Foto: Cătălina Filip
Am aflat despre apariția unei cărți extraordinare (pe care o am deja) și care îmi place enorm, deși nu am parcurs-o pe toată, pentru că îmi distribui această plăcere în fiecare zi. Este vorba despre „Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” de Clemency Burton-Hill, în traducerea jurnalistei Ana-Maria Onisei.
Este scrisă de Clemency Burton-Hill, deci, despre care Ana-Maria Onisei spune: „este ceea ce am numi o adevărată vedetă a muzicii clasice internaționale, gazdă a unei emisiuni celebre a postului BBC3, prezentatoare a marilor festivaluri de muzică clasică din lume, ea însăși muzician, Clemency Burton-Hill se afla la New York unde lucra ca director de creație pentru postul public de radio american dedicat muzicii clasice când a suferit o hemoragie cerebrală neașteptată. A fost operată pe creier de urgență și, la doar 39 de ani, a petrecut 17 zile într-o comă profundă, iar apoi, ușor, ușor, a început să își recupereze simțurile și mișcările. A reînvățat, practic, să trăiască. În interviurile acordate presei străine, povestește că tot muzica clasică a fost cea care a ajutat-o să fie motivată în momentele cele mai negre și care i-a dat speranță să trăiască.”
Am vorbit cu Ana Maria Onisei despre carte, muzică și plăcerea descoperirii, în fiecare zi, a unei bucăți muzicale pe care autoarea ne invită ba să o ascultăm bând șampanie, sau vin, ba stând pe o plajă…
Ana Maria Onisei, cum de a apărut această carte? De unde vine ea? Cine este autoarea? O cunoști? Ce știi despre ea? (după cum vezi, prima întrebare este numai una)
„Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” era deja prezentă cu o ediție în limba engleză, cea original, dar și cu o ediție în spaniolă, aproape în întreaga lume când Editura Vellant a avut viziunea și inițiativa unică de a lansa și în România o carte de popularizare a muzicii clasice, dacă nu chiar prima carte de popularizare a muzicii clasice în limba română și a cumpărat drepturile pentru această carte scrisă de violonista și jurnalista britanică Clemency Burton-Hill.
Coperta ediției originale a cărții Un an magic . Muzică clasică pentru fiecare zi
O carte gândită într-un limbaj foarte cald și direct, cu mult umor, inclusiv unul negru britanic și care conține povești extraordinare despre viața marilor compozitori- de la detalii picante, la întâmplări foarte emoționante -sugestii de ascultare care însoțesc recomandările muzicale din carte- un pahar de șampanie, anumite cocktailuri, o canapea sau o plajă :), informații aproape necunoscute din istoria muzicii clasice, dar și nume de compozitori și de lucrări despre care poate nu ați auzit niciodată.
Întâmplarea face că povestea autoarei Clemency Burton-Hill a căpătat ea însăși o componentă de destin în timpul care s-a scurs de când a fost scrisă cartea „Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” și până ce aceasta a apărut și în traducerea românească. Ceea ce am numi o adevărată vedetă a muzicii clasice internaționale, gazdă a unei emisiuni celebre a postului BBC3, prezentatoare a marilor festivaluri de muzică clasică din lume, ea însăși muzician, Clemency Burton-Hill se afla la New York unde lucra ca director de creație pentru postul public de radio american dedicat muzicii clasice când a suferit o hemoragie cerebrală neașteptată. A fost operată pe creier de urgență și, la doar 39 de ani, a petrecut 17 zile într-o comă profundă, iar apoi, ușor, ușor, a început să își recupereze simțurile și mișcările. A reînvățat, practic, să trăiască. În interviurile acordate presei străine, povestește că tot muzica clasică a fost cea care a ajutat-o să fie motivată în momentele cele mai negre și care i-a dat speranță să trăiască.
Poate că se găsește aici, în această întâmplare aproape suprarealistă, și o bună bucată din intenția cărții „Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi”: intenția de a oferi speranță, de a ne provoca pe toți să găsim în interiorul acestui univers infinit care este muzica clasică lumina și culorile încă nedescoperite din propriile noastre suflete.
Clemency Burton-Hill alături de chirurgul Christopher Kellner după ce a ieșit din comă în urma unei operații pe creier | Credit foto: Arhiva personală Clemency Burton-Hill/The Times
JUDE EDGINTON/BBC
Cum ai ajuns să o traduci?
Lucram pentru Concursul Internațional George Enescu în 2019, pe partea de comunicare, când fostul meu coleg de la ziarul Adevărul, jurnalistul și criticul Doinel Tronaru, care colabora deja cu Editura Vellant ca redactor, mi-a spus că editura vrea să publice Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi și că s-a gândit la mine pentru a o traduce. Îi mulțumesc mult, așa cum îi mulțumesc și pentru faptul că a devenit apoi redactorul acestei cărți și a salvat traducerea de la unele gafe cu cultura lui absolut enciclopedică.
Îmi amintesc că am spus „Da!”, fără să mă gândesc prea mult la consecințe: o muncă de peste 400 de pagini, prima mea traducere făcută vreodată. Le mulțumesc înzecit tuturor prietenilor care m-au ajutat, cu o vorbă bună, cu un ochi critic, cu o mână întinsă să mă prindă la nevoie, căci a fost o muncă destul de provocatoare, care s-a întins ca durată pe aproape un an și jumătate.
Pentru sufletele noastre de cititori, mi s-a părut un demers atât, atât de frumos și de potrivit încât nu a existat vreo cale de a da înapoi. Mai ales că această carte se adresează și veteranilor într-ale muzicii clasice, dar și celor care și-ar dori să se apropie de muzica clasică, dar nu știu prea bine de unde să o apuce și cum să o facă.
Te poți îndrăgosti de muzica clasică fără drept de întoarcere și ți-o poți apropia fără să fii vreun savant, ci doar trăindu-i cu toate simțurile emoția
Este o carte și pentru șamani, și pentru nenițiați, și din care le putem citi chiar și celor mici…
Știam în mod direct, de la Festivalul Enescu, că există multă lume care își dorește să intre în universul muzicii clasice ceva mai profund, dar și cool, iar „Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” este, practic, o istorie a muzicii clasice la purtător pe limba tuturor, 365 de zile de muzică clasică și povești, de la muzică medievală, la muzică contemporană, este în această carte aproape totul. Câte o pagină, o poveste și o muzică pentru fiecare zi din an.
Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” este o carte pentru cei care au senzația că muzica clasică e un fel de petrecere privată la care nu au fost invitați.
Este greu de tradus, mi se pare complicat … A fost greu?
A fost și greu, și frumos.
Greu- și dintr-o nevoie foarte mare de rigoare, din responsabilitate, fiind necesară o minimă cultură muzicală și, totuși, fără a avea întotdeauna resursele de documentare sau de verificare necesare. După cum știm, sistemul de adnotare muzicală internațional este diferit de cel românesc, deci trebuie transpus în românește corect și unitar, apoi, în România chiar nu există resurse unde să poți spune că te duci să cauți o lucrare sau un compozitor asupra căruia ai vreo neclaritate… De aceea, o dată în plus, cartea mi se pare valoroasă și din acest punct de vedere, al arhivării, practic, a unei bucăți consistente din istoria muzicii clasice pentru care nu aveam, aici, în țară, niște repere palpabile.
Frumos– pentru că am lucrat mult, inclusiv alături de Doinel Tronaru, redactorul cărții, la a păstra acea plasticitate jucăușă a frazelor specifică autoarei Clemency Burton-Hill, pentru a duce cititorului cât mai aproape senzațiile auditive, gurmande, poetice, tragice sau exaltante ale muzicii povestite în carte.
Fiind pasionată de muzica clasică și, cumva, apropiindu-mă de această muzică fără a avea vreun studiu de specialitate, pur și simplu ascultând, documentând, citind în ziarele internaționale sau în biografiile străine despre artiștii și compozitorii preferați, am simțit că sunt aliniată cu ceea ce transpun în românește pentru public, cu mesajul autoarei Clemency Burton-Hill: faptul că te poți îndrăgosti de muzica clasică fără drept de întoarcere și că ți-o poți apropia fără să fii vreun savant, ci doar trăindu-i cu toate simțurile emoția.
Ce facem după ce terminăm anul… magic? Ce mai ascultăm pe 1 ianuarie 2022? Cum o luăm de la capăt?
Răspunsul este simplu: o luăm de la capăt.
Cui face bine această carte? Și care este acel bine?
Tuturor celor care iubesc muzica clasică, și tuturor celor care nu o cunosc îndeaproape. Iar cel mai mult bine cred că l-ar putea face copiilor, generațiilor viitoare- dacă ne și gândim cu o oarecare nostalgie și la orele de muzică pe care, eu una, demult, le aveam în școala generală. Chiar sperăm să facem cât de curând un proiect de lectură online cu paginile din carte pentru o comunitate de copii și sunt tare, tare curioasă să aflu reacțiile lor și întrebările pe care le au.
Am primit multe mesaje, de la oameni simpli, iubitori de chestiuni culturale, care și-au cumpărat cartea și spuneau că își încep diminețile cu câte o lectură și o audiție din ea, de la oameni rafinați și rodați într-ale muzicii, care au citit-o și au descoperit în ea lucruri surprinzătoare, de la curioși cărora poate ideea de an “magic” li s-a părut cam siropoasă, dar au descoperit că de fapt este vorba despre o treabă foarte bine făcută și care are puterea să fie aproape de fiecare cititor.
Așa cum spune Clemency Burton-Hill în prefață, „Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” este o carte pentru cei care au avut senzația că muzica clasică e un fel de petrecere privată la care nu au fost invitați.
Binele este tocmai acesta: accesul la muzica clasică pe limba noastră.
„Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” este o istorie a muzicii clasice la purtător pe limba tuturor, 365 de zile de muzică clasică și povești, de la muzică medievală, la muzică contemporană, Câte o pagină, o poveste și o muzică pentru fiecare zi din an.
Care sunt „personajele” cărții?
O, aici ar trebui să răspund printr-un întreg manual.
Avem în „Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” aproape toată coloana vertebrală a istoriei muzicii clasice, din cele mai vechi timpuri, până azi.
O avem pe Hildegard von Bingen, o măicuță care a dus virtuțile multi tasking-ului pe ce cele mai înalte culmi încă de acum aproape o mie de ani, și a mai și compus peste 70 de lucrări muzicale, pe texte poetice originale; la polul opus, este, de pildă, compozitoarea de generație milenială Alisa Firssova; Îi avem pe tartorul Bach despre care vom afla că obișnuia să meargă pe jos câte 300 de kilometri, în plină iarnă, pur și simplu ca să ajungă să asiste la concertele unuia dintre compozitorii lui preferați;
Îl avem pe Verdi, al cărui „Recviem” face subiectul uneia dintre cele mai emoționante povești din carte – este vorba despre un cor alcătuit din prizonieri evrei duși rând pe rând la gazare, mai multe nu spun, căci este de descoperit povestea întreagă în carte; îl avem pe Max Bruch, care a rămas falit după ce și-a vândut pe doi bani drepturile pentru ceea ce avea să devină cea mai celebră piesă muzicală a sa chiar și în timpul vieții; dar îl avem și pe Șostakovici despre a cărui operă „Lady Macbeth din ținutul Mțensk”, Stalin ordonase un editorial în ziarul comunist Pravda – ba se zvonește că l-ar fi scris chiar Stalin însuși – în care scria că muzică lui Șostakovici „grobiană”, că „măcăie, grohăie și mârâie“… Astfel, Șostakovici a fost declarat dușman al poporului, iar întreaga lui muzică a fost renegată; și îl avem până și pe legendarul Frank Zappa, care a scris și rock, și jazz, și muzică electronică…
O reprezentare a călugăriței Hildegard von Bingen (circa 1098–1179)
Compozitoarea milenială Alisa Firssova Foto Alice Whitby
Despre mulți compozitori eu nici nu am auzit, și ascult muzică clasică… Nu i-aș fi ascultat dacă nu i-aș fi găsit în carte… Muzica cea mare este plină de necunoscuți, necunoscuți de marele public, adică…
Da, și ceea ce este la fel de interesant este și că autoarea Clemency Burton-Hill selectează și propune în carte 40 de femei, 40 de compozitoare cărora le redă strălucirea, și, prin asta, recuperează memoria unei bune bucăți din istoria muzicii clasice. Unde mai pune că se pare că povestește că o parte dintre lucrările atribuite compozitorului Felix Mendelssohn astăzi se prea poate să fi fost scrise de fapt de sora lui… Apare în carte și Anna Meredith, compozitoare contemporană, născută la începutul anilor ’80. Sunt și mulți compozitori de culoare. Este menționat și Nico Muhly, compozitor cât se poate de contemporan, a cărui muzică a fost preluată și în aranjamente pop, nu doar clasice. Și asta dacă ne referim doar la perioada zilelor noastre. Căci multe nume din muzica barocă sau medievală sunt, de asemenea, aproape necunoscute. Îmi mai vine în minte exemplul și lui Leopold Godowsky, undeva înspre perioada romantică, un compozitor americano-polonez despre care se cunosc puține lucruri în rândul publicului larg și a cărui lucrare, Alt Wien, este recomandată în carte.
Și mai trebuie spus că „Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” îl include între paginile sale și pe George Enescu, „unul dintre giganții prea neglijați ai muzicii clasice” – în cuvintele autoarei.
George Enescu, „unul dintre giganții prea neglijați ai muzicii clasice” – în cuvintele autoarei
Care este pagina ta favorită din carte?
Sunt atât de multe pagini emoționante, fiecare cu savoarea ei… Cred că în loc de a decupa o singură pagină, aș spune mai degrabă că mi-ar plăcea ca cititorii să se lase purtați, așa cum am făcut-o și eu, de aerul plin de plasticitate în care este scrisă „Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi”, de toate momentele care stârnesc un zâmbet, sau îți fac pielea de găină, de frazele simple, dar cu cuvinte fie colorate, fie sfârîitoare, fie dulci, fie tăioase, de micile informații biografice montate atât de atent în șiragul de povești încât toate pot deveni nu doar sonorități apropiate, ci și adevărate tablouri vii ale imaginației noastre, pe care să le desenăm pe cont propriu prin cotloanele inimilor noastre cu libertatea totală pe care o poate oferi darul acesta: muzica clasică.
Articol publicat pe site-ul https://cristinastanciulescu.ro/
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.