Turism de Maramu’… Pilda unei pârtii de schi, „cea mai mare investiție din turismul românesc”

Foto: Getty Images

Vuiește presa că la iarnă o să schiem pe pârtie olimpică la Borșa. Că cea mai mare investiție din turismul românesc, la ora actuală, va atrage mai mulți turiști în zonă, va contribui la dezvoltarea pieței forței de muncă de aici și la dezvoltarea economică a județului Maramureș. M-aș bucura mult să fie așa pentru că Borșa are un potențial enorm, nu doar pentru sporturi de iarnă, ci pentru o gamă largă de produse și servicii turistice, pe tot timpul anului.

Da, finalizarea pârtiei (că lucrarea e începută de mai mult de 10 ani) ar fi binevenită, iar amplasamentul e bun. Am schiat la Borșa de mai multe ori în ultimii 15 ani și vreo 2 luni e zăpadă bună. Cazare este pentru toți, numai să fie atâția turiști.

Întrebarea (sau întrebările) sunt însă legate de alte aspecte, printre cele mai importante fiind accesul în zonă. DN18 e singura infrastructură de acces la Borșa, noroc că acum e proaspăt reabilitat și chiar e un drum bun. Cu trenul se poate ajunge doar până la Vișeu de Jos și Săcel, însă, chiar dacă s-ar introduce curse regulate până la Borșa, știm cu toții „potențialul” CFR. Mai ales iarna. Aerian însă nu se poate. Iar pentru o competiție internațională sau pentru turiști care să vină de la o distanță mai mare, cum visează autoritățile, este esențial.

O altă întrebare este legată de numărul de turiști: câți au fost în anii trecuți (ca să putem măsura eficiența investiției), cât stau și cât cheltuie în zonă, și unde pot să-și cheltuie banii în afară de cazare, mâncare și schi? Sunt sceptic că asemenea statistici există sau cineva chiar s-a gândit la așa ceva. La noi mentalitatea e: facem, că avem potențial, și-or veni turiștii.

Și ce facem după ce ne plictisim de schiat, pe o pârtie sau două (că mai există cea clasică). Că multe obiective (evenimente, ștrand termal, parc de distracție, galerie comercială, cluburi, sporturi alternative etc) nu prea sunt în zonă. Nu la nivelul necesar unui turism la nivelul secolului 21.

Și tot legat de numărul de turiști, aș fi curios să-i întreb pe artizanii acestui proiect cam câți turiști prognozează că vor atrage. Cum? Și de unde? Și pe ce studii se bazează datele - că la o investiție de €20 mil. trebuie să ai un studiu, un plan, nu?

Promovarea e o altă necunoscută. Cine o va face și cu ce fonduri? Că de la bugetul național dau bani doar pentru infrastructură. Deocamdată nu există un website turistic de promovare a Borșei, site-ul primăriei nu are o secțiune dedicată turismului și nici de vreo campanie social media nu am auzit. Iar fără aceste elemente de marketing, de noua pârtie și telegondolă din Borșa vor auzi tot atâția potențiali turiști câți cititori ai acestui articol știu de noua telegondolă din Jasná, Slovacia (care va fi gata pentru sezonul 2022/2023).

Și ultima întrebare, cea mai puțin importantă: ce facem cu investiția în celelalte 8-9 luni ale anului? Că zăpadă, inclusiv artificială, n-o să fie din octombrie până în mai. Iar din biletele de gondolă nu vor putea plăti nici măcar vânzătoarea de bilete. Am găsit o estimare din 2019 a potențialelor venituri generate de investiție:

•capacitate zilnică de schiori - 1833;


•număr mediu anual zile de schi - 90;


•gradul mediu de ocupare - 70%;


•tarif abonament zilnic - 120 lei;


•venituri totale pe an din vânzarea de abonamente - 13.857.480 lei;


•cheltuieli anuale cu salarizarea personalului - 727.611 lei;


•cheltuieli materiale anuale - 466.298 lei;


•cheltuieli anuale de marketing și audit - 155.433 lei;


•cheltuieli anuale cu utilitățile - 701.731 lei;


•cheltuieli anuale de intreținere a instalațiilor - 647.814 lei;


•cheltuieli administrative - 466.298 lei;

•PROFIT NET ANUAL - 10.692.295 LEI." (Sursa: emaramures.ro)

Nu știu dacă acest calcul mai este valabil sau dacă a fost făcut de actualul primar, însă din start aș semnala faptul că împreună cu conceptul de utilitate a telegondolei, calculul se bazează pe lungimea sezonului de schi. Or, o investiție de infrastructură de asemenea anvergură și potențial ar trebui să creeze beneficii economice pe tot timpul anului. Cu un management bun, investiția ar putea genera un micro-pol local de dezvoltare turistică, cu un lanț de distribuție și influență directă și indirectă care de care să profite toată zona.

Pentru asta nu trebuie un geniu care să inventeze activități și atracții noi - ne putem inspira foarte ușor din oferta și experiența altor destinații montane mult mai dezvoltate. Și apoi făcut un studiu și selectat care dintre acestea au produs cele mai mari beneficii (comparat cu investiția inițială - ROI) și care s-ar putea adapta cel mai ușor la Borșa. De la un restaurant în vârful muntelui (cu o panoramă excepțională) sau traseu de mountain bike/downhill, la evenimente pentru toate anotimpurile, la experiențe turistice cât mai variate și care să atragă vizitatori de diferite categorii, interese și grupe de vârstă.

O altă observație este legată de baza financiară a calculului: prețul abonamentului (120 Ron/zi). Or, nu toată lumea care folosește telegondola schiază sau nu schiază toată ziua. Deci și aici ar trebui o ajustare procentuală care să țină cont de diverse variabile. Dacă acest calcul ar ține cont și de sezonalitate și specificul vizitatorilor din celelalte anotimpuri, atunci am putea avea o ecuație cu două părți importante și distincte: una bazată pe abonament (pentru iarnă) și una bazată pe bilet individual sau de familie/grup. Fiecare dintre acestea cu o estimare mult diferită a numărului și frecvenței utilizatorilor.

Și tot vorbind de frecvență, calculul estimează un grad de ocupare de 70%. Fiind schior, știu destul de bine cât de aglomerate sunt pârtiile de schi în weekend și cât de goale în timpul săptămânii. Gândiți-vă doar la traficul infernal de pe Valea Prahovei vinerea și duminica: toți aceia sunt diferența dintre gradul de ocupare 95%-100% în weekend (pârtie, telescaun/telegondolă, cazare, etc) și 20% spre 30% (după-masa și seara). 

Or, aici e una din cele mai mari probleme pentru turismul de schi, pentru mediu și pentru comunitățile din zonele montane: durata sejurului de schi. Am participat și am organizat excursii de schi, unele chiar la Borșa, cu o durată de 3 zile (și bineînțeles peste weekend). Am multe cunoștințe schiori și snowboarderi, în diferite zone din țară, care organizează excursii la stațiuni de schi. Însă nu prea am auzit pe cineva care să organizeze excursii, la pârtiile din România, cu o durată de 5-7 zile. Da, în Austria, Franța, Italia chiar și Slovacia, se merge pe o săptămână. Dar nu în România, nici dacă merg la o pârtie la distanță mare de casă.

Durata redusă a unei excursii de schi are în primul rând un efect economic semnificativ asupra agenților economici care se bazează pe sporturile de iarnă pentru atragerea clientelei. În loc să aibă încasări decente 7 zile pe săptămână, trebuie să concentreze în weekend obținerea unui venit care să susțină profitabilitatea afacerii pentru toată saptămâna. Fiecare are o capacitate maximă care limitează încasările. Or, pentru a maximiza profitul, ei trebuie să se extindă, generând investiții suplimentare. Care extindere nu produce mare lucru de luni până vineri sau în extrasezon.

Dar nu numai afacerile suferă din cauza sejururilor scurte. Comunitățile locale sunt super aglomerate în weekend, traficul e infernal, accesul la utilități e dificil, poluarea fonică la cote maxime. De aceea orice destinație și investiție majoră în turism ar trebui să aibă în plan/strategie și a estimare a numărului maxim de turiști care pot fi primiți în condiții optime. Atât pentru destinație (comunitate, agenți economici, autorități, utilități), cât și pentru vizitatori, ca aceștia să se poată bucura de sejur în conformitate cu așteptările lor.

Pe ultimul loc, din păcate mai totdeauna, e mediul. Și cum acesta e afectat de turism. În cazul sejururilor scurte la schi, având în vedere că cea mai mare parte a turiștilor ajung la destinație cu mașina, rezultă o cantitate destul de mare de gaze de eșapament. Amplificate de traficul bară la bară din weekend. Numărul mare de turiști generează cantități însemnate de gunoaie, trafic și distrugeri în zonele verzi, în păduri, râuri etc.

Revenind la pârtia și telegondola de la Borșa, sper că administrația locală să reușească să înțeleagă potențialul (dar și limitele) acestei investiții, pentru toate anotimpurile, și capacitatea de a stimula dezvoltarea altor forme de turism complementare. Toate acestea într-o balanță cu obiectivele de mediu și condiții optime de dezvoltare pentru comunitatea locală.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp