Foto: Profimedia Images
O știre despre ton, care nu avantajează deloc imaginea puterii politice de la Bruxelles: la ultima întâlnire anuală a Comisiei pentru tonul din Oceanul Indian (IOTC - un organism important de reglementare a pescuitului de ton), peste jumătate din membrii delegației UE au fost lobbiști din industria de pescuit.
Conform unei investigații The Guardian, numărul mare de agenți care reprezintă marile companii din industria pescuitului ar putea explica de ce UE a ajuns să respingă un acord cu țările africane și asiatice cu ieșire la ocean pentru restricționarea dispozitivelor dăunătoare de atragere a peștilor (FAD) care afectează în mod disproporționat puietul de ton, în special în Oceanul Indian.
FAD-urile sunt plute care atrag peștii prin umbrire, ceea ce le permite vaselor de pescuit să prindă cantități uriașe de ton. Dispozitivele atrag și alte specii pe cale de dispariție, precum broaște țestoase, rechini și mamifere marine care sunt prinse în plasele de pescuit. Dispozitivele, care sunt făcute de obicei din plastic, poluează oceanele și plajele țărilor insulare atunci când acestea se pierd sau sunt aruncate.
În luna februarie, cu o majoritate de două treimi de voturi, Comisia pentru ton din Oceanul Indian a adoptat o propunere a Indoneziei și a altor 10 state de coastă din regiune, inclusiv India, Sri Lanka și Pakistan, de a interzice FAD-urile timp de 72 de zile. Măsura a fost salutată de ecologiști și descrisă drept o „victorie uriașă” pentru biodiversitatea din ocean.
La începutul lunii aprilie, UE, unde ajung cele mai mari cantități de ton pescuit din zona de coastă a Oceanului Indian, s-a împotrivit măsurii propuse de Indonezia, înlăturând efectiv restricțiile.
Companii precum Tesco, Co-op și Princes, au lansat anterior solicitări pentru acțiuni dure care să presupună păstrarea și reconstruirea industriei de ton (în valoare de 4 miliarde de dolari) în timp ce compania Marks & Spencer i-a avertizat pe oficialii UE că FAD-urile sunt o cauză majoră a pescuitului excesiv de ton cu aripioare galbene și că acestea paralizează stocurile viitoare.
La începutul lunii aprilie, UE, unde ajung cele mai mari cantități de ton pescuit din zona de coastă a Oceanului Indian, s-a împotrivit măsurii propuse de Indonezia, înlăturând efectiv restricțiile.
Criticii spun că decizia UE este un exemplu de „neocolonialism” și dau vina pe influența lobbiștilor francezi și spanioli din industria pescuitului care ignoră dorințele altor țări cu ieșire la ocean.
Procentul de lobbiști din delegația oficială a UE a crescut din 2015, atunci când mai mulți oameni de știință din cadrul IOTC au declarat că tonul cu aripioare galbene este pescuit în mod excesiv. Potrivit unui raport publicat în ianuarie de către Bloom, un ONG francez, numărul anual de lobbiști industriali din cadrul delegației UE s-a dublat în ultimii ani.
Un oficial al Comisiei Europene a declarat pentru The Guardian că reprezentanții industriei pescuitului „nu au nicio responsabilitate de luare a deciziilor” în cadrul IOTC, spre deosebire de oficialii executivului comunitar. Tot acesta a mai spus că elaborarea politicilor la IOTC se bazează pe obiectivele Acordului Ecologic European, conservarea biodiversității și sustenabilitatea stocurilor, iar acest lucru este mai complex decât numărul sau tipul de delegați. De asemenea, oficialul de la Bruxelles a ținut să precizeze că UE a depus cel mai mare număr de propuneri în 2022, inclusiv o strategie privind pescuitul de ton și gestionarea FAD-urilor, adăugând în același timp că acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă „interesele comerciale ar domina poziția UE”.
Preocupările cu privire la influența industriei europene asupra statelor din zona de coastă a Oceanului Indian s-au intensificat în urma a două propuneri înaintate către IOTC de Republica Seychelles. Acest propuneri conțin modificări care par să fi fost făcute de Europêche (organismul reprezentativ al pescarilor din Uniunea Europeană) și de alte grupuri industriale.
Jess Rattle, șeful biroului de investigații în cadrul Blue Marine Foundation, a declarat că acțiunile UE contravin angajamentelor asumate în cadrul tratatului istoric de mare liberă, convenit luna trecută pentru a proteja biodiversitatea. „UE a abandonat în totalitate acest sentiment în favoarea jefuirii stocurilor deja supraexploatate ale Oceanului Indian, știind că, odată ce toți peștii au dispărut, flota sa foarte dezvoltată se poate muta pur și simplu într-un alt ocean, spre deosebire de numeroasele state de coastă cărora nu le rămâne nimic”, mai adaugă Rattle.
„Obiectând și stârnind apoi și obiecții din partea statelor vasale, UE clarifică faptul că va continua să pescuiască așa cum dorește, indiferent de situație. Este rușinos”
Mai mult de două treimi dintre țările care fac parte din Comisia pentru ton din Oceanul Indian au acceptat interdicția FAD-urilor timp de 72 de zile. Dar Republica Seychelles, care are 13 de nave de pescuit deținute de UE, a obiectat, de asemenea, față de propunerea Indoneziei, împreună cu Comore, Oman, Kenya și Filipine.
„Obiecțiile acestor state pot fi văzute ca o formă de neocolonialism. Această măsură a fost votată la IOTC, nu doar cu o majoritate, ci cu o majoritate de două treimi. Obiectând și stârnind apoi și obiecții din partea statelor vasale, UE clarifică faptul că va continua să pescuiască așa cum dorește, indiferent de situație. Este rușinos”, a mai explicat Jess Rattle.
„Avem nevoie de o industrie înfloritoare a tonului pentru supraviețuirea economică, dar este nesustenabilă din punct de vedere ecologic și profitabilă doar prin subvenții uriașe”
Jeremy Raguain, negociator pentru Seychelles în discuțiile privind tratatul privind marea liberă, a declarat că țara sa este foarte dependentă de UE, cel mai mare partener comercial al său, precum și de exporturile de ton. „Avem nevoie de o industrie înfloritoare a tonului pentru supraviețuirea economică, dar este nesustenabilă din punct de vedere ecologic și profitabilă doar prin subvenții uriașe”, a spus acesta.
Comisia Europeană, ca să se spele pe mâini, a mai transmis că UE a prezentat deja o propunere ce are în spate „o bază științifică puternică” pentru a reduce numărul de FAD-uri, dar că IOTC „din păcate” a fost de acord cu alternativa propusă de Indonezia. Propunerea adoptată „nu are o bază științifică și s-ar dovedi imposibil de implementat”, a adăugat purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, susținând că ar putea avea un impact negativ „foarte substanțial” asupra multor pescari și comunități.
Pe 5 martie, statele membre ONU au convenit în cele din urmă, după 10 ani de negocieri, asupra primului tratat internaţional de protejare a mării libere, menit să contracareze ameninţările la adresa ecosistemelor vitale pentru umanitate. Tratatul plasează 30% din mări în zone protejate până în 2030, ceea ce ar trebui să aibă ca finalitate protejarea și redresarea biodiversității marine.
Marea liberă începe acolo unde se termină Zonele Economice Exclusive (ZEE) ale statelor, la maximum 200 de mile marine (370 km) de coastă şi, prin urmare, nu se află sub jurisdicţia niciunui stat.
Ultimul acord internațional pentru protecția oceanelor a fost semnat acum 40 de ani, în 1982, și se numește Convenția ONU privind dreptul mării. Acel acord stabilea o zonă numită mare liberă (ape internaționale în care toate țările au dreptul de a pescui, de a naviga și de a face cercetare), dar proteja efectiv doar 1,2% din aceste ape. Viața marină care trăiește în afara acestor zone protejate a fost expusă riscului din cauza schimbărilor climatice, a pescuitului excesiv și a traficului maritim.
Cea mai recentă evaluare a speciilor marine existente la nivel global arată că aproape 10% riscă să dispară, conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
Până la 15,7 miliarde de euro subvenții pentru combustibilii fosili, industriei pescuitului, în ultimul deceniu
Pe 13 aprilie, Tot jurnaliștii de la The Guardian subliniau că UE a acordat până la 15,7 miliarde de euro subvenții pentru combustibilii fosili, industriei pescuitului, în ultimul deceniu. Drept urmare, unii activiști de mediu cer acum ca aceste fonduri să fie redirecționate către decarbonizare, iar un raport al organizației Our Fish arată că economiile făcute de industria pescuitului, cu ajutorul scutirilor de taxe pe carburanți, sunt semnificative.
O impozitare a industriei de pescuit a UE ar putea genera venituri de până la 1,4 miliarde de euro pe an, se mai arată în raportul Our Fish. Banii ar putea, de exemplu, acoperi cheltuielile pentru 6.000 de noi proiecte de reducere și decarbonizare a energiei. Prin acestea, s-ar putea finanța cercetarea și lansarea de tehnologii alternative pentru bărci de pescuit. Propulsia asistată de vânt, bateriile și sistemele ecologice cu hidrogen ar fi astfel de soluții. Banii ar putea fi folosiți și pentru achiziționarea de unelte de pescuit mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil, care reduc capturile accidentale.
„Industria pescuitului din UE se confruntă cu dubla provocare a schimbărilor climatice și a supraexploatării. Prin urmare, orice investiții pentru reducerea emisiilor de carbon trebuie să înlocuiască, nu să crească, capacitatea industriei pescuitului”, mai precizează raportul Our Fish, care mai spune că populațiile de pești epuizate cauzează, de asemenea, emisii mai mari.
În altă ordine de idei, raportul Our Fish mai precizează că industria de pescuit a UE a generat cel puțin 56 de milioane de tone de CO2 între 2010 și 2020, mai mult de două ori mai mult decât Malta în aceeași perioadă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.