Am trecut de puțin timp prin odiseea obținerii unei autorizații de construire. Pentru mine, corporatist sadea, asta a fost o ocazie extraordinară de a-i observa pe funcționarii statului în mediul lor natural. Situații demne de Kafka la fiecare pas, dosare pierdute, hârtii inutile considerate esențiale, oameni de treabă, oameni mai puțin de treabă și, nu în ultimul rând, o lipsa de eficiență de speriat. Și, ca orice om normal, m-am întrebat și eu „De ce?”. De ce mulți dintre oamenii de la ghișeu sau din birouri îți dau impresia că îi deranjezi îngrozitor de la treaba lor curentă? De ce au sute de dosare peste tot în jurul lor, în loc sa fie totul informatizat? Concluziile mele au fost simple: în majoritatea cazurilor, oamenii respectivi sunt la fel de munciți precum cei din mediul privat, diferența principală e la nivel de management.
În ultima vreme unii jurnaliști și politicieni au un discurs care învrăjbește angajatul de la stat împotriva celui de la privat (și invers, evident). Cei de la stat sunt toți niște incapabili corupți care nu își dau seama că trăiesc pe spatele privatului. Cei de la privat sunt niște ahtiați după bani, fac tot ce pot să înșele statul, majoritatea lucrează pentru multinaționale puse pe jefuit România („se știe clar” că tot ce fac multinaționalele e să ducă banii românilor către patronii străini).
Cei care cred așa ceva sunt manipulați. Da, există corupți și oameni care încalcă legea și de o parte, și de alta. Dar asta nu e majoritatea. Și la televizor când te uiți la știri zici că trăim în cea mai nesigură țară din lume, crime și furturi peste tot, dar ce te faci cu realitatea de zi cu zi?
Relația dintre stat și privat ar trebui să fie una de simbioză.
Privatul se pricepe foarte bine la făcut bani. Când un (adevărat) manager privat vede că ceva nu funcționează cum trebuie, dacă nu reușește să repare ușor problema, nu are nici cea mai mică jenă să dea afara persoanele neproductive, să înlocuiască tehnologia, să ia orice decizie pentru a-și menține afacerea competitivă și profitabilă. Nu reușește? – dă faliment, e zburat de pe piață de alții care au făcut ceva mai bine decât el.
Statul se pricepe foarte bine la a asigura servicii necesare tuturor. Oamenii (indiferent unde lucrează) au nevoie de medici, profesori, polițiști, procurori, armată, de diverși funcționari etc. Toate societățile bazate doar pe stat au dat faliment – oamenii nu sunt performanți dacă nu au de ce. Pe de altă parte, nici societățile bazate masiv pe mediul privat nu o duc prea bine. Vezi situația învățământului și a sănătății din SUA. Doar o sprijinire reciprocă duce la un progres durabil. Ceea ce nu e cazul în România.
Și la noi e o relație de influențare reciprocă, dar de multe ori nu e sprijin. Schimbări dese de fiscalitate, joaca cu salariul minim de parcă ar fi un buton de care întorci cum vrei, ignorarea cerințelor mediului de afaceri (infrastructură, predictibilitate, investiție în educație pentru forță de muncă mai bună) – toate sunt probleme majore. Asta duce la un mediu privat anemic. Agricultură, industrie, servicii – toate sunt la un nivel foarte scăzut față de potențialul țării. Asta duce la un PIB mic, iar asta duce la un stat subfinanțat. Care profesioniști adevărați ar vrea să lucreze într-un învățământ, sistem de sănătate, justiție etc. pe un salariu care nu îi asigură un trai decent? Sunt buni profesioniști în fiecare din instituțiile statului, iar acelor oameni ar trebui să li se ridice statui. Dar din câte am văzut... sunt minoritari. Asta duce la un stat exact ca mediul privat – anemic și mult sub potențial.
Totuși, un atribut forte al mediului privat e adaptibilitatea. Așa a apărut adevăratul stat paralel. Învățământul de stat e de slabă calitate? Facem învățământ privat. Se aplică regula cererii și a ofertei. Găsești și fabrici de diplome pentru cine vrea, găsești (mai greu, cerere mai mică, din păcate) și școli de calitate.
Îi respect enorm de mult pe polițiști, consider că majoritatea sunt cinstiți și vor să ajute oamenii, dar sunt insuficienți, prost plătiți și, de multe ori, nerespectați. Din cauza asta avem una dintre cele mai înfloritoare industrii de pază și securitate din Europa.
Găsești spitale private, până și pompieri privați. Distracția se termină însă la justiție. Avocații sunt privați, dar noțiunea de procuror privat nu prea are logică. De bine de rău, statul român are o justiție funcțională. Și ea este subfinanțată, lentă, cu problemele ei, dar în general își îndeplinește funcția.
O încununare a adaptabilității antreprenoriatului românesc e următorul serviciu (destul de des întâlnit și folosit): faci o procură, și pentru o suma modică o persoană descurcăreață se va ocupa de toată interacțiunea cu partea birocratică a statului în locul tau.
În încheiere, aș vrea să recunosc totuși semnale îmbucurătoare din partea statului român (mă refer din nou la partea birocratică). Au apărut în multe locuri atât de necesarele bonuri de ordine. De asemenea, numărul de acte necesare pentru diverse adeverințe/servicii etc. a scăzut și el (de exemplu la CIC). Cel mai îmbucurător mi se pare schimbarea de atitudine - în câteva locuri (de exemplu Primăria Sector 3) au disparut ghișeele unde te încovoiai cu umilință și au apărut birouri. Că lucrăm la privat, că lucrăm la stat, suntem toți de aceeași parte a baricadei. Haideți să încercăm sa ne facem viața mai ușoară unii altora!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iar exemplul cu sanatatea din SUA nu il inteleg, americanii sint lider incontestabil in toate domeniile medicale. Majoritatea progreselor medicale pornesc din SUA
- oricat de proasta ar fi munca prestata de angajatul de la Stat, nu exista ceea ce americanii numesc: accountability
Adica mai pe sleau nu i se intampla nimic angajatului de la Stat daca nu-si face bine treaba. Ba chiar am intalnit situatii spectaculoase de a fi promovat "pe diagonala", adica urca in rang / ierarhie doar ca intr-un alt departament, nu in cel in care a fost incompetent.
Ceea ce ii scapa autorului articolului este aceea ca solutia nu este un mai bun management la Stat. Aceeasi problema cu "accountability" ramane.
Raspunsul este "intrarea la apa" a Statului. Reducerea dramatica a numarului de institutii si departamente de Stat. Reducerea pana la eliminare a interferentei Statului in economia privata si business.
De aceea, autorul argumenteaza ca trebuie sa existe o simbioza buna intre stat si privat, fiecare sa faca ce se pericepe mai bine si sa nu existe extreme (doar stat sau doar privat). Un exemplu bun in acest sens sunt tarile nordice unde institutiile statului functioneaza foarte bine si la standarde inalte in domeniile care tin de stat (sanatate, educatie, etc.), iar privatul exceleaza pe partea lui (face multi bani si da la vel de multi la stat in taxe, care apoi sunt convertite (in lipsa coruptiei) in servicii de stat exemplare.
Aparatul functionaresc de stat nu se poate eficientiza, moderniza, deoarece asta ar insemna desfiintare de posturi. Posturile nu se pot desfiinta pentru ca in proportie de cel putin 80% sunt ocupate de pile, cunostinte, relatii sau sunt cumparate inclusiv pana la cel mai mic nivel. Ca sa nu mai vorbim ca aceasta masa de 1 milion de oameni si familiile lor reprezinta de fapt bazinul electoral al stangii. Deci sa ne oprim din visare...
Sa adaugam si " Haideti sa votam oameni care sa nu incurce treaba la stat ! ". Nu indraznesc sa sper mai mult de la politicieni. Ar fi suficient sa nu blocheze modernizarea serviciilor publice doar pentru a gasi loc pentru familiile lor incompetente si mafiote !
Au un sentiment de putere; umilesc fără ezitare, stiu ca nu au concurența si pot face orice. Vezi cozile la permise auto, cazul tăriceanu, etc.
Simte ca sunt cetățeni care depind de bunăvoința lor si intenționat provoacă aglomerație, cozi.
Păi cine să le mai dea șpagă pentru urgenta daca este liber la ghișeu.
Firmele care se ocupă de acte sunt tot ale lor, au prioritate, încasează legal șpagă.