Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Un manager bun recunoaște deschis, în fața subordonaților, atunci când greșește, un manager prost transmite doar conformism, cinism, goană după statut și egotism

Manager bun, rău

Foto: Guliver Getty Images

Când vorbim de lideri nu contează rangul sau poziția pe care o au în organizație sau în societate, nu contează dacă sunt tineri sau adulți în floare vârstei de 50 de ani, nu contează dimensiunea averii, a succesului în business sau a câștigului lunar pe care îl au, nu contează dacă lucrează în sistemul public sau privat, că locuiesc la oraș sau într-o comunitate rurală. Liderii sunt cei care știu de la început că își vor lua ultimii creditele sau nu și le vor luă niciodată, și tot de la început știu că vor fi primii care vor fi blamați pentru ceea ce nu merge bine. Liderii sunt cei al căror caracter îi face pe oameni să le susțină cauza, liderii sunt cei care spun primii cu onestitate „Am greșit, îmi pare rău, uite ce voi face că să îndrept lucrurile.” 

Ne-am obișnuit prea mult să îi numim lideri pe cei mai vocali dintre noi, pe cei mai înalți în rang și în ierarhie, pe cei care se remarcă prin poziții de forță, pe cei care conduc prin intimidare sau prin seducție. Îi numim lideri pe cei cu succese financiare răsunătoare, dar a căror etică are prea multe colțuri întunecate. Liderii pe care ni i-am făcut modele ne-au învățat să dăm la schimb virtuțile umane pentru confort imediat, conformism, cinism, goană după statut, egotism.

Suntem însă în momentul în care organizațiile, societățile, echipele și inițiativele de oricare fel vor evolua când cei care le constituie știu să construiască și să reconstruiască încrederea lucrând într-un mediu care cere mai mult decât oricând transparență, cooperare, creativitate, scop comun. Suntem în momentul în care cunoașterea și tehnologia avansează mai repede decât putem ține pasul marea majoritate dintre noi și ne putem ridica la nivelul acestei viteze explorând și descoperind mai multe despre noi înșine, despre faptul că avem multe lucruri în comun unii cu alții, arătând mai multă recunoștință pentru cei pe care îi avem în preajmă și pentru capacitatea noastră de a vedea lucruri pozitive acolo unde pare că nu mai există speranța. Altfel spus, în aceste ape tulburi și vârtejuri care ne zdruncină puternic, noua generație de lideri din organizații este invitată cu ușa larg deschisă să evolueze, să își facă curaj și să învețe să fie mai umanistă decât oricând până acum. 

Să recunoști când simți că ai greșit contează mai mult decât cele mai inteligente strategii defensive

Unul din semnele că suntem o persoană de încredere este că oamenii cu care lucrăm au curajul să ne spună că au greșit față de noi și nu încearcă să se apere. Vor face asta atunci când managerii creează contextul potrivit și dau primii exemplu. A recunoaște că ai greșit și a cere ajutorul că să îndrepți lucrurile este probabil una din cele umaniste trăsături ale noastre. Vedem însă prea des cum atitudinile și strategiile defensive ale managerilor nu fac decât să promoveze izolarea angajaților în companii, izolarea de ceilalți și față de organizație. Oamenii înțelepți știu însă că orice strategie defensivă, de apărare, este de fapt o declarație de război. Liderii care evoluează știu asta. Strategiile defensive au costuri mari, epuizează, scad capacitatea de a influența, împovărează și asigură doar supraviețuirea, nu duc la dezvoltare. Managerii care recunosc explicit atunci când greșesc, față de subordonați, față de alți manageri din echipa din care fac parte, față de cei care îi conduc, reprezintă noua generație de lideri. Ei știu că în acest fel devin mai credibili, au un impact pozitiv mai bun și își extind influența pe care o au.

Viziunea unei lumi mai bune contează mai mult decât confortul și siguranța oferite de statu-quo

Noua generație de lideri are misiunea să viseze și să-și imagineze posibilități și idealuri dincolo de realitatea de zi-cu-zi, dincolo de ceea ce le spune experiența că a funcționat în trecut, dincolo de părerile cinicilor. Mulți manageri îmi spun că din experiență lor de până acum în locul de muncă pe are îl au: “Nu putem să mișcăm nimic la noi în organizație, nu avem nicio libertate de mișcare, totul e sub un control strict al procedurilor, al top management-ului, al grupului. Așa s-au făcut dintotdeauna lucrurile aici!” Îi întreb apoi care ar fi un singur lucru pe care l-ar putea îmbunătăți în lumea lor și este 100% în controlul lor. Prima reacție din sală este o liniște ciudată ca și cum s-ar gândi pentru prima data la acest lucru. În scurt timp însă oamenii găsesc atâtea lucruri pe care le-ar putea face mai bine și care țin doar de imaginația și disponibilitatea lor, încât scriu pagini întregi: multe lucruri sunt despre ei înșiși, despre cum să aibă ședințe mai bune, despre cum să colaboreze mai bine cu partenerii lor de business, despre cum să lucreze mai bine cu managerul direct, despre cum să se cunoască mai bine între ei și să se sprijine reciproc mai bine în echipă și așa mai departe. 

“Nu ar fi extraordinar dacă ...?” ține vii conversațiile despre o viziune pentru o lume mai bună, o cauză comună în care oamenii se ascultă unii pe alții și prin care își urmăresc și interesele personale. Subtil și eficace, pe măsură ce ne cresc nevoile de confort, de certitudine și de siguranță ne cedăm de bună voie și cu costuri mult prea mari calități umane cu care ne-am născut precum creativitatea, imaginația, asumarea responsabilității, empatia, sentimentul de libertate și de a decide pentru noi înșine. Ne cedăm astfel de bună voie umanismul. Orice manager care vrea să-și fructifice potențialul creativ înnăscut și visează împreună cu cei pe care îi conduce o lume mai bună face parte din noua generație de lideri!

Susținerea pe care o acorzi și pe care o primești de la cei apropiați contează mai mult decât gloria publică

Într-o cultură ca a noastră gloria publică pare a fi sport național! Unii descoperă însă – deși vorbesc rar și în cercuri intime despre lucrul asta – că pe măsură ce acumulează glorie se simt mai singuri, mai izolați, nu mai știu în ce măsură se pot bază pe cei pe care îi au în jur. Dorința de glorie și putere slăbește relațiile pe care le ai și te face să te simți mai mereu cu spatele descoperit, mai mereu gata pregătit să-ți aperi faima. Managerii din nouă generație de lideri au avut timp să observe cum “inaintasii” lor își pierdeau încet-încet sprijinul pe măsură ce puterea li se “suia la cap”. Managerii din noua generație de lideri au observat și au învățat ca nu pot reuși de unii singuri, nu se pot maturiza decât prin susținerea celor pe care îi conduc. Am început să văd tot mai des, la toate nivelele organizatilor, manageri care își ascultă echipa cu intenția de se lasă influențați, manageri care nu se mai luptă pentru “dreptatea lor”, care se îndoiesc că dreptatea e doar la ei. Conducând astfel ei câștigă o susținere solidă.

Cum înveți de la oponentul tău contează mai mult decât să îl înfrângi

Eu îi numesc oponenți pe cei cu care vreau să construiesc o relație de încredere, dar avem opinii diferite, viziuni diferite, soluții diferite. În ultimii ani am început să mă uit la ei ca la o comoară: au dovedit că îmi apără spatele, mi-au spus “adevaruri” pe care mi-a fost greu să le aud și care m-au ajutat să fac niște lucruri puțin mai bine, mă forțează să învăț constant. Cu cât oponenții pe care îi am sunt mai buni, cu atât devin și eu mai bun. Și atunci, să învăț de la ei pentru mine devine mai important decât să-mi doresc să le fiu superior și să-mi propun să-i infrang. Managerii pot învăța enorm de la oamenii onești din echipa lor care au opinii diferite. Despre ce? Pot învăța despre ei înșiși, pot învăța să gândească și să facă lucrurile diferit, pot învăța cum să îi conducă mai bine pe aceștia. Indiferent de poporul căruia îi aparțin oamenii au o nevoie înnăscută să învețe, iar liderii din noua generație știu să învețe de la oponenții lor și împreună cu ei, nu să-i înfrângă sau să îi umilească.

Trăiesc printre noi mulți manageri reprezentanți ai noii generații de lideri de toate vârstele. Nu vârsta îi diferențiază de altă generație, ci convingerile și valorile. Îi găsim la toate nivelele unei companii,în toate departamentele și în toate domeniile. Îi găsim lucrând în sectorul public, în domeniul privat și în sistemul non-profit. Privirea lor este mai limpede și privesc cu optimism în viitor, învață continuu chiar și de la oponenții lor, știu cum să armonizeze interese, construiesc continuu încredere, cooperare și susținere. Își pun mereu întrebări, nu sunt vanitoși, nu cred într-un singur adevăr, inovează și recunosc atunci când simt ca au greșit. Tu faci parte din noua generație de lideri?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte multi manageri se lasa prada orgoliului/falniciei, iar atunci inceteaza a mai fi lideri, cel putin in ochii subalternilor ...
    • Like 0


Îți recomandăm

Lasă-te sedus de o cafea prețioasă ca aurul

V-ați întrebat, vreodată, ce înseamnă pentru dumneavoastră o cafea bună? Are note blânde de pin? Conține arome de stejar și lemn dulce, sau de migdale prăjite, ori poate de nuci, citrice și fructe de pădure? Cea mai mare provocare a profesioniștilor cafelei este să-i aducă în fiecare zi iubitorului de cafea băutura pe care el o adoră și să-i ofere aceeași senzație la fiecare ceașcă.

Citește mai mult

Carmen Iohannis

Calitatea de primă doamnă, pe lângă faptul că aduce niște beneficii, vine la pachet și cu niște constrângeri de protocol și de conduită, dar mai ales cu niște responsabilități speciale. Ce ar trebui să înțeleagă cetățeanul de rând din gestul primei doamne? (Foto: Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu)

Citește mai mult

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult