Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Un preot din Italia care suferea de COVID-19 a murit, după ce a renunțat de bunăvoie la aparatul de ventilație mecanică, pentru ca acesta să fie folosit de un pacient mai tânăr

Părintele Giuseppe Berardelli

Foto: Arabera.it

Părintele Giuseppe Berardelli, 72 de ani, din provincia Bergamo, Italia, a murit, după ce a renunțat la oxigenul său, pentru ca un tânăr să poată să respire.

„Sunt profund mișcat de faptul că părintele Berardelli, căruia enoriașii i-au cumpărat un aparat de ventilație mecanică, a renunțat la acesta și a cerut să îi fie alocat unui pacient mai tânăr”, a explicat un cadru medical de la sanatoriul Don Giuseppe di Casigno. Ambii pacienți erau infectați cu noul coronavirus.

Cei care l-au cunoscut pe Don Giuseppe văd în gestul său ultim de sacrificiu condensarea într-o clipă a întregii sale vieți. 

„Da, Don Giuseppe a renunțat la aparatul care îl ajuta să respire, deși avea nevoie de el, iar aceasta este poate cea mai bună imagine a sufletului unui preot, care a cucerit inimile tuturor”, scrie Arabera.it

Părintele, care fusese protopop în Casigno vreme de 14 ani mai avusese probleme de sănătate și anul trecut. Însă zâmbetul său peren, disponibilitatea sa, dar și implicarea sa în realizarea unor proiecte importante și costisitoare au ținut ascunse motivele de îngrijorare. 

„Era o persoană simplă, directă, cu o generozitate și dorință de a ajuta pe toată lumea - și pe cei care credeau, și pe cei care nu credeau, imense. Era iubit de toată lumea și enoriașii din fosta sa parohie, din Fiorano, încă îl mai căutau, deși trecuseră ani buni de când plecase de acolo. Dar avea, totodată, și o abilitate incredibilă de a rezolva probleme economice, de a bate la ușile potrivite pentru a cere ajutor”, își amintește Giuseppe Imberti, primarul din Casigno.

„A fost un preot care a ascultat pe toată lumea și oricine îi cerea ajutorul știa că se putea baza pe el”, a spus Clara Poli, primarul din Fiorano, despre cel care a murit ca un preot adevărat.

Doar luni, în Italia au murit 602 de oameni și s-au înregistrat 4.800 de noi infectări cu coronavirus. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, e greu de spus ceva. Aminteste cumva de sacrificiul lui Maximilian Kolbe. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
    • Like 2


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult