Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Tudor Giurgiu: În Moldova, decanul facultății de Drept a propus ca „De ce eu?” să devină obiect de studiu pentru studenți

De la lansarea sa, la începutul anului 2015, filmul „De ce eu”, regizat de Tudor Giurgiu, s-a plimbat prin lume. De la Berlin la New York, din Argentina în Japonia, din Republica Moldova în India. 

„În India, au venit părinți să îmi spună că au un copil care e procuror, care își pune aceleași probleme de morală. Filmul nu cred că a fost, cu excepția Finlandei, poate, difuzat încă în zona scandinavă, unde problema corupției nu este o temă fundamentală, așa cum este în țările din estul Europei. A fost însă extrem de apreciat în Bulgaria sau în Republica Moldova, unde a fost propus de decanul Facultății de Drept să devină obiect de studiu pentru studenți, pentru cei care vor să se facă procurori”, povestește regizorul Tudor Giurgiu pentru Republica.ro

Succesul filmelor românești în străinătate vine, în opinia lui, din felul în care acestea reușesc să atingă, prin diferite limbaje artistice, teme fundamentale, relevante la nivel global: de la drama unui om, aflat față în față cu propria moarte, în „Moartea domnului Lăzărescu”, de Cristi Puiu, până la problemele pe care părinții și le pun atunci când e vorba despre copilul lor și alegerile pe care ajung să le facă, în „Bacalaureat”, de Cristian Mungiu. 

„În SUA există, în special datorită festivalului „Making Waves”, un mare interes față de filmul românesc și sunt spectatori americani care vin și plătesc bilet, e deja o tradiție să vadă filmele românești, recolta ultimului an. Filmul românesc a început în ultimii ani să se diversifice foarte mult ca gen. Pelicula „Câini”, al lui Bogdan Mirică, premiat la Cannes și la TIFF, e un film care reprezintă o ruptură puternică de filmele noului val, de minimalism, de cadre statice. „Câini” arată că filmul românesc poate să povestească și altceva și într-un alt fel”, crede Tudor Giurgiu.

Acesta se pregătește să înceapă filmările la o nouă peliculă, o ecranizare după romanul „Apropierea”, a scriitorului Marin Mălaicu-Hondrari. Aceasta urmează să fie filmată în Spania și ar urma să fie terminată în vara anului următor. „O să plec acum în prospecție în Spania, să batem în cuie locurile de filmare”, spune regizorul, care estimează că bugetul filmului, coproducție româno-spaniolă, ar putea ajunge la un milion de euro.

Ajung vreodată filmele românești să facă încasări pe măsura succesului pe care îl au la festivaluri și la criticii străini? „Nu pot să spun decât că cele trei filme ale mele au mers foarte bine până acum atât la public cât și la festivaluri. Au fost filme de genuri diferite, care au mers la public și pentru mine relația cu publicul e importantă. Dacă mă întrebi, sigur că banii pe care îi cheltuim la nivelul distribuției și promovării ajung să fie sensibil egali cu volumul veniturilor din exploatare. Ceea ce arată că dacă vrei să faci o campanie de promovare puternică filmul de abia își recuperează cheltuielile de distribuție. Asta este problema lipsei de săli de România, nu avem suficiente cinematografe, a fost un jaf programat în ultimii 25 de ani în zona asta. Ne chinuim, încercăm să facem rezultate cât mai bune la box office, dar până la urmă suntem limitați de rețeaua de săli”.

Pe 28 iunie, Tudor Giurgiu va fi prezent la o dezbatere pe tema industriei cinematografice românești la British Film Institute din Londra, în cadrul proiectului „Revoluție în realism. Noul cinema românesc”, organizat de ICR Londra. La discuția moderată de criticul de film Geoff Andrew, vor mai lua parte regizorii Anca Damian și Radu Muntean. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Nu neapărat nr. sălilor este o problemă,să fim serioși.Dacă piața era avidă după filme de cinematograf,apăreau cinematografe particulare cu miile.Se pare că în România ca și în Japonia de ex. oamenii nu mai sunt atrași de a sta într-o sală pe întuneric,plină de necunoscuți mâncători de semințe sau floricele,total lipsit de comfort, ca să vadă un film ca acum o sută de ani în plină evoluție fulminantă a tehnologiei digitale audio/video prin internet.
    • Like 1


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult