Dacă nu te dezvolți, mori. Asta cred proprietarii prăvăliei 13 Bis cu dichis, deschise la parterul unui ansamblu rezidențial din imediata apropiere a Bucureștiului, în Popești Leordeni. Au început în 2016 cu comercializarea de produse alimentare, apoi au schimbat strategia și au început să folosească marfa din stoc pentru a pregăti mâncare gătită și produse de patiserie și cofetărie. Concept care a prins foarte bine, mai ales în pandemie, și mult mai profitabil.
Dar pentru că este construită în jurul unei comunități, afacerea aproape că și-a atins potențialul maxim, iar Natalia Cuznetova și Valentin Boian vor să-și extindă business-ul în sistem de franciză și să ajungă cu conceptul dezvoltat și perfecționat în ultimii 6 ani, și la parterul altor ansambluri rezidențiale din București și împrejurimi. Într-o primă etapă, au ca obiectiv cinci unități francizate, care să devină alternativa la comenzile de mâncare la domiciliu prin aplicațiile specializate de tip Glovo.
„În acest moment numărul clienților noștri nu mai poate crește foarte mult, iar alternativa pe care o avem pentru a ne dezvolta este în sistem de franciză. Și nici nu ar fi bine să facem mai mult de atât pentru că altfel profilul afacerii s-ar dilua. A fost gândit ca un business de proximitate, pentru comunitate. Clientul care locuiește în zonă și vine către casă, știe că aici este un loc de unde își poate lua mâncare gătită sau diverse produse alimentare, dar unde se bucură și de o legătură directă și mai personală cu angajații noștri. (...) Pe de altă parte, dacă nu continui să te dezvolți, afacerea se deteriorează în 3-5 ani, în mod inevitabil. Pentru că apar concurenți, iar clienții vor fi tentați să încerce serviciile nou apărute”, spune Valentin, care este administratorul 13 bis cu dichis.
De ce să te extinzi în regim de franciză?
Franciza este un model de dezvoltare a unei afaceri cu costuri reduse, pentru că investiția este suportată de cel care adoptă conceptul de business. În România, piața francizelor se află pe un trend ascendent, mai ales în zona de consum și servicii, pentru că această formulă este tot mai atractivă pentru aceia care nu au sume mari de investit sau, chiar dacă au, nu au experiență sau vor să limiteze riscurile implementării unei idei noi.
„Investiția o face francizatul, iar noi venim cu conceptul si modelul de business. El vine cu spațiul, iar noi ne ocupăm, prin intermediul furnizorilor noștri, pe care deja i-am identificat și știm că sunt serioși, de implementarea conceptului de amenajare și dotare cu echipamentele necesare. Dimensionarea tehnologică și comercială a unui astfel de business poate fi făcută de cineva cu experiență într-un timp mult mai scurt decât pe cont propriu. Astfel, timpul se reduce de la minimum 6 luni la 3-4 luni. În plus, ne ocupăm de tot ce înseamnă documentație și autorizații”, explică Valentin, care estimează că pentru a deschide un restaurant de tip take-away, dar care să comercializeze și produse alimentare de bază, este nevoie de o investiție de 80.000 de euro, dar care poate fi redusă semnificativ prin achiziționarea echipamentelor în sistem de leasing.
Practic, francizorul oferă brandul si reteta de succes a afacerii, partea de know-how și o rețea de furnizori testați, iar francizatul își poate începe activitatea mai repede și cu riscuri mai puține. Cu atât mai mult cu cât, de cele mai multe ori, francizorul asigură suport pentru selecția și instruirea angajaților, idee pe care au integrat-o și cei de la 13 bis cu dichis, care vor să-și folosească propria unitate și actualii angajații pentru a-i forma pe cei care vor lucra în unitățile de tip franciză.
Din ce câștigă francizorul? Sunt mai multe modele, dar cel mai des întâlnit presupune plata unei taxe inițiale la care se adaugă o cotă lunară din cifra de afaceri.
Conceptul de franciză propus de Natalia și Valentin vizează perceperea unei revedențe de 5% din vănzări, acești bani fiind redirecționați către servicii de marketing, serviciul de aprovizionare centralizată și controlul calității, servicii oferite de francizor.
Cum menții identitatea unui brand dezvoltat în sistem de franciză?
În principiu, franciza înseamnă replicarea cât mai exactă a unui business, de la felul în care arată la locul unde îți desfășori activitatea până la produsele și chiar uniforma angajaților. Natalia și Valentin propun însă un concept puțin mai lax, care ține cont de particularitățile business-ului lor.
„Pentru că am pornit de la ideea de a valorifica în bucătărie materia primă din magazin, nu va exista exista o strictețe foarte mare în ceea ce privește meniul. Mâncarea din fiecare unitate va purta amprenta bucătarului de acolo, dar vom avea o varietate predefintă cu ajutorul nostru, care să răspundă cerințelor clienților din zona respectivă. Însă linia principală - fără prăjeli, sosuri, mâncare fast-food, produse congelate – trebuie menținută. Nu vom accepta o vitrină cu cartofi prăjiți, snițele și chiftele în fiecare zi. Trebuie să rămânem la ideea de mâncare gătită pentru care elementul de bază e cuptorul. La fel și pentru partea de cofetărie și patiserie, unde trebuie respectate rețele noastre”, explică Natalia, managerul general.
Un alt standard impus sunt furnizorii, condiție necesară pentru obținerea unor prețuri cât mai bune, dar și pentru menținerea ideii de afacere locală.
„Aprovizionarea va fi făcută de noi, pentru a ne putea asigura că avem acces la prețuri foarte bune de la furnizori, aspect care se va vedea și la raftul de produse și la vitrina cu mâncare. În unitatea noastră, ponderea în vânzări este 75% din mâncarea gătită, cofetărie și patiserie și de 25% din comercializarea de produse alimentare. Astfel, adaosul comercial la acestea din urmă nu este așa important pentru sănătatea afacerii și atunci, printr-o negocieră bună cu 5-6 furnizori, îmi permit să am prețuri sub cele din supermarket la produsele de bază, chiar dacă nu am o varietate prea mare. Este un model care funcționează bine.
În plus, pentru că avem o afacere pentru comunitate, trebuie să păstrăm această amprentă și în ceea ce privește furnizorii locali, pe care i-am căutat cât mai aproape de București. Nu are sens să aduc lapte din Bihor, dacă găsesc în Ialomița, Călărași sau Dâmbovița. Asta înseamnă că avem produse proaspete, dar și un impact mai mic asupra mediului. Am trecut de la stadiul de a mânca din grădină la cel în care consumăm produse din Argentina și Africa de Sud. Sigur că nu mai putem hrăni din grădină, dar putem încerca să rămânem cât mai aproape de producător”, crede Valentin.
Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.