Este sezonul concediilor și mulți aleg Turcia ca destinație de vacanță. Realitatea din Turcia este însă foarte diferită de ce ți se prezintă în pliantele turistice și pe Instagramul turiștilor.
Pe 15 iulie s-au împlinit 5 ani de la așa numita lovitură de stat eșuată din Turcia. Un eveniment istoric de importanță maximă pentru guvernarea lui Erdoğan, care a utilizat prilejul pentru o temeinică epurare în rândurile forțelor de ordine, ale armatei și magistraturii. Data a fost una parcă intenționat aleasă: idele lui iulie, o zi demnă de o comemorare anuală - așa cum se și întâmplă deja la Ankara.
Cât despre dușmanul Nr. 1, „creierul" din spatele întregii operațiuni de subminare a autorității sultanului neo-otoman, dar oarecum țapul ispășitor, Fethullah Gülen, el este în continuare dat în „urmărire generală". Iar faptul că Statele Unite îi refuză extrădarea reprezintă încă un punct sensibil în relațiile celor doi parteneri NATO (tensiuni oarecum atenuate din momentul în care SUA a lăsat moștenire aeroportul din Kabul forțelor turcești).
Gülen a susținut mereu misiunea nobilă a Fundației Hizmet, aceea de a promova educația, nicidecum crearea unui temut "stat în stat".
Aici nu trebuie uitat faptul că Erdoğan nu este singurul președinte ce l-a susținut multă vreme pe Gülen - tonul a fost dat de predecesorii săi: Turgut Özal, Süleyman Demirel, Bülent Ecevit. Ceea ce uimește oarecum este faptul că Gülen a fost mentorul actualului lider turc, iar obiectivele lor erau, în fond, identice: transformarea unui stat laic într-unul conservator musulman… deci politizarea Islamului. Însă, așa cum se întâmplă adesea, o astfel de cruciadă nu suferă doi lideri. Astfel, atunci când influența lui Gülen a început să o umbrească pe cea a lui Recep, s-a decis sacrificarea fratelui de sânge ce amenința puterea absolută: în conformitate cu tradiția otomană a sultanilor de a-și ucide frații pentru a-și proteja tronul.
Cu toate acestea, chiar și după desemnarea lui Gülen drept unic responsabil pentru lovitura de stat din 2016, numeroasele tentative de repatriere au eșuat. Drept compensație, Erdoğan a demarat o vânătoare de vrăjitoare care a adus după gratii mii de persoane acuzate de terorism și de afiliație la mișcarea gülenistă. Zilnic se fac arestări în acest sens, sau cel puțin așa spun știrile TRT, canalul informativ național.
Cert este că lovitura de stat despre care președintele fusese informat a constituit pretextul perfect pentru schimbări radicale, considerate indispensabile pentru viitorul „Turciei Noi". 180 de canale media au fost închise, 150 de jurnaliști arestați, 100.000 de funcționari publici concediați, la fel ca peste 20.000 de membri ai forțelor de ordine.
În tragicul eveniment din 15 iulie 2016 și-au pierdut viața 249 de persoane ieșite în stradă în toată țara… pentru a apăra patria… pare oarecum cunoscută povestea, nu-i așa? Numărul răniților din acea noapte a depășit 1000. Iar Erdoğan, în legătură directă din stațiunea unde își petrecea concediul, a numit chestiunea "un dar de la Allah"... o afirmație de o sinceritate cel puțin dezarmantă.
O comisie parlamentară trebuia să investigheze circumstanțele, însă ea a fost dizolvată per decret prezidențial doar 5 luni mai târziu. Martori importanți, ca șeful Serviciului Secret MIT, Hakan Fidan și cel al Statului Major, Hulusi Akar, nici măcar nu au fost interogați… ca să nu mai vorbim de șeful statului sau al guvernului… aparent, acea noapte de 15 iulie este la fel de întunecată 5 ani mai târziu.
După cum era de așteptat, la puțin timp după masacru, mai precis în aprilie 2017, liderul suprem a convocat un referendum pentru a transforma Turcia dintr-o "democrație" parlamentară într-o republică prezidențială, arogându-și puteri depline… postul de prim-ministru, până atunci ocupat de Binali Yıldırım, a fost eliminat.
Așadar, nu doar arestările, ci și maxi-procesele continuă în Turcia - investigați fiind mereu opozanții actualei guvernări, nicidecum membrii acesteia, așa cum ar fi de așteptat cel puțin în urma „revelațiilor" vechiului aliat și colaborator, boss-ul mafiot Sedat Peker.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P.S. Aici am fi ajuns si noi daca nu ne integra EU cu forta. In ciuda tuturor "dezavantajelor" pe care nationalistii si populistii le tot propaga pe la latrinele TV, sunte extrem de norocosi ca suntem in EU - asa pe stilul nostru cu hotie, prostie, incompetenta si coruptie.