerca, servind scuza „La noi nu se poate!” 

Iată trei dintre cele mai comune mituri urbane ale educației finlandeze:

1. Finlanda are cei mai pregătiți profesori

Da, profesorii în Finlanda sunt mai riguros selectați, pregătiți teoretic, practic și pentru cercetare-acțiune, DAR 25% dintre ei sunt dintre cei cu note mici, 50% mediocri academic și doar 25% crème de la crème

Bine, bine, atunci cum reușesc să obțină astfel de rezultate? Simplu: în primul rând că sunt învățați să colaboreze, căci degeaba ai doi profesori buni într-o școală dacă nu există colaborare și unitate, iar pentru pregătire academică ai cinci, chiar șase ani de studii universitare! Apoi, excelența și abilitățile pedagogice sunt două chestiuni diferite. Cum poate un profesor să priceapă de ce elevii lui nu sunt interesați de fizică dacă el a studiat printre studenți pasionați de subiect, el însuși neavând niciodată dificultăți? Desigur, îi va fi greu, dacă nu cumva imposibil să empatizeze cu aceștia.

Pe conceptul eronat că doar cei mai buni absolvenți merită să devină profesori s-au întemeiat programe precum Teach for All. Finlanda însă nu crede în soluții pe termen scurt, ci în profesionalizarea și pregătirea unui profesor nu pentru câteva săptămâni, ci pentru cinci ani. Da, un fel de medicină în învățământ. Dacă nu ne-am duce la un medic fără pregătire practică, de ce acceptăm ca universitățile să ofere atât de ușor diplome viitorilor profesori, fără câteva sute de ore practică pedagogică și fără (atenție) pregătire teoretică de actualitate în domenii precum evaluarea sau neuroștiințele? De multe ori, sintagma „teoria ca teoria, practica ne omoară”, se transformă în „teoria și practica ne omoară deopotrivă”. Avem nevoie de viziune pe termen lung și dacă aceasta lipsește fix la resursa umană, atunci ratăm cu brio esențialul!

Doar cu profesori pregătiți temeinic vom înțelege de ce nu oricine se pricepe la educație. Este important să ne dorim să avem încredere că nu suntem mai capabili decât profesorul de la școala copilului, medicul care ne operează și tenismenul care joacă la Roland Garros. Avem nevoie să accedem la a forma profesioniști adevărați pe termen lung în toate domeniile și asta începe cu școli mai bune pentru profesori și pentru copii.

Dacă vi se pare prea dură argumentația mea, vă invit să citiți un articol al expertului finlandez Pasi Sahlberg.

2. În Finlanda nu mai există materii

Ne plac atât de mult titlurile senzaționale din presă, încât am ajuns să nu ne mai întrebăm cum e posibil să aplici așa ceva... Totul a pornit de la un articol în The Independent, care a lansat ipoteza eliminării materiilor din școlile finlandeze - “Finland schools: Subjects scrapped and replaced with 'topics' as country reforms its education system”. Richard Garner, autorul articolului, probabil a vizitat școlile din Helsinki timp de o săptămână (din proprie experiență vă spun că după o săptămână ești mai mult năucit de diferențe decât capabil să digeri tot ce ai văzut), crezând că ipoteza lui s-a confirmat.

Fac o dezvăluire publică, după opt ani de vizite și chiar studii masterale în educație la Universitatea Turku eu tot simt uneori că-mi fuge pământul de sub picioare la cât de rapid se întâmplă lucrurile la ei, nici pomeneală să afirm că le știu sau le voi ști vreodată pe toate. Îmi amintesc că povesteam cu una dintre colegele mele de studii din Coreea de Sud și ne amuzam de imaturitatea cu care un compatriot de-al ei s-a grăbit să scrie o carte despre educația din Finlanda după, ați ghicit, vizita lui de o săptămână în Finlanda!

Ne întoarcem la materii. Ca să explic întâi contexul, Finlanda are o altfel de metodă de schimbare a legii sau a programei. Spre deosebire de țări precum România, acolo întâi se testează, prin proiecte pilot și neapărat cu cercetare în spate, după care se legiferează. Ca să fie clar pentru toată lumea, e ca atunci când bucătarul testează rețeta, o îmbunătățește și abia apoi scrie cartea de bucate. Nu scrie nimeni nici măcar o carte de bucate fără să fi testat înainte. Așadar când vedem inițiative de schimbare a legii educației, ar fi indicat să ne gândim ce argumente stau la baza acestora, câte studii s-au realizat și ce fel de studii sunt acestea.

Ca să exemplific cum se face reformare din practică și nu din teorie, vă spun doar că în 2011-2012, Finlanda deja aplica învățarea prin proiect, poate nu la scară largă, dar cel puțin proiecte pilot existau deja – le-am văzut cu ochii mei. Cum adică învățare prin proiect? Simplu: la matematică clasa a VI-a aveau de calculat de cât lemn au nevoie pentru a construi o căsuță pentru pasărea din specia X. Stați ușurel, că până la partea matematică trebuie să știi cât de mare e pasărea și câte ouă depune (noțiuni de biologie). După calcul elevii mergeau în atelier și realizau căsuța. Când era gata, o luau acasă, o așezau în copac și țineau un jurnal zilnic timp de câteva săptămâni. Transdisciplinaritate, învățare practică și proiecte atractive. Dacă vă încearcă sentimentul de a vă dori să mergeți și voi la școală în Finlanda ca să luați parte la astfel de proiecte, vă înțeleg perfect.

Așadar schimbările legislative au venit doar să confirme că se poate, dar nu să-i forțeze pe profesori să-și schimbe metodele de a doua zi. Spun asta mai ales pentru că sunt unii pe la noi (nu zic cine, persoane importante) care se iluzionează că dacă și noi am schimba legea am avea învățământ mai bun. Sigur, n-avem o lege perfectă, nici programă, dar și dacă le-am avea, fără profesori bine pregătiți, liberi să testeze noi metodologii, fără cercetare-acțiune, fără școli doctorale serioase cu cercetări aduse la nivelul școlii, nu putem spera la altceva. Dacă tot veni vorba de lege, ce-ar fi totuși dacă am respecta-o pe cea existentă - un 6% din PIB la educație sau obligativitate la pachet cu gratuitate, rămân esențiale ca măcar să visăm la reformarea sistemului!

Informații corecte despre materii în școlile finlandeze găsiți aici.

3. Finlandezii nu primesc teme, nici note și nu dau nici examene naționale

Oho, în această capcană am căzut și eu! În 2010 când am cunoscut primul finlandez din viața mea, prof. Jukka Kangaslahti care îmi este mentor și astăzi, mă șocase faptul că finlandezii n-au inspectorate școlare (am aflat apoi că își dovediseră inutilitatea, ceea ce ușor s-ar putea demonstra și la noi), dar să nu dai tu examene, note și teme, asta era de neconceput!

În privința temelor m-am lămurit rapid: există și au cu totul altă structură decât la noi - să ceri unui copil de 6-7 ani să-ți spună câte linguri de mâncare a mâncat (să fie atent la asta și să le adune nu-i tocmai o treabă simplă) sau să ceri unui copil de 9-10 ani să facă o temă cu bunicii, să discute, să scrie și să însoțească de fotografii istoria vieții lor, e nu doar util pentru copil pentru că se realizează un schimb intergenerațional prețios, dar copilul deprinde noțiunea timpului și aspecte de istorie trăită pe care nicio carte nu i le va explica. Deși poate părea o pierdere de timp sau, cum spunem noi românii, „prea ușor pentru copilul meu genial”, finlandezii nu cred că mult e și bine, așa că programa lor e mai relaxată, dar măcar o parcurg cu rigurozitate toți copiii, profesorul asigurându-se astfel că nimeni nu rămâne cu noțiuni fundamentale neclarificate. Deci atât programa, cât și flexibilitatea la teme îi ajută pe copii și pe profesori.

Cu notele povestea e și mai picantă! Notele se introduc treptat începând din clasa a V-a și nu mai târziu de clasa a VIII-a, nu la toate materiile odată și se acordă o singură notă pe semestru. Astfel, elevii sunt implicați întreg semestrul în proiecte, căci sunt evaluați permanent și nu trebuie să „împuște“ note atunci când știu (fiindcă știu) că ar trebui să fie ascultați. Poate vă întrebați cum știu copiii, profesorii sau oficialii ce știu copiii dacă nu primesc note și nici examene nu susțin. Știu! Și știu mai bine decât ne iluzionăm noi că știm despre copiii noștri. În primul rând, orice profesor bine pregătit din orice țară a lumii își cunoaște elevii foarte bine, știe ce dificultăți au, știe prin ce provocări trec și știe cum îi poate ajuta. Nimic nu poate depăși în acuitate experiența de zi de zi a profesorului pregătit de la clasă. Și atunci, el este cel mai în măsură să aplice evaluarea formativă la clasa lui. Dar abia acum începe discuția - profesorii din Finlanda știu diferența dintre evaluarea sumativă (prin note, evaluarea învățării) și evaluare formativă (prin feedback, evaluarea pentru învățare), urmează obligatoriu cursuri universitare care îi pregătesc pentru a evalua corect și complet la clasă. E cel puțin ciudat că la universitățile de profil din România se pune mai mult accent pe conținutul predat, decât pe felul în care elevul este evaluat.

În ce privește testele standard, din afară Finlanda pare că-și evaluează elevii doar la finalul liceului, prin bacalaureat – Matriculation Examination. Nimic mai fals și mai periculos de crezut. E ca și cum un pilot de avion n-ar face decât să ridice avionul de la sol, să-i seteze direcția și peste câteva ore să se aștepte să fie deasupra aeroportului dorit. Cert e că dacă așa s-ar întâmpla lucrurile, toată artileria de ecrane, manete și indicatori din cabina pilotului ar fi inutilă, dar nu e. Evaluarea corectă se realizează continuu (pe tot parcursul zborului și în cazul educației pe tot parcursul educațional). Așadar a avea o rată de (in)succes la BAC de 50% n-ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni, dacă și nu mai dacă evaluarea s-ar face corect pe parcursul anilor și desigur, dacă subiectele ar fi corelate cu ce s-a predat. În Finlanda există evaluări naționale, dar nu standardizate și nici aplicate întregii populații școlare, căci dacă vrei să afli cum „se simte” sistemul educațional nu-l trimiți la analize și îi iei tot sângele, ci ai nevoie doar de o mostră; nu-i faci publice rezultatele și nu ai niciun plan de intervenție (cum reușim noi să facem anual cu rezultatele tuturor examenelor naționale).

Iar conținutul testărilor standard sunt în sine un subiect. Dacă mai sus subliniam faptul că profesorii sunt insuficient pregătiți, suntem martori an de an la masacrarea examenelor naționale la fiecare nivel. După ce că măsurăm prea des, o facem și prost și oricum, intenția nu e să îmbunătățim procesul de predare-învățare.

Așadar Finlanda are și teme, și note, și teste naționale, dar cum le aplică, acolo e marea diferență!

Ca să faceți singuri comparația, prezint doar patru subiecte la Bacalaureat oferite în România și Finlanda. Vă invit să reflectați asupra atractivității și relevanței subiectelor în viața de zi cu zi a tinerilor care susțin acest examen.

România, Proba la limba română, 2016: „Scrie un text de tip argumentativ de 150-300 de cuvinte despre rolul jocurilor pe dispozitive electronice (calculator, tabletă, telefon inteligent etc.) în viața tinerilor.”

Finlanda, Proba la limba finlandeză, 2014: „Unii politicieni, atleți sau alte celebrități au regretat și și-au cerut scuze în mod public pentru ceea ce au spus sau făcut. Dezbate sensul scuzelor și acceptarea lor ca gest social și personal.” SAU „Alege trei religii ale lumii și compară rolul sau utilizarea imaginilor sfinte în fiecare dintre ele.”

România, Proba la psihologie, 2016: „Concordanţa sau discordanţa dintre aşteptările persoanei şi împrejurările de viaţă pot determina efecte în plan subiectiv sub forma unor trăiri afective. Acestea pot deveni ele însele cauze ale conduitelor persoanei, transformându-se în motive care vor declanşa acţiuni specifice de reechilibrare.

Finlanda, Proba la psihologie, 2014: „Concepe un studiu pentru a afla cum influențează personalitatea comportamentul indivizilor pe Facebook sau alte mijloace de social media. Dezbate considerațiile etice ale acestui tip de studiu.”

Data viitoare când mai citiți știri despre educația finlandeză, despre educație în general sau pur și simplu știri, încercați să înțelegeți logica din spatele argumentelor și gândiți critic!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit cu atentie articolul despre scoala finlandeza, considerata de unii (dupa ce criterii?) cea mai buna din lume.
    Orice entitate trebuie judecata prin rezultatele pe care le produce, in cazul acesta prin specialistii pe care-i formeaza in domeniile de varf care sunt esentiale in lumea de azi, cu o viteza ametitoare a progreselor tehnologice.
    Discrepanta dintre natiuni creste, nu scade, din cauza acestor progrese care schimba in mod fundamental lumea in care traim.
    Viziunea asupra scolii de tip finlandez este una romantica, neadaptata vremurilor de astazi.
    Ca sa fiu scurt, trebuie numai sa comparam Nokia cu Samsung. Domeniul "smartphone" are cifre de afaceri comparabile cu ale industriei petroliere si a schimbat sensibil societatea. Nokia cu specialialisti fprmati la scoala finlandeza cu copii nestresati, care nu se omoara cu munca pentru a fi creativi, a pierdut categoric
    competitia cu Samsung in care muncesc oameni formati la scoala coreana, in care copii muncesc din greu, cu ore multe, teme, examene, competitie dura. Numai din vanzarea telefoanelor inteligente Samsung, de departe principalul producator mondial, obtine mai mult decat bugetul Romaniei.
    Departe de mine de a fi un nostalgic al comunismului, dar nu pot sa nu observ greseala imensa care a adu scoala noastra in situatia de astazi.
    Astazi aflu ca un absolvent al facultatii de Electronica din Bucuresti imediat dupa 1990 este unul din principalii responsabili ai proiectului care a trimis sonda americana pe Marte. Cand a facut el facultatea semetrele aveau 17 saptamani iar pe saptamana erau 36 ore didactice. Si toata lumea este de acord ca absolventii de atunci ai Politehnicii din Busuresti erau competitivi oriunde in lume. Astazi semestrele au 14 saptamani si saptamana 28 de ore didactice. Si se discuta despre reducerea lor in continuare. Iar nivelul pregatirii absolventului mediu este mult sub nivelul celor din anii 90'. Daca acum s-ar da la admiterea in Politehnica problemele din 1990 nu le-ar rezolva nici 10% din candidati.
    Discutia continua despre supraincarcarea elevilor cu teme, cu programe scolare grele, este extrem de paguboasa si nu a facut decat sa creeze o imensa masa de tineri care nu sunt obisnuiti sa munceasca, sa invete si astepta "sa le dea Statul".
    Parintii care se plang ca scoala le streseaza copiii pentru ca-i pune sa munceasca putintel si nu-i lasa "sa se dezvolte" liber sunt inconstieti, pentru ca viata devine tot mai dura, si cine nu este obisnuit de mic sa munceasca si mai ales sa invete temeinic, nu va reusi sa se descurce rezonabil.
    Pentru o tara ca Romania, care trebuie sa recupereze decalaje, modelul asiatic (corean, japonez) este de urmat , nu modele europene din tari dezvotate si foarte bine conduse. Scoala romaneasca a fost foarte buna in principal pentru ca, incepand de la Spiru Haret, se facea matematica grea, care-i facea pe copii "destepti", ii ajuta sa gandeasca logic, ordonat, precis, indiferent de domeniul in care evoluau.
    De aceea copii romanilor care au plecat in vest au fost mereu mult peste media copiilor din scolile de acolo, nu pentru genetic sunt mai "destepti".
    Din pacate s-a actionat sistematic pentru a scadea nivelul matematicii predate in scoala, s-a mai redus si numarul de ore cu rezultatele care se vad.
    In concluzie, Romania nu-si permite sa incurajeze lenea copiilor ci ar trebui sa-i formeze harnici, interesati de scoala si de munca, daca doreste sa fie competitiva in concursul natiunilor.
    • Like 0
  • Regis RM Regis RM check icon
    Hmmm--- îmi vine să comentez ceva sau să tac! Articolul neagă explicit învăţământul economico-raţionalist de la noi, de început de sec XX, şi afirmă constant că suntem proşti... nu înţelegem că există schimbare, materiile sunt, dar nu aşa ca aici, matematica este, dar nu aşa ca aici, învăţământul obligatoriu este, dar nu aşa sumativ ca aici, logica fiinţează, dar nu aşa ca aici, formativ... autoarea şi-a descris toate clişeele şi prejudecăţile cu care a ajuns acolo, şi ne contrazice... sunteţi la fel de idioţi ca mine... şi descoperă câteva chestii: există învăţare trans şi interdisciplinară, iexistă stimularea creativităţii, nu a memorizării, iiexistă evaluare formativă.... iiiexistă bunătate, nu răutate sau egoisme... gen meditaţii particulare, formare de caractere şi aptitudini, nu condiţionări şi atomisme în materii... nu înţeleg ce a vrut să spună... că noi nu am înţeles nimic, de altfel ca şi ea, şi că acolo se face şcoală pentru viitor... şi pentru toţi, nu pentru o elită ...
    habar nu am ce a vrut a transmite...
    • Like 0
    • @ Regis RM
      Tudor check icon
      E ok, nici noi n-am inteles ce vrei sa transmiti.
      • Like 0
    • @ Regis RM
      Regis RM - tu ce-ai vrut ma sa zici ? Ca n-a iesit decit o enumerare de cuvinte fara sens.
      • Like 0
  • Mulțumesc mult pentru articol. Mi-a plăcut mult si mi-a dat si senzația ca nu sunt singur... M-ar bucura cel putin la fel de mult un articol care sa propună soluții pentru a schimba dinauntru sistemul. Eu cel putin ii rog pe colegii de la DPPD sa analizeze ceva mai in profunzime oportunitățile deschise de predarea participativa prin proiecte. E cazul sa exploram si sa evoluam împreună pe acest drum. Aștept cu interes următorul articol.
    • Like 0
  • Sunt profesoara de romana, si dat fiind ca ne aflam in fata unei radiografii a unui tip de invatamant deosebit, vin si eu cu o seama de elemente, identificate printr-o comparatie cu sistemul romanesc actual. Este esential sa intelegem ca nu se poate copia pur si simplu un sistem de invatamant dintr-o alta tara, oricat ar fi el de bun sau vestit, singurul lucru care se poate face este sa se preia diverse aspecte, activitati ce se pot plia pe sistemul actual. Asa este si normal, pentru ca Romania nu are un sistem de invatamant de vreo 30 de ani, ci de mult mai multa vreme. In consecinta, s-a cristalizat in timp o traditie pedagogica, ea a fost dezvoltata de fiecare generatie, sunt lucruri foarte bune, sunt si altele proaste de-a dreptul, asadar esential ar fi sa facem o analiza corecta a nivelului actual. Cu siguranta, 30 de ani de nebuloasa la ministerul educatiei, de reforme incepute si niciodata incheiate, de subfinantare cronica si decizii total in orb, cum a fost ultima incercare de modificare a subiectului de Evaluare Nationala si Bacalaureat prin introducerea proportiei de 40% grile, toate aceste lucruri nu au cum sa ajute educatia.
    In actuala paradigma educativa romaneasca, sunt preluate modalitati de evaluare formativa - proiecte, portofoliu, activitati interdisciplinare, insa nu vad cum ar putea formativul sa inlocuiasca sumativul, pentru ca altfel mai stim unde se plaseaza elevul propriu-zis, referitor la cerintele programei pt fiecare an de studiu? Programele sunt construite in stransa legatura cu psihologia varstelor, tinand cont de dezvoltarea psihica, fizica, emotionala, logica, adica de ce e capabil sa inteleaga elevul, la o anumita varsta.
    Testele si tezele au rostul lor, la notarea in urma evaluarii orale, adica ascultatul la clasa, eu am renuntat, inlocuind aceasta evaluare cu discutia in clasa, conversatia pe tema, subiect, in ideea dezvoltarii vocabularului, a exprimarii orale, a gandirii critice. Disciplina Limba Romana are o forma speciala de antrenare a gandirii critice, si-anume textul argumentativ, el se prezinta elevului inca din clasa a VIII-a, prin diverse eseuri pe care le pregateste pentru Evaluarea Nationala. Eu predau la clase de liceu, si deseori am descoperit faptul ca elevii au invatat un model, pe care-l adapteaza la cerintele subiectului, adica un format fix, invatat pe de rost, fara a intelege propriu-zis ce inseamna a argumenta ceva. Sunt destul de mici - 13 ani, cand se vine la ei cu acest text de forta, argumentarea, si nu prea se intelege, astfel incat ajung sa apeleze la invatatul pe de rost, ca sa rezolve problema examenului. Aici depinde de profesor, de timpul pe care il are la dispozitie, de intuitie in a descoperi cele mai bune exemple, credeti-ma, nu e deloc usor sa fii profesor. In conditia in care nici nu ai cine stie ce abilitati personale, atunci chiar vei avea dificultati, rateuri. Cand profesorul are daruire, har, clasa, elevii il pot inspira pentru a gasi cele mai bune exemple, cele mai atractive teme, astfel incat sa aiba intr-adevar rezultate. Acuma, ce inseamna rezultate? In ceea ce ma priveste, inseamna nu neaparat cazurile punctuale pe care le poti avea, de nivel exceptional, ci clasa pur si simplu, fiecare elev din clasa sa poata ajunge la nivel meritoriu, sa ia Bacalaureatul cu note peste 8, peste 9. Sa aiba fiecare o exprimare variata, eleganta, corecta, sa devina o personalitate autonoma, sa fie capabil sa-si ia propriile decizii in urma unei analize, ce-am scris aici reprezinta de fapt idealul educational pe care si-l propune educatia in Romania, si incearca prin fiecare programa a fiecarei clase si materii sa-l concretizeze.
    Referitor la evaluarea prin note, ea se aplica in invatamantul romanesc numai din clasa a V-a, in primar sunt calificative, si asta de multa vreme. Nimeni nu interzice profesorului sau invatatorului prin programa sa aplice tot soiul de metode, exemple, proiecte - cum a fost cel de construire a unei casute pentru pasari, insa nu s-ar aloca o luna intreaga unei astfel de activitati, si nu ar fi o tema a intregii clase, ci a unei grupe, care apoi ar prezenta-o intregii clase. Astfel de evaluari se numesc "studiu de caz".
    Per ansamblu, un lucru se impune - pregatirea profesorului, invatatorului, educatorului, in ideea de a fi la curent cu cat mai multe aspecte moderne, non-formale, ale educatiei, si inclinatia nativa catre aceasta profesie, talent, har, pentru ca altfel de unde idei?
    Parintele reprezinta al treilea factor din ecuatia educatiei : elev-profesor-parinte, si este si el implicat in rezolvarea ei cu succes, sau nu. Cand unul dintre cei trei factori nu-si face datoria, exista doar 70% sanse de succes, si-asa mai departe. In cazul abandonului scolar, nimeni nu si-a facut treaba - parintele a fost inexistent, elevul la fel, profesorul nu a identificat devreme pericolul. Acuma, daca parintele nu se implica, si lasa totul pe umerii profesorului, a nu se uita ca o clasa are cam 25-30 de elevi, poate un profesor sa lucreze cu fiecare, oricat ar fi de bine intentionat si pregatit? Parintele are treaba de a supraghea, verifica actiunea scolara de acasa a copilului, altfel nici elevul nu-si face treaba ca lumea, si asa lucrurile sunt legate intre ele. Intr-un esec scolar nu este un singur vinovat, totusi doar unul este pedepsit propriu-zis - elevul. Si ar mai fi multe de spus, dar pentru moment, ma opresc aici.
    • Like 3
  • Interesant, cum sunt apreciati profesionistii din toate domenii din Finlanda pe scara globala? Daca sunt cautati? Implicati in proiectele internationale stiintifice? Cate inventii care au schimbat lumea le apartine?
    Care este criteriul cu care noi apreciem eficienta sistemului de studii?
    (Eu nu-s romanca)
    • Like 1
    • @ Victoria Iga
      Alien check icon
      Aceeasi intrebare legata de definitia criteriilor pentru educatie am pus-o si eu intr-o dezbatere similara pe Republica, insa nu am primit un raspuns. Pentru mine educatia are un rol dublu: sa formeze cetateni cu capul pe umeri si rezistenti la prosteala si profesionisti pentru o economie bazata pe valoare adaugata mare. La capatul opus al spectrului ai scoala care scoate dorei care cred in deochi si horoscop.
      • Like 0
  • Locuiesc în Olanda de cinci ani, am doi copii and la școală aici, și sistemul die învățământ e similar. Și are succes, atata timp cat copiii mei, aflați în vacanță pe plaja în Ibiza vin și îmi zic că le e dor de școală... Si nu de colegi, de școală, pentru ca învață în exact aceeași manieră ca în Finlanda, prin proiecte multidisciplinare, care le captează interesul, pentru că se simt respectați și importanți la școală, pentru că profesorii lucrează în echipe acolo și fiecare copil lucrează într-un ritm confortabil și adaptat la capacitățile și dorințele lui... România e undeva departe în urma, acolo unde era sistemul olandez în anii 50... Ghici de ce e România permanent în urma...
    • Like 1
  • Daniel check icon
    Interesant articol scris de cineva careia ii pasa. Se naste intrebarea daca realmente faptul ca exceleaza la testele internationale standard ii face pe finlandezi profesionali foarte priceputi mai tarziu in viata. Asta nu e nici pe departe cert, altfel ar trebui sa auzi numai ca marile companii ori centre de cercetare sunt innebunite dupa finladezi, canadieni, etc. Ceea ce e insa adevarat e ca nivelul lor mediu e mult peste nivelul nostru mediu. Cu alte cuvinte, in afara de un grup de exceptii care reusesc sa prinda burse pe-afara, scoala romaneasca produce cel mult semi-analfabeti. Vestea trista e ca lucrurile vor continua la fel. Ceea ce mai poate oferi o speranta e sistemul privat de invatamant, inca nestructurat la noi, dar care e din ce in ce mai mult o necesitate in fata incompetentei, anacronismului, coruptiei, ingamfarii si egoismului cinic al autoritatilor. Doar ca in privat, stie toata lumea... vrei educatie? banu jos!
    • Like 2
  • Mai interesant pentru Romania ar fi de urmarit scoala indiana. Si acolo sunt 1/4 din scoli inca cu wc in curte si pe alocuri studiaza sub un copac, si acolo ajutorul social dat familiilor ii face pe copii sa vina la scoala, si acolo coruptia in partea de sus duce la mizerie in nivelul de jos. Si totusi, au gasit solutii si metode ce se aplica imediat: o comunitate a invatatorilor, ce isi fac fise de lucru, comunica online, si le pozeaza si dau pe tel. unii la altii; reintrodus joaca cu bete si pietre pt calcule, reintors la valori traditionale gen artimetica vedica unde fac calcule pe degete (fara creion), invata engleza cantand si dansand etc. In ultimii 30 de ani fix india aia de la tara, simpla, a dat un val imens de programatori si nu, nu vin din scolile private britanice ci din castele sarace si umile.
    Poate aveti ocazia sa luati interviu si profesorului Florin Colceag, are ce zice pe tema scolii indiene ce a inflorit din nimic!!
    • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Alien check icon
      Si in Romania au aparut voci care spun ca nu termopanele si toaleta in curte sunt adevarata problema. Copiii care merg la scoli cu toaleta in curte au toaleta in curte si acasa, si pentru ei asta nu e problema. Si nici nu-i impiedica sa inteleaga teorema lui Pitagora.
      • Like 0
    • @ Alien
      Dar cand trebuie sa mergi niste km pe jos prin padure iarna ca sa ajungi la scoala, aia o fi o problema? Serios, acum luam India drept standard?
      • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      nu luat ca standard dar ca inspiratie! au reusit sa gaseasca pasi sa ridice in 1 an rata de terminat anul scolar de la 50% la 80% si diminuat analfabetismul scolar, fara bani!! asa ca de ce sa nu ne uitam si la ei? Pana or sa vina banii de la stat de toaleta si de termopane, copiii pot sa invete ceva mai multe cu alte metode decat cea de predare si repetare ....
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Da, asta e o problema de acces, nimic de comentat. Poate sa fie si mama scolii, daca nu o frecventezi degeaba.
      Si daca proful vine beat sau deloc la scoala e o problema la fel de mare. Insa uneori am impresia ca se duc mai multi bani pe termopane decat pe personal de calitate iar asta nu ajuta. Si nu doar de la stat ci si din donatii private, Multe asociatii vor chestii vizibile gen termopane noi in loc sa "investeasca" in capital uman.
      Uita-te cati injura pe Republica "bugetarii" ridicand in slavi "privatul". Multora li s-ar pare normal ca invatatorul care le educa copiii sa castige mai prost decat dorelul care le invarte mititeii pe gratar intr-o dugheana. Nu zic ca n-ar exista unii care nici nu merita mai mult... insa asta e tot o hiba a "sistemului".
      • Like 1
    • @ Alien
      Corect, trebuie investit si in personal de calitate, absolut de acord.
      • Like 1
  • as adauga mici completari (avem prieteni finlandezi, vin la noi de cateva ori pe an, subiectul scoala este mereu abordat de mine, si am parerea si din scoala de acum 50 ani - el in varsta, si a copilei de 10 ani).
    Scoala finlandeza nu a fost mereu bogata. In anii 1950 Finlanda era una din cele mai sarace tari din europa, diferenta a facut modul de lucru si libertatea pe care si-au luat-o profesorii sa lucreze cu bete/castane etc.
    Scoal filandeza e mult mai lunga!! vacanta de vara e doar de 2 luni, ziua de scoala se termina dupa ora 15, in conditiile acestea nu au nevoie de multe teme pt ca isi termina in clasa ce au de lucru! copiii care nu reusesc sa termine de lucrat fishele in clasa, le fac acasa.
    Copiii sunt directionati la scoala de langa casa. Totul pt interesul copilului: sa doarma mai mult, sa mearga pe jos - astea inseamna sanatate fizica si mintala, o dezvoltare mai armonioasa decat dus copilul la scoala scumpa din centru ...
    Lucreaza f. mult in echipa, in clasa. In anumite zone sunt clase cu multi copii, asa ca pt a lucra cu 30 de copii, grupatul in celule e extraordinar - copie/se ajuta/se inspira unii pe altii, invatatoarea doar ghideaza.
    Nu lucreaza doar cu o educatoare/un invatator. La anumite activitati vine alt cadru didactic, de mici. Lucreaza mult cu studentii in practica, stagiari, ce vin cu un entuziasm si idei noi.
    Multe activitati afara. Spuneau ca pana la -30 gr, copiii ies zilnic afara o ora la pranz. Isi consuma energia si oxigeneaza creierul, in pauza. Plus orele de ski, patinat, inot etc.
    Activitati handmade: copiii invata si sa tricoteze, sa tzeasa, sa cante la un instrument intr-un group (si afonii sunt primiti) etc.
    Au un simt al respectului si corectitudinii fata de copii ce m-a impresionat. Nu se tipa nici acasa nici la scoala, de lovit copil sau santajat emotional .... e motiv de protectia copilului. Asta se vede si pe strada!! copiii merg in siguranta la scoala singuri, de la 7 ani.

    Astea ne-au influentat viata de parinti. Niciuna nu cere bani. Nu scoala e de vina pt cum e romania azi, noi da.
    • Like 4
  • Eu cred că situația finlandezilor este diferită pornind de la banii alocați. Nu poti avea educație de calitate când lucrezi cu copii mulți în clasă, ai manuale proaste, nu ai bază materială, oameni plătiți putin etc. ...adică subfinanțare cronică de ani buni cum e la noi. Cred că autoarea articolului nu prea spune la ce nivel al educației din Finlanda se referă. De exemplu copiii de ce vârste nu studiază materiile separate ca și la noi??? Spune autoare că in Finlanda nu mai există materii... la ce elevi de ce varste nu mai exista materii??? ...păi m-am dus si am verificat si am gasit că de exemplu la upper secondary education adică liceul nostru au materii separate trecute in curricumul inclusiv numarul de cursuri alocate ...ei au altfel alocarea ...verificati aici ...https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/teaching-and-learning-general-upper-secondary-education-15_en ... nu am timp să verific si restul informatiilor din articol...una e să te referi la elevii de gradinită sau scoală primară sau gimnaziu si alta la ce faci cu cei de 14-18-19 ani ....ca nu poti sa o tii tot asa din proiecte in proiecte fara să inveti nimic fundamental si riguros....da sistemul nostru de educatie este deficitar dar nu poti obtine calitate fara investitii serioase ceea ce nu se vrea de fapt.
    • Like 3


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult