Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Un festival plin de „Interferenţe” la Cluj

Staropramen

photo icon Mai toate producţiile prezentate anul acesta la „Interferenţe” au fost menite să pună publicul pe gânduri chiar şi după finalul reprezentaţiilor. Fie că vorbim de remarcabilul „Însemnările unui nebun” sau de „Faust”-ul lui Tomaž Pandur, care a şi deschis festivalul, ediţia din acest an nu trebuia scăpată de iubitorii de teatru, cu atât mai mult cu cât următoarea, a şasea, va fi abia la sfârşitul toamnei lui 2018. Sursa: Oameni & Gusturi

Cu o primă ediţie organizată în urmă cu un deceniu, Festivalul Internaţional de Teatru „Interferenţe” de la Cluj Napoca a ajuns la a cincea întâlnire cu publicul, fiind organizat mai ardeleneşte, aşa, din doi în doi ani.

„Vinovată” de acest important eveniment teatral este echipa Teatrului Maghiar de Stat din oraşul de pe Someşul Mic, râu care curge chiar pe lângă clădirea care anul acesta a adunat sub cupola sălii mari nume cunoscute ale teatrului european, precum Andrei Şerban, Tomaž Pandur, Armin Petras, Andriy Zholdak, Frank Hoffmann, Declan Donnellan, Michal Dočekal, Gábor Tompa, Yuri Kordonsky, Kim Hyuntak, Gavriil Pinte sau Jarosław Fret.

Tema aleasă pentru această ediţie a fost „odiseea străinului”, cu toate implicaţiile sale.

Dar ce înseamnă mai exact „Interferenţe”-le? Din doi în doi ani, regizorul Tompa Gabor, care este şi directorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj Napoca, face o selecţie a celor mai bune spectacole pe care le observă, iar pe „scheletul” acestora se construieşte un festival important, din care nu lipsesc workshopurile, lansările de carte, proiecţiile de film, vernisajele şi concertele, aşa cum îi şade bine unui festival cu un asemenea nume, în care artele interferează armonios.

interferente 2

Poate că numele de mai sus nu vă sunt foarte familiare, dar alegând la întâmplare un nume, de exemplu cel al lui Declan Donnellan, aflăm că este co-fondator al companiei Cheek by Jowl în 1981 și a regizat peste 30 de producţii pentru aceasta, a avut turnee în aproape 400 de orașe din șase continente.

Este Regizor Asociat al Teatrului Național Regal din Londra, unde producţiile sale au inclus Fuenteovejuna, Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street, Mandatul și ambele părți ale piesei Angels in America. În anul 2000, a format o companie de actori la Moscova, sub patronajul Festivalului Internaţional de Teatru Cehov, cu producţii vizionate în peste 25 de ţări. Donnellan a primit premii la Londra, Moscova, Paris și New York, inclusiv patru premii Olivier pentru Regizorul Anului (1987), Cel mai bun regizor de Musical (1994), Cel mai bun regizor de Teatru (1995), precum și Pentru Realizări Deosebite (1990). În februarie 2004 a fost numit Cavaler al Ordinului de Arte și Litere (Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres) pentru munca sa în Franța, iar în 2009 a împărţit premiul Charlemagne cu Craig Venter și cu arhiepiscopul Desmond Tutu. Mai trebuie spus că primul său film de lungmetraj, Bel Ami, co-regizat cu Nick Ormerod, a fost lansat în 2012 și îi are ca protagoniști pe Uma Thurman, Christina Ricci și Robert Pattinson. La Cluj, regizorul a ţinut un workshop, dar a prezentat şi spectacolul „Măsură pentru măsură”, de Shakespeare, un spectacol simplu dar deloc facil, în care am văzut încă o dată măiestria şcolii de teatru din Rusia.

Festivalul Interferențe din Cluj

Un spectacol pe cât de aşteptat, pe atât de controversat, a fost „Electra”, regizat de Andriy Zholdak la Teatrul Național din Skopje (Macedonia). Este un spectacol dur, solicitant atât pentru actori, cât şi pentru public. Nu este un spectacol pentru pudici, cu atât mai puţin pentru clerici. În cele patru ore, spectatorii sunt supuşi unui adevărat asalt vizual-auditiv, în urma căruia nu mulţi rezistă. Scos din zona sa de confort, publicul nu se aşteaptă să fie martorul unor scene de o cruzime incredibilă. Regele este otrăvit, sufocat cu o folie de plastic, ulterior o mână îi este bătută în cuie pe o masă. Chiar dacă asemenea scene pot fi trecute uşor cu vederea într-un film artistic, pe micile sau marile ecrane, în sala de spectacole nu puţini au fost cei care au cedat la vederea unui Iisus care o pedepseşte pe Electra cu lovituri de curea peste posterior sau la împuşcăturile asurzitoare care abundă. Spectacolul lui Zholdak poate fi iubit sau detestat deopotrivă, însă cu siguranţă nu poate lăsa pe nimeni complet indiferent.

De altfel, mai toate producţiile prezentate anul acesta la „Interferenţe” au fost menite să pună publicul pe gânduri chiar şi după finalul reprezentaţiilor. Fie că vorbim de remarcabilul „Însemnările unui nebun” sau de „Faust”-ul lui Tomaž Pandur, care a şi deschis festivalul, ediţia din acest an nu trebuia scăpată de iubitorii de teatru, cu atât mai mult cu cât următoarea, a şasea, va fi abia la sfârşitul toamnei lui 2018.

Un material de Florin Ghioca, pentru Oameni & Gusturi - O poveste culturală spusă de Staropramen.

Mai multe, pe oamenisigusturi.ro 

Festival la Cluj

Photo credits: István Biró.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult