Foto; gabiralea.ro
A stârnit valuri de glume anunțul de închiriere a unei garsoniere de numai 11 mp, la Cluj. Puțini au fost însă cei care au văzut lucrurile din perspectiva omului căruia o locuință de 11 mp îi este suficientă. Astfel de oameni există și sunt perfect normali, chiar dacă trăiesc într-un spațiu cât parcarea unei mașini. Sunt oameni care își doresc să trăiască mai simplu și cu mai puțin, nu pentru că nu au resurse, ci pentru că vor altceva de la viață decât o casa imensă și multe mașini. Sau poate sunt într-o etapă a vieții în care spațiul este ultima lor grija.
Foto: Garsoniera de 11 mp din Cluj. Sursa - Panoramic Imobiliare Cluj
Această trecere la case mici se numește downsizing și aproape a devenit un fenomen, în alte părți ale lumii. Iar odată trecerea făcută, vorbim despre “living small”, un alt concept care la noi este încă foarte puțin cunoscut. Și unul, și altul au aceeași bază: simplificarea vieții, cu accent pe experiențe personale, nu pe acumularea de bunuri.
Chiar poate cineva să trăiască așa?
Primul gând al meu legat de garsoniera de 11 mp a fost că este potrivită pentru studenți, Clujul fiind un centru universitar important. Nu am stat la cămin în timpul facultății, dar am înțeles că sunt camere mai mici de atât în campusurile universitare. Și gândindu-mă la studenție, lucrurile îmi par mai clare: cât spațiu îți trebuie când viața nu ți-o petreci închis într-o cameră, ci acolo unde studiezi ori te distrezi alături de prieteni? Mai mult, argumentul financiar în favoarea spațiilor mici este plauzibil aici, câtă vreme mulți dintre studenți sunt susținuți de părinți.
Foto: Unsplash
Dar studenții nu sunt singurii pentru care o casă mică este opțiunea potrivită. Sunt și la noi oameni care au ales o locuință minusculă pe roți, pentru a avea mai multă libertate de a călători oriunde în lume. Își iau cu ei copiii și fac homeschooling, lucrează de oriunde ca să se poată întreține și trăiesc acea libertate la care unii dintre noi privesc cu jind, de sub greutatea creditului pe 30 de ani pentru o casă.
În Statele Unite, sunt parcuri întregi de rulote, în care oamenii trăiesc toată viață și care par destul de confortabile. Unele rulote sunt chiar amenajate în așa fel încât sunt cu mult peste un apartament de lux în București, din punct de vedere al îmbinării între estetic și funcțional. Despre un astfel de exemplu am scris și eu aici.
O categorie pe care am întâlnit-o rar spre deloc în România este cea a oamenilor care nu mai văd, pentru ei, rostul unei case mari și care se umple doar ocazional cu nepoți sau copii plecați după propriul rost în viață. În Marea Britanie, spre exemplu, în jur de 55.000 de astfel de oameni se mută în fiecare an doar la Londra, renunțând la case mult mai mari, situație în regiuni suburbane sau la țară.
Foto: Unsplash
În Statele Unite, generația baby-boomers (cei născuți intre 1946 – `1964, în perioada de “boom” al natalității cauzat de întoarcerea acasă a soldaților, din al doilea război mondial) este cea mai pasionată de downsizing. Ei sunt, de fapt, cei care s-au bucurat de cea mai bună perioada a economiei americane. Și-au construit case imense, făcând că media spațiului de locuit în SUA să fie de 48 mp / persoană, comparativ cu media europeană de 42 mp / persoană. Deși Romania are cel mai mare procent de proprietari din UE, spațiul de locuit care îi revine fiecăruia este cu mult mai mic decât media europeană.
Cât despre înclinația spre downsizing Romania, cred că în această categorie ar putea intra, la un moment dat, de exemplu, aceia care și-au construit case imense pe care acum nu le mai pot întreține sau încălzi. Dar că profilul nostru psihologic este mult diferit de cel al locuitorilor din alte țări, iar înclinația puternică a românilor spre a avea o locuință în proprietate, chiar cu prețul unui credit îndelungat, ne va împiedica să ne orientam cu ușurință spre case mai mici ca locuință principală, nu ca locație de vacanță.
Cât spațiu ne trebuie, de fapt?
Sunt studii realizate înainte de pandemie care arată că, pentru a locui confortabil, un om are nevoie de un spațiu cuprins intre 9 și 37 mp. Dar nu spațiul este problema, ci modul în care înțelegem să îl folosim, organizându-l astfel încât să corespundă propriilor nevoi și să reflecte stilul nostru de viață.
Văd des pe grupurile de profil de pe Facebook întrebări legate de amenajarea unor case cu spații imense, în care oamenii așteaptă de la străini soluții care să se plieze pe propriile obiceiuri de locuit. Și mă întreb în ce măsură poate un necunoscut, pe baza unor fotografii care redau doar parțial realitatea, să ofere soluții care să fericească pe cineva care a construit fară să știe ce și cât îi trebuie.
Foto: Unsplash
Indiferent de dimensiunile sale, spațiul în care locuim trebuie să răspundă unor nevoi clare: odihnă, hrană, igienă și depozitare, precum și socializare și lucru de acasă, dacă ultimele două ne intră în obicei. Fără corelarea cu propriile obiceiuri de trai, orice spațiu poate fi prea mic, prea mare, prea gol ori prea aglomerat și poate genera disconfort chiar dacă cel mai bun designer s-a implicat în proiectarea lui. De aceea, există case de 11 mp care pot asigura tot ce este nevoie, dar și palate de 300 mp în care o familie nu foarte numeroasă nu se simte acasă.
Cu pași mici spre o mare schimbare
Termenul “downsizing” se referă generic la micșorare, iar în privința spațiului de locuit este trecerea de la o casă mare la una mai mică, cu tot ce implica aceasta legat de bunurile necesare traiului zilnic. Iar când trecerea este făcută, vorbim despre “living small”, adică trai la scara redusă, regăsit în zeci de hashtaguri în social media ori în articole de ziar de peste tot din lume.
Această migrare este imposibila fără o schimbare la nivel mental, care să permită trierea lucrurilor și renunțarea la o parte din ele fără a genera suferință ori disconfort emoțional. Este o operațiune de simplificare pe toate planurile, care revalorizează atât lucrurile din jurul tău, cât și ceea ce faci cu timpul, energia și atenția ta. În final, reconsideri prioritățile pe care le ai în viață, etapă care poate fi lunga, dureroasă și grea.
Foto: Unsplash
Foarte mulți oameni nu se pot imagina trăind minimalist și cu atât mai puțin făcând acest lucru din proprie voință, nu în urma unui dezastru financiar. Alții însă văd în trecerea la minimalism calea naturală spre o viață lipsită de presiuni, mai simplă, mai fericită. E ok, nu suntem toți la fel și nici nu trebuie să fim, dar este o chestiune de decență să respectam opțiunile altora, chiar și atunci când suntem în dezacord cu ei.
Mutarea într-o casă mică înseamnă simplificare atât în plan material, cât și emoțional. Dacă nu ești pregătit să îți “cerni” și valorile, nu doar posesiunile, șocul mutării nu vă duce la eliberare, ci la depresie.
Ce îi deosebește pe unii de alții și cum pot unii din ei să renunțe la lucruri cu mai multă ușurință? Cum treci spre minimalism după o viață în care ai muncit ca să ai de toate? Sunt întrebări pe care le-am întâlnit deseori în proiectele de reamenajare în care am lucrat cu un profesionist în organizare, iar răspunsurile s-au dovedit a fi mereu aceleași.
Totul pornește de la relația cu lucrurile și de la motivația personală a acumulării, de aceea trebuie să descoperi de ce păstrezi în casă mai mult decât ai nevoie. De regulă, dependența de lucruri are la bază o teamă pe care o poți controla mai ușor când știi ce a determinat-o. Odată identificate dependența de lucruri și cauza ei, înveți să le ții sub control și te îndrepți spre simplificare.
Foto: Unsplash
Acesta este primul pas și este cel mai greu, iar apoi continui cu sortarea lucrurilor și împărțirea lor pe categorii: păstrezi / vinzi sau donezi / arunci. Am scris despre asta și aici. Dacă reduci treptat spațiile de depozitare, nu vei mai fi tentat să acumulezi lucruri de care ai vrea apoi să scapi. Faci acest lucru în etape și rămâi cu un spațiu gol, pe care îl poți înlocui prin mutarea într-o casă mai mică.
La ce ajută să trăiești cu mai puțin
Răspunsul scurt la această întrebare apare la o privire pe titlurile zilei legate de costurile la încălzire. O casă mică va consuma mai puțină energie, deci costă mai puțin. Răspunsul complet include și celelalte aspecte ale vieții, cum ar fi mai puține haine de spălat, mai puțină curățenie de făcut, mai puține de reparat în timp, mai puțin de plătit pe mobila mai mică sau pe covoare mai mici, ca exemplu.
Mutarea către o casă mai mică înseamnă un consum mai mic din toate punctele de vedere, iar asta reprezintă cel mai sustenabil comportament pe care îl poate avea cineva, în momentul de față. Odată cu simplificarea, conștientizezi importanța consumului cumpătat și te orientezi irevocabil spre soluții precum refolosirea, reciclarea, repararea a ceea ce ai, cu efect pe termen lung inclusiv asupra bugetului tău.
Apoi, când ai mai puțin, cauți bucuria în altă parte. Nu strângi teancuri de suveniruri drept amintire, ci colecționezi momente de aur din călătoriile tale. Viața este mai simplă, iar bucuriile de altă natura decât materială, dar trebuie să fii croit să nu vezi sărăcie în asta, ci ocazia de a trăi viața la maximum.
Este ceva ce noi, romanii putem face oare? Putem noi să digerăm ideea de downsizing câtă vreme cumpăram în neștire, construim maxi și ridicăm din sprâncene când ni se spune să consumăm mai puțin?
Voi ce credeți?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In curand ne vor vorbi de trendul de a manca doar odata la 2 zile, stai ca este , se numeste intermittent fasting. Ai naibi, nimeni nu vorbeste sa reduca ziua de lucru in masa la 5 ore maximum pe zi , asa ne-am putea ''bucura'' de a noastra tiny house.
Hai ca e buna gluma, am ras.
PS americanii downsize de la 300mp la 150, nu de la 50 nenorociți cât avem noi la debaraua lu' alade 11mp
În altă ordine de idei, eu locuiesc în Marea Britanie și mi-a fost dat să văd multe cazuri de oameni care-și schimbă locuințele prin upsizing. Totodată trebuie menționat că toți aceștia aveau ca motiv mărirea familiei. Mulți sunt și cei care preferă locuințele minimaliste. Ceea ce vreau să subliniez este că acești oameni despre care vorbesc, în mare măsură, își aleg și adaptează locuințele în funcție de necesitate și context, cu toate că de cele mai multe ori veniturile le permit cu ușurință accesul la case mult mai impunătoare.
Vă mulțumesc pentru articol!
Ceva inexactitati in text. Baby boomers in America in general sunt cei care au avut salarii decente in perioada de dupa razboi cand prin munca si efort propriu puteai sa cumperi o casa si multe sotii erau casnice. Raportul dintre veniturile salariatiilor si cele ale managerilor scade exponential de la sfarsitul anilor 70 spre era prezenta. Cei care stau in tiny homes sunt de obicei generatia anilor 90 si millenialii care au prins o era in care creditele pentru studii universitare te indatoreaza pe viata iar chiriile trec de jumatate din salriu pentru multi. Nu mai zic de sistemul de sanatate din SUA in care lumea te roaga sa nu chemi ambulanta in caz de accident de masina, pentru ca pot ramane pe drumuri din cauza datoriilor.
Salariul rareori sare de 45-50k$
America devine "unaffordable" pt majoritatea americanilor.
Mi se pare mie că subliniați că bucuria vine din exterior, din contactul cu ceilalți? Exact ca în acea carte.
Practic downshifting de pe când nici nu știam că are un nume. Însă as vrea să știu care-i sensul. Aș vrea să știu încotro. Nu mă refer la economie și cumpătare. Fiindcă o tendință se vede.
Vreau să mi se spună verde în față ce și cum nu acest dus cu preșul. Dacă aveți în vedere un model de viitor aș vrea să-l știm și noi.
Și încă: știți cât pute în casă gătind la chicinetă? Cum vedeți dvs un lockdown într-o astfel de locuință? Ferească Dumnezeu, sper să nu mai fie niciodată.
Glumă glumă dar nu-i loc nici măcar pentru cărțile unui student. Ori să înveți omenește la masă/ birou.
Românii locuiesc oricum în acele apartamente mici din blocurile vechi. Care downsizing?
Și oricum downsizing-ul ultimativ e între 4 scânduri de 2 mc când oricum nu-ți mai trebuie nimic.